Sfântul Gheorghe, Episcopul Amastridelor, venea din orașul Cromna, aproape de orașul Amastrida, pe malul Mării Negre. Părinții săi vrednici și înțelepți, Teodor și Migefusa, i-au dăruit o bună educație, atât duhovnicească cât și lumească. Sfântul Gheorghe s-a însingurat în munții Siricului, a fost tuns în monahism și a început să ducă o strictă viață de nevoință, sub îndrumarea unui pustnic. După trecerea la Domnul starețului său, Sfântul Gheorghe a mers să viețuiască într-o mănăstire din Bonissa și acolo și-a continuat nevoințele. După moartea episcopului orașului Amastrida, a fost ales episcop de către cler și popor, și a fost așezat în Constantinopol de către episcopul Tarasie (784-806, pomenit pe 25 februarie). Cât timp a fost în Amastrida, sfântul Gheorghe și-a condus și sfătuit neobosit turma sa, s-a îngrijit de înfrumuseșarea bisericilor, a fost apărătorul văduvelor și orfanilor, hrănitorul celor săraci și era pentru toți un exemplu de viață dusă după voia Domnului. Cu puterea rugăciunii el a izbăvit orașul Amastridei de sarazinii ce pustiiseră împrejurimile sale. A izbăvit de moarte niște negustori din Amastrida ce fuseseră condamnați pe nedrept în orașul Trapezunt. Sfântul Gheorghe a trecut în pace la Domnul pe data de 3 martie, în mijlocul turmei sale și în timpul domniei Împăratului Nichifor I (802-811).