Sfântul şi Slăvitul Prooroc Samuel din Rama, care era cu neamul din seminția lui Levi (IX î.Hr.)
Stil vechi
20 August

Luni

Stil nou
2 Septembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfântul şi Slăvitul Prooroc Samuel din Rama, care era cu neamul din seminția lui Levi (IX î.Hr.). Sfinţii Mucenici: Sever şi Memnon Sutaşul, care au crezut în Hristos, văzând pătimirea celor 38 de mucenici din Vyzia Traciei (+304). Sfinții 38 de Mucenici, care au mărturisit la Vyzia în Tracia (+304). Sfântul Mucenic Luchie sfetnicul din Cirene (+310). Sfinţii Mucenici: Iliodor şi Soda din Persia (+380). Sfântul Porfirie, omul lui Dumnezeu, din Roma (III). Sfinţii Sfințiți Mucenici: Filip, episcop de Ieraclia, preotul Sever şi Ermis, care au pătimit în vremea împăratului Diocleţian (+304). Sfinţii Mucenici: Leontie şi Carpofor din Italia (IV). Sfântul Cuvios Amator, pustnic din Franţa. Sfinţii Mucenici: Reghin şi Orest din insula Cipru. Sfântul Cuvios Maxim, ucenicul Sfântului Martin şi întemeietorul Mănăstirii Chinon din Franţa (+470). Sfântul Mucenic Oswin, regele Deirei în Anglia (+651). Sfântul Ierarh Haduin, episcop de Le Mans în Franţa (+662). Sfântul Cuvios Filibert, întemeietorul mănăstirilor Jumiâges şi Noirmontier din Franţa (+685). Sfântul Cuvios Edbert, regele Northumbriei în Anglia (+768). Sfântul Ierarh Ierotei, primul episcop şi propovăduitor al Ungariei (XI). Sfântul Ierarh Burchard, episcop de Worms în Germania (+1026). Sfântul Sfințit Mucenic Teoharie din Neapolis în Asia Mică, care a fost ucis de către turci (+1740). Sfinții Sfințiti Noi Mucenici, preoții: Alexandru (Malinovskii), Leon (Erșov), Vladimir (Cetverin) (+1918), Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae (Biriukov) din Rusia, care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

Ajunsi în vârful unui munte, doi tineri credinciosi, George si Marian, si-au scos rucsacurile din spate si s-au asezat la soare, să se odihnească. Afară era foarte cald.
La putin timp după ei au ajuns acolo două fete. Una dintre ele avea părul vopsit albastru, si în buză avea un cercel. Erau îmbrăcate destul de sumar.
După ce s-au asezat să se odihnească, fetele si-au dat jos tricourile si s-au asezat să se bronzeze. Piepturile lor goale au hipnotizat pentru câteva clipe privirea lui George, care i-a făcut semn prietenului său ca să vadă si el cât de sociabile erau fetele.
- Să plecăm de aici, a spus Marian. Ne putem opri mai jos, după cinci minute de coborâre. Nu e greu. Doar rucsacul tău e mai usor decât al meu.
- Ce, ti-e frică de ispită? Nu ai putere să te lupti cu ispita? Sunt prea obosit ca să ne ridicăm acum.
- Hai să mergem. Nu are rost să ne murdărim ochii si mintea.
- Tu nu întelegi că sunt obosit?
Văzând că nu o scoate la capăt cu prietenul său, Marian a început să coboare. Când se îndepărta, una din fete a început să îl fluiere.
- Unde fugi, voinicule?...
Auzind-o, George si-a dat seama că Marian avea dreptate. Nu era bine să mai rămână lângă fetele acelea. Coborând muntele, l-a întrebat:
- Uite, Mariane, am făcut cum ai vrut, esti multumit?

Pogorâtu-s-a odată o corabie în laturile Diochiei si s-a lipit de marginea muntelui, unde erau călugări. Si o femeie, iesind din corabie, sedea într-un dâmb. Venind după aceea un frate si văzând-o, s-a întors la bătrânul grăind: "Iată o femeie stă lângă apă, lucru care n-a fost niciodată aici". Iar bătrânul, dacă a auzit, luând un toiag a iesit si alergând striga: "Ajutati, fratilor, că au venit aici tâlharii!". Si văzându-l toti, alergau cu bete asupra corăbiei si, dacă au văzut corăbierii pornirea lor, au priceput si, luând femeia din deal si trăgând funiile, au îndreptat corabia să meargă în larg. (35-303)

Pilda zilei

Timpul nu trebuie pierdut

O multime de oameni era prezenta la cabinetul unui medic de familie. Un batran, vazand ca nu a reusit sa intre la ora programarii, a rugat-o pe secretara sa-l reprogrameze. Suparata, aceasta l-a intrebat pe batran:

- Ce mai poate fi urgent la varsta dumneavoastra de nu mai puteti astepta?

Batranul i-a raspuns linistit:

- Am optzeci si cinci de ani si din acest motiv nu-mi permit sa-mi pierd timpul care mi-a mai ramas de trait.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Ieremia

Capitolul 37
1.  În locul lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, a fost făcut rege Sedechia, fiul lui Iosia, pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, l-a pus rege în ţara lui Iuda.
2.  Dar nici el, nici slujitorii lui şi nici poporul ţării n-au ascultat cuvintele Domnului, cele grăite prin proorocul Ieremia.
3.  Regele Sedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Sofonie preotul, fiul lui Maaseia, la Ieremia proorocul, ca să-i zică: "Roagă-te pentru noi Domnului Dumnezeului nostru!"
4.  Căci pe atunci Ieremia intra şi umbla încă slobod prin popor, pentru că nu-l aruncaseră încă în închisoare.
6.  Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia proorocul şi a zis:
7.  "Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Regelui lui Iuda, care v-a trimis la Mine să Mă întrebaţi, aşa să-i spuneţi: Iată, oştirea lui Faraon care v-a veni în ajutor se va întoarce în ţara sa, în Egipt,
8.  Iar Caldeii vor veni din nou şi vor lupta împotriva cetăţii acesteia, o vor lua şi o vor arde cu foc.
9.  Aşa zice Domnul: Nu vă înşelaţi pe voi înşivă, zicând: "Fără îndoială se vor duce de la noi Caldeii" că nu se vor duce.
10.  Chiar dacă aţi, sfărâma cu totul oştirea Caldeilor, care luptă împotriva voastră, şi ar rămâne la ei numai răniţi, apoi şi aceia s-ar ridica fiecare din cortul său şi ar arde cetatea aceasta cu foc".
11.  În vremea când oştirea Caldeilor s-a retras de la Ierusalim din pricina oştirii egiptene,
12.  Ieremia a plecat din Ierusalim, ca să se ducă în ţara lui. Veniamin, să descurce nişte treburi de moştenire cu cei de acolo.
14.  "Aceasta este minciună; eu nu vreau să fug la Caldei", a zis Ieremia. Dar fără să-l asculte, Ireia l-a arestat pe Ieremia şi l-a dus la dregători.
15.  Şi s-au mâniat dregătorii pe Ieremia, l-au bătut şi l-au închis în temniţă, în casa lui Ionatan scriitorul, pentru că o făcuseră temniţă.
16.  Şi după ce a intrat Ieremia în temniţă, în beci, şi a stat acolo Ieremia zile multe,
17.  Regele Sedechia a trimis şi i-a adus. Şi l-a întrebat regele în casa sa în taină şi i-a zis: "N-ai oare cuvânt de la Domnul?" Iar Ieremia a zis: "Ba am!" Şi a adăugat: "Tu vei fi dat în mâinile regelui Babilonului!"
18.  Şi a mai zis Ieremia către regele Sedechia: "Cu ce am greşit eu înaintea ta, înaintea slujitorilor tăi şi înaintea poporului acestuia, de m-aţi băgat în temniţă?
19.  Şi unde sunt proorocii voştri care v-au proorocit şi au zis: "Regele Babilonului nu va veni împotriva voastră şi împotriva pământului acestuia?"
20.  Şi acum ascultă, domnul meu rege, să aibă trecere cererea mea înaintea ta şi să nu mă mai întorc în casa lui Ionatan scriitorul, ca să nu mor acolo".
21.  Şi a dat regele Sedechia poruncă să închidă pe Ieremia în curtea temniţei şi i s-a dat câte o bucată de pâine pe zi din uliţa pitarilor, până s-a isprăvit pâinea în cetate. Şi aşa a rămas Ieremia în curtea temniţei. 

Capitolul 38
1.  Şi Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui Pashor, Iucal, fiul lui Şelemia şi Paşhurr, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le-a rostit Ieremia către tot poporul, zicând:
2.  Aşa zice Domnul: Cine va rămâne în această cetate va muri de sabie, de foame şi de boala ciumei; iar cel ce se va duce la Caldei va trăi, va avea ca pradă viaţa lui şi va rămâne viu.
4.  Atunci căpeteniile au zis către rege: "Omul acesta să fie dat morţii, pentru că el descurajează pe luptătorii care au rămas în cetatea aceasta şi pe tot poporul, spunându-le asemenea cuvinte. Căci omul acesta nu doreşte propăşirea poporului său, ci nenorocirea".
5.  Iar regele Sedechia a zis: "Iată e în mâinile voastre, căci regele nu poate să facă nimic împotriva voastră".
6.  Atunci au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul regelui, care era în curtea temniţii, coborându-l în ea cu funii. în groapa aceea nu era apă, ci numai noroi şi s-a afundat Ieremia în noroi.
7.  Ebed-Melec, Etiopianul, unul din eunucii care se aflau în casa regelui, auzind că Ieremia a fost aruncat în groapă - regele atunci şedea la poarta lui Veniamin -
8.  A ieşit din palatul regal şi a zis către rege:
9.  "Domnul meu rege, rău au făcut oamenii aceştia care s-au purtat aşa cu Ieremia proorocul, pe care l-au aruncat în groapă. El va muri acolo de foame, pentru că nu mai este pâine în cetate".
10.  Atunci regele a dat poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul, zicând: "Ia de aici treizeci de oameni şi scoate pe Ieremia proorocul din groapă, până nu moare".
11.  Şi a luat Ebed-Melec cu sine oamenii şi a intrat în palatul regal, în veşmântărie, şi a luat de acolo bucăţi de haine vechi şi rupturi şi le-a dat drumul cu frânghia în groapă la Ieremia.
12.  Şi a zis Ebed-Melec, Etiopianul, către Ieremia: "Pune aceste cârpe şi rupturi vechi, ce ţi s-au aruncat, la subsuorile tale, sub frânghie"; şi a făcut Ieremia aşa.
13.  Şi au tras pe Ieremia din groapă; şi a rămas Ieremia în curtea temniţii.
14.  Atunci regele Sedechia a trimis şi a chemat pe Ieremia proorocul la sine, la uşa a treia a templului Domnului; şi a zis regele către Ieremia: "Am să te întreb ceva, dar să nu ascunzi nimic de mine".
15.  Iar Ieremia a zis către Sedechia: "Dacă-ţi voi descoperi, nu mă vei da oare morţii? Şi de-ţi voi da sfat, îl vei asculta tu oare?"
16.  Zis-a regele Sedechia către Ieremia: "Viu este Domnul, Care ne-a dat această viaţă, nu te voi da la moarte, nici în mâinile acestor oameni, care vor să-ţi ia viaţa, nu te voi da".
17.  Atunci a zis Ieremia către Sedechia: "Aşa zice Domnul Dumnezeul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Dacă tu vei ieşi la căpeteniile regelui Babilonului, vei scăpa cu viaţă şi cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc şi vei trăi şi tu şi casa ta;
18.  Iar de nu vei ieşi la căpeteniile regelui Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile Caldeilor, care o vor arde cu foc, şi nici tu nu vei scăpa din mâinile lor".
19.  Iar regele Sedechia a zis către Ieremia: "Mă tem de Iudeii care au trecut la Caldei, ca nu cumva să nu fiu dat de Caldei pe mâna lor şi ca nu cumva aceia să-şi bată, joc de mine".
20.  Zis-a Ieremia: "Nu te vor da! Ascultă glasul Domnului în cele ce-ţi grăiesc eu şi bine-ţi va fi şi sufletul tău va fi viu.
21.  Iar dacă tu nu vei vrea să ieşi, atunci iată cuvântul pe care mi l-a descoperit Domnul:
22.  Toate femeile care au rămas în casa regelui lui Iuda var fi duse la căpeteniile regelui Babilonului şi acelea vor zice: Te-au amăgit şi te-au înşelat bunii tăi prieteni; piciorul tău s-a afundat în noroi şi aceştia au fugit de tine;
23.  Şi toate femeile tale şi copiii tăi vor fi daţi Caldeilor şi nici tu nu vei scăpa din mâinile lor, căci vei fi prins de mâna regelui Babilonului şi această cetate va fi arsă".
24.  Zis-e Sedechia către Ieremia: "Nimeni nu trebuie să ştie cuvintele acestea şi atunci tu nu vei muri.
25.  Iar de vor auzi căpeteniile că eu am grăit cu tine şi de vor veni la tine şi-ţi vor zice: "Spune-ne ce ai vorbit cu regele? Nu ascunde de noi şi nu te vom da la moarte! Şi ce ţi-e vorbit regele?"
26.  Atunci să le spui: Am prezentat înaintea regelui cererea mea, ca să nu mă trimită înapoi în casa lui Ionatan şi să mor acolo".
27.  Atunci au venit toţi dregătorii la Ieremia şi l-au întrebat, iar el le-a răspuns întocmai cum îi poruncise regele, şi aceia, tăcând, l-au lăsat, pentru că n-au aflat nimic.
28.  Şi a rămas Ieremia în curtea temniţii până în ziua în care a fost luat Ierusalimul, căci Ierusalimul a fost luat. 

Capitolul 39
1.  În anul al nouălea al lui Sedechia, regele lui Iuda, în luna a zecea, Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit cu toată oştirea sa la Ierusalim şi l-a împresurat.
2.  Iar în anul al unsprezecelea al lui Sedechia, în luna a patra, în ziua a noua a lunii acesteia, cetatea a fost luată.
3.  Şi au intrat în ea şi s-au aşezat la porţile de la mijloc toate căpeteniile regelui Babilonului: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsehim, căpetenia eunucilor, Nergal-Sareţer, căpetenia vrăjitorilor, şi toate celelalte căpetenii ale regelui Babilonului.
4.  Când Sedechia, regele lui Iuda, şi toţi oamenii de oaste i-au văzut, au fugit şi au ieşit noaptea din cetate prin grădina regelui, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe calea şesului.
5.  Dar oştirea Caldeilor a alergat după ei şi a ajuns pe Sedechia în şesul Ierihonului, l-au prins şi l-au dus la Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ribla, în ţara Hamat, unde acesta a rostit judecată asupra lui.
6.  Atunci regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia în Ribla, înaintea ochilor acestuia, şi pe toţi dregătorii lui Iuda i-a junghiat regele Babilonului.
7.  Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi l-a pus în cătuşe, ca să-l ducă la Babilon.
8.  Casa regelui şi casele poporului le-au ars Caldeii cu foc, iar zidurile Ierusalimului le-au dărâmat.
9.  Restul poporului, care rămăsese în cetate, pe fugarii, care trecuseră la el şi pe celălalt popor ce mai rămăsese, Nebuzaradan, căpetenia gărzii regelui, i-a dus robi în Babilon.
10.  Pe cei săraci din popor, care nu aveau nimic, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a lăsat în pământul lui Iuda şi tot atunci le-a dat viile şi ţarinile.
11.  Iar cu privire la Ieremia, Nabucodonosor, regele Babilonului, a dat lui Nebuzaradan, căpetenia gărzii, porunca aceasta:
12.  Ia-l şi să ai purtare de grijă pentru el; să nu-i faci nici un rău, ci să te porţi cu el aşa cum îţi va zice el!
13.  Nebuzaradan, căpetenia gărzii, Nebuzaradan, căpetenia eunucilor, Nergal-Şareţer, căpetenia vrăjitorilor, şi toate căpeteniile regelui Babilonului
14.  Au trimis şi au luat pe Ieremia din curtea temniţii şi l-au încredinţat lui Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Aşa a rămas el să locuiască în mijlocul poporului.
15.  Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia, pe când era el încă ţinut în curtea temniţii, şi i-a zis:
16.  "Mergi şi spune lui Ebed-Melec, Etiopianul: Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi împlini cuvintele Mele despre cetatea aceasta spre răul, iar nu spre binele ei, şi se vor împlini ele în ziua aceea înaintea ochilor tăi.
17.  Dar pe tine te voi izbăvi, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi.
18.  Te voi izbăvi şi nu vei cădea în sabie; sufletul tău va rămâne la tine ca şi când ai fi dobândit o pradă, pentru că tu ti-ai pus nădejdea în Mine", zice Domnul.

Capitolul 40
1.  Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, după ce Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a dat drumul din Rama, unde fusese găsit ferecat în lanţuri în mijlocul celorlalţi robi ai Ierusalimului şi ai lui Iuda, care au fost strămutaţi la Babilon.
2.  Atunci a luat căpetenia gărzii pe Ieremia şi i-a zis: "Domnul Dumnezeul tău a rostit această nenorocire asupra locului acestuia,
3.  Şi acum a adus-o peste el şi a făcut ceea ce zisese, pentru că aţi păcătuit înaintea Domnului şi n-aţi ascultat glasul Lui, de aceea v-a şi ajuns pe voi aceasta.
4.  Deci, iată eu îţi dau drumul din lanţurile ce le ai la mâini! De vrei să mergi cu mine la Babilon, vino, şi eu voi avea grijă de tine, iar de nu ai plăcere să mergi cu mine la Babilon, rămâi. Iată, toată ţara e înaintea ta, unde vrei Şi unde-ţi place, acolo du-te!"
5.  Înainte de a ieşi el, Nebuzaradan i-a zis: "Du-te la Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care regele Babilonului l-a pus căpetenie peste cetatea Ierusalimului, şi rămâi cu dânsul în mijlocul poporului; sau du-te unde-ţi place ţie să te duci!" Şi căpetenia gărzii i-a dat merinde şi daruri şi l-a slobozit.
6.  Deci a venit Ieremia la Godolia, fiul lui Ahicam, la Miţpa, şi a trăit cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară.
7.  Auzind toate căpeteniile oştirilor, care erau în câmp cu oamenii lor, că regele Babilonului î pus pe Godolia, fiul lui Ahicam, căpetenie peste ţară şi i-a încredinţat lui bărbaţii, femeile şi copiii şi pe aceia din săracii ţării, care n-au fost strămutaţi la Babilon,
8.  Au venit la Godolia, în Miţpa, Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiii lui Carea, Seraia, fiul lui Tanhumet, şi fiii lui Efai Netofitul şi Iezania, fiul lui Maacat, ei şi oamenii lor.
9.  Iar Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, li s-a jurat lor şi oamenilor lor, zicând: "Nu vă temeţi a sluji Caldeilor; rămâneţi în ţară, slujiţi regelui Babilonului şi vă va fi bine.
10.  Iar eu voi rămâne în Miţpa, ca să mijlocesc înaintea Caldeilor, care vor veni la noi. Voi însă strângeţi vinul şi fructele verii şi untdelemnul şi le puneţi în vasele voastre şi trăiţi în cetăţile voastre, în care vă aflaţi".
11.  De asemenea şi toţi Iudeii care se aflau în Moab, la Amoniţi, în Idumeea şi prin toate ţările, au auzit că regele Babilonului a lăsat o parte din Iudei şi a pus peste ei pe Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.
12.  Şi s-au întors toţi aceşti Iudei de prin toate locurile pe unde fuseseră împrăştiaţi şi au venit în pământul lui Iuda, la Godolia, în Miţpa, şi au adunat vin şi fructe multe foarte.
13.  Iar Iohanan, fiul lui Carea, şi toate căpeteniile oştirii, care erau în câmp, au venit la Godolia, în Miţpa, şi au zis către dânsul:
14.  "Ştii tu oare că Baalis, regele Amoniţilor, a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, ca să te ucidă?" Dar Godolia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
15.  Atunci Iohanan, fiul lui Carea, a spus lui Godolia în taină, la Miţpa: "Dă-mi voie să mă duc să ucid pe Ismael, fiul lui Netania, şi nimeni nu va afla. De ce să-l laşi să te ucidă el pe tine şi să se risipească toţi cei din Iuda, care s-au adunat la tine şi să piară rămăşiţa lui Iuda?"
16.  Însă Godolia, fiul lui Ahicam, a zis către Iohanan, fiul lui Carea: "Să nu faci aceasta, căci tu grăieşti neadevăr despre Ismael!"