Sfântul Preacuvios Prohor, făcător de minuni din Payenga în Serbia (XI) Sfântul Prooroc Ioil, care era din seminția lui Ruben (800 î.H.) Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Ioan, făcătorul de minuni, întemeietorul Mănăstirii Rila și ocrotitorul Bulgariei (+946), în anul 1887 Sfântul Mucenic Uar din Egipt (apr. 307). Sfânta fericită Cleopatra (+327) și fiul său Ioan din Egipt (+320)
Stil vechi
19 Octombrie

Vineri

Stil nou
1 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la ulei
Sfântul Prooroc Ioil, care era din seminția lui Ruben (800 î.H.). Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Ioan, făcătorul de minuni, întemeietorul Mănăstirii Rila și ocrotitorul Bulgariei (+946), în anul 1887. Sfântul Mucenic Uar din Egipt (apr. 307). Sfânta fericită Cleopatra (+327) și fiul său Ioan din Egipt (+320). Sfântul Sfințit Mucenic Sadoc (Sadot), episcop în Persia, şi cei dimpreună cu el 128 de Mucenici, care au pătimit în vremea împăratului Sapor al II-lea (+342). Sfântul Preacuvios Prohor, făcător de minuni din Payenga în Serbia (XI). Sfinții 6 Cuvioși Mucenici, care s-au nevoit împreună cu Sfântul Uar şi care s-au săvârşit prin sabie (+307). Sfântul Cuvios Leontie Filozoful, nevoitor în Lavra Sfântului Sava din Palestina (+624). Sfântul Cuvios Leontie Filozoful, nevoitor în Lavra Sfântului Sava din Palestina (+624). Sfinții Sfințiți Mucenici: Felix preotul şi Eusebie diaconul. Sfinții Mucenici: Ptolemeu şi Luciu din Roma (+165). Sfântul Ierarh Eusterie, episcop de Salermo în Italia (V). Sfântul Cuvios Ethbin, pustnic în Franţa şi Irlanda (VI). Sfânta Cuvioasă Frideswide, stareţă la Oxford în Anglia (+735). Sfântul Cuvios Mucenic Nicolae de la Ierusalim în Țara Sfântă (+1314). Sfântul Cuvios Gavriil, egumenul Schitului „Sfântul Prooroc Ilie” din Sfântul Munte Athos (+ 1901). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții: Alexie (+1918) și Serghie (Pokrovskii)(+1937), care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

Un om îsi însela sotia. Duhovnicul l-a ajutat să renunte la păcatul preacurviei, dar omul rămăsese cu anumite amintiri care îi zgândăreau sufletul. Amintirile prindeau putere de la faptul că el se uita pe internet la site-uri erotice.
La spovedanie, duhovnicul l-a sfătuit să scoată modem-ul din calculator, ca să nu mai poată intra pe internet.
- Dacă nu îti păzesti mintea, nu îti vei putea păzi nici trupul. Dacă vezi imagini erotice, îti va fi mult mai greu să rezisti ispitei.
Rămas fără acces la internet, omului i se părea că se mai descarcă dacă se uită la filme sexy. Când i-a spus si aceasta duhovnicului, acesta a oftat: "Tu scoti un drac din casă pe usă si deschizi larg fereastra, ca să intre altii. Nici plăcerile trupesti nu le trăiesti, dar nici pe Dumnezeu nu Îl dobândesti. Alege una dintre căi, nu mai pendula între amândouă".

Un om bogat, lepădându-se de lume si averile sale la săraci dându-le, a oprit oarece spre odihna sa, nevrând să primească smerita cugetare cea din lepădarea cea desăvârsită si supunerea cea adevărată a canonului vietii de obste. Către care cel întru sfinti Vasile a grăit în acest fel: "Si averile le-ai pierdut si [nici] călugăr nu te-ai făcut". (7-121)

Pilda zilei

    Omul se deosebeşte de animale?

Un "frate“ povestea zilnic tuturor celor din obştea sa, că intenţionează să scrie o lucrare filosofică în care să aducă dovezi că omul nu se deosebeşte de animale. Într-o bună zi, un alt frate, exasperat de repetiţia constantă, l-a întrebat: "Părinte, cartea pe care vrei s-o scrii este autobiografică?“. Cu aceasta, discuţia s-a încheiat definitiv.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    Luca 22-24    

Capitolul 22
1.     Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti.
2.     Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor.
3.     Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4.     Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.
5.     Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani.
6.     Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii.
7.     Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.
8.     Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm.
9.     Iar ei I-au zis: Unde voieşti să pregătim?
10.     Iar El le-a zis: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra.
11.     Şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este încăperea în care să mănânc Paştile cu ucenicii mei?
12.     Şi acela vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi.
13.     Iar, ei, ducându-se, au aflat precum le spusese şi au pregătit Paştile.
14.     Şi când a fost ceasul, S-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El.
15.     Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea,
16.     Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu.
17.     Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;
18.     Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.
19.     Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
20.     Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.
21.     Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.
22.     Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!
23.     Iar ei au început să se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă aceasta?
24.     Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare?
25.     Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători.
26.     Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte.
27.     Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.
28.     Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele.
29.     Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,
30.     Ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
31.     Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32.     Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.
33.     Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.
34.     Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoşti.
35.     Şi le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic.
36.     Şi El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.
37.     Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: "Şi cu cei fără de lege s-a socotit", căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit.
38.     Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Zis-a lor: Sunt de ajuns.
39.     Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii l-au urmat.
40.     Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.
41.     Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga.
42.     Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.
43.     Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea.
44.     Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.
45.     Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare.
46.     Şi le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.
47.     Şi vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute.
48.     Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?
49.     Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia?
50.     Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51.     Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat
52.     Şi către arhiereii, către căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege.
53.     În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.
54.     Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.
55.     Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor.
56.     Şi o slujnică, văzându-l şezând la foc, şi uitându-se bine la el, a zis: Şi acesta era cu El.
57.     Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc.
58.     Şi după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu sunt.
59.     Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea zicând: Cu adevărat şi acesta era cu El, căci este galileian.
60.     Şi Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul.
61.     Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori.
62.     Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar.
63.     Iar bărbaţii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L.
64.     Şi acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: Prooroceşte cine este cel ce Te-a lovit?
65.     Şi hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui.
66.     Şi când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pe El în sinedriul lor.
67.     Zicând: Spune nouă dacă eşti Tu Hristosul. Şi El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
68.     Iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde.
69.     De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.
70.     Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi El a zis către ei: Voi ziceţi că Eu sunt.
71.     Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui?  

Capitolul 23
1.     Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.
2.     Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege.
3.     Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici.
4.     Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta.
5.     Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
6.     Şi Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian.
7.     Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.
8.     Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.
9.     Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.
10.     Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare.
11.     Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat.
12.     Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei.
13.     Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,
14.     A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui.
15.     Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte.
16.     Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
17.     Şi trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat.
18.     Dar ei, cu toţii, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba,
19.     Care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.
20.     Şi iarăşi le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus.
21.     Dar ei strigau, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!
22.     Iar el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârşit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
23.     Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit.
24.     Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor.
25.     Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor.
26.     Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.
27.     Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau.
28.     Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
29.     Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat!
30.     Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.
31.     Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?
32.     Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
33.     Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.
34.     Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.
35.     Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
36.     Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet.
37.     Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!
38.     Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor.
39.     Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
40.     Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
41.     Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
42.     Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.
43.     Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.
44.     Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
45.     Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc.
46.     Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.
47.     Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.
48.     Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul.
49.     Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
50.     Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept,
51.     - Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând împărăţia lui Dumnezeu.
52.     Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
53.     Şi coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus.
54.     Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă.
55.     Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56.     Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.  

Capitolul 24
1.     Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2.     Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
3.     Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4.     Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.
5.     Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
6.     Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
7.     Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
8.     Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.
9.     Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10.     Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.
11.     Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut.
12.     Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
13.     Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14.     Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15.     Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16.     Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
17.     Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.
18.     Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
19.     El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.
20.     Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri;
21.     Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22.     Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt,
23.     Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
24.     Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25.     Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii!
26.     Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?
27.     Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28.     Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
29.     Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.
30.     Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.
31.     Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.
32.     Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?
33.     Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,
34.     Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.
35.     Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
36.     Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă.
37.     Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.
38.     Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
39.     Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.
40.     Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.
41.     Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?
42.     Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.
43.     Şi luând, a mâncat înaintea lor.
44.     Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi.
45.     Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
46.     Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.
47.     Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48.     Voi sunteţi martorii acestora.
49.     Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.
50.     Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
51.     Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.
52.     Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53.     Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.