Viața pe scurt a Sfântului Timotei

Sfântul Timotei a trăit în deplină sihăstrie la locul numit Symbola de pe versantul asiatic al Muntelui Olimp. El a intrat în mănăstire încă din tinereţea lui, a fost tuns monah, şi până la bătrâneţe şi-a petrecut viaţa în postiri, rugăciune, privegheri şi nevoinţe neîntrerupte. El a rămas feciorelnic de-a lungul întregii vieţi.

Celor feciorelnici Dumnezeu le dă putere asupra duhurilor necurate şi aşa i-a dăruit El şi Sfântului Timotei.

Prin nevoinţele întru mântuirea sufletului, Sfântul Timotei a reuşit să-şi zidească casa sufletului său sălaş Sfântului Duh. Acest bărbat sfânt a trecut la cele veşnice în anul 795 după Hristos.

Viața pe lung a Sfântului Timotei

    Lîngă muntele Olimpului era un loc pustiu, ce se numea Simvoli, şi o mănăstire într-însul. În acea mănăstire era arhimandrit cuviosul Teoctist, un bărbat îmbunătăţit, de care şi cuviosul Platon mărturisitorul se povăţuia spre viaţa monahicească. La acest fericit arhimandrit Teoctist se afla unul din ucenici, adică acest cuvios Timotei, care din tinereţe a primit viaţa monahicească şi se nevoia în post, în înfrînare şi în rugăciunile cele de toată noaptea, omorîndu-şi cu totul zburdările cele pătimaşe. El a fost nepătimaş şi desăvîrşit pînă la sfîrşitul său, fiind feciorelnic cu trupul şi cu sufletul, pentru că a pus aşezămînt ochilor săi, din tinereţile sale, ca să nu privească niciodată la faţa femeiască. De aceea, s-a învrednicit a lua darul tămăduirii şi putere asupra diavolilor şi făcea minuni cu rugăciunile sale, tămăduind toate neputinţele şi izgonind de la oameni duhurile cele viclene. Apoi a trecut din loc în loc mulţi ani, vieţuind singur prin munţi şi prin pustietăţi întru Dumnezeu, şi cu rouă de lacrimi răcorindu-şi sufletul în neîncetatele rugăciuni. Într-o viaţă ca aceasta petrecîndu-şi zilele, a ajuns la adînci bătrîneţi şi s-a dus către Domnul.

***

Sfantul Timotei a luat, de mic, viata calugareasca si a fost ucenic al fericitului Teoctist, staretul manastirii din muntele Olimpului, langa pustiul ce se numea Simboli, pe vremea imparatiei lui Copronim (741-775). Si, traind prin munti si prin pustietati, se nevoia in post, in infranare si in rugaciuni de toata noaptea si, cu darul lui Dumnezeu, a stins cu totul saltarile patimilor trupului si sufletului sau si s-a facut vas ales al Duhului Sfant, incat, de-a pururea, isi uda sufletul cu roua lacrimilor.

   Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu si darul tamaduirii si puterea asupra duhurilor celor necurate si facea multe minuni cu rugaciunile sale, tamaduind neputintele, gonind din oameni duhurile rele si invatand cuvantul adevarului pe toti, care veneau la dansul cu credinta.

   Si asa petrecand intru o viata ca aceasta, de smerit slujitor al lui Hristos si al semenilor, la adanci batranete ajungand s-a mutat la Domnul.