Pomenirea Sfântului Cuvios Iosif de la Mănăstirea Zaonikiev-Vologda din Rusia (+ 1612)

Ilarion, un sătean rus din Ombukovo, regiunea Vologda, trăia o viaţă simplă şi în osteneli până în ziua în care l-a vizitat Domnul şi l-a încercat, lipsindu-l de lumina ochilor. În ciuda încercării acesteia, sfântul nu a deznădăjduit. Cerceta bisericile din regiune şi cerea să se facă pentru el rugăciuni şi Liturghii. Şi la o Sfântă Liturghie i-a apărut Sfântul Cosma şi i-a promis că în curând va fi vindecat. La următoarea i s-au arătat împreună Sfinţii fără-de-arginţi Cosma şi Damian şi i-au spus că au fost trimişi de Maica Domnului, care voia să-l vindece.

I s-a arătat atunci o icoană a Născătoarei de Dumnezeu înconjurată de raze luminoase şi un glas venind de la icoană i-a poruncit să fie curăţat acel loc şi să se înalţe pe el o cruce. Imediat ce Ilarion i s-a închinat, a fost vindecat şi plin de bucurie duhovnicească s-a întors în sat, ca să istorisească minunea. Sătenii au curăţat imediat locul, au înălţat o cruce şi au construit o bisericuţă, unde au aşezat icoana. De atunci, au început să aibă loc multe minuni, iar episcopul regiunii a ridicat acolo o mănăstire. Chiar dacă primul a fost tuns monah Ilarion, el a refuzat demnitatea de egumen, simulând o neputinţă duhovnicească. Treizeci de ani a trăit în mănăstire cu smerenie şi în nevoinţe ascetice, cunoscute doar de Dumnezeu. Lungile nopţi de iarnă le petrecea în priveghere, rugându-se drept înaintea icoanei făcătoare de minuni. Cuviosul Iosif a adormit în pace pe 21 septembrie 1612, slăvindu-l pe Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate la care a fost martor ocular. A fost înmormântat în bisericuţa Născătoarei de Dumnezeu, unde au continuat să se săvârşească multe minuni.