Pomenirea Sfinților Cuvioși: Simeon cel nebun pentru Hristos şi Ioan Pustnicul din Edesa Siriei, care au viețuit în timpul împăratului Iustin al II-lea (secolul al VI-lea)

Viața pe scurt a Cuvioșilor Simeon și Ioan

Acesti doi au trait pe vremea binecredinciosului Imparat Iustinian si se trageau din cetatea Edesei, situata in Sira. Atat Ioan, cat si Simeon au fost niste oameni de neam bun si instariti. Primind din cer har dumnezeiesc, sufletele lor se umplu de dragoste pentru credinta cea dreapta si pentru bunul Dumnezeu.

Astfel, mergand in cetatea sfanta si inchinandu-se la lemnul pe care a fost rastignit Mantuitorul, decid mai apoi sa poposeasca la Manastirea Sfantului Gherasim, unde sunt facuti (tunsi) monahi de egumenul de atunci, Sfantul Nicon.

Insa acestia au pasit afara din manastire inainte ca saptamana sa se implineasca. Acesta era obiceiul pe care trebuia sa il pastreze cei care au fost tunsi. Mergand acestia in pustiu, vor trai astfel patruzeci de ani, nevoindu-se de hrana si suportand foarte multe.

Ioan Pustnicul va ramane in pustiu pana cand isi va da sufletul in mainile Domnului, in timp ce Simeon revine in sfanta cetate, unde se va duce la mormantul Mielului lui Dumnezeu sa se inchine si sa se roage. Simeon, prefacandu-se in vazul oamenilor ca este nebun, merge la Emesa, loc unde va savarsi foarte multe minuni dupa care se va muta la Domnul.

Viața pe lung a Cuvioșilor Simeon cel nebun întru Hristos și Ioan Pustnicul.