Și tot în această zi facem pomenirea aflării moaștelor Sfântului Cuvios Nou Mucenic ATANASIE, stareţul de la Brest-Litovsk în Ucraina (+ 1648), în anul 1649

Ieromonahul Atanasie de Brest a fost bielorus şi s-a născut în jurul anului 1597 într-o evlavioasă familie creştină numită Filipovici. El a primit o serioasă educaţie şi şi-a însuşit scrierile teologice şi istorice, după cum reiese din viaţa sa ce s-a păstrat în scris.      

      În tinereţe, Sfântul Atanasie a fost pentru o perioadă de timp profesor în casele negustorilor polonezi. În anul 1627, el a acceptat să fie tuns în monahism de către egumenul Iosif la Mănăstirea Vilensk cu hramul Sfântului Duh. Sfântul Atanasie a fost hirotonit ieromonah în anul 1632 şi a fost numit stareţ la Mănăstirea Duboisk [Dubovsk] lângă Pinsk.

      În urma unei binecuvântări deosebite din partea Maicii Domnului, Sfântul Atanasie a restabilit Ortodoxia între graniţele teritoriului vechii Rusii, care fuseseră confiscate de polonezi. Între anii 1638-1648, Sfântul Atanasie primeşte ascultarea de egumen al Mănăstirii Brest-Simeonov. Aici, sfântul a îndurat multe prigoane din partea greco-catolicilor şi persecuţii din partea autorităţilor civile.

      De trei ori a fost aruncat în temniţă. A fost trimis autorităţilor din Kiev, pentru a se prezenta înaintea unui tribunal religios, dar a fost achitat şi s-a reîntors în vechea lui mănăstire. Timp de zece ani, Sfântul Atanasie, afându-se singur şi înconjurat de vrăjmaşi, a dus o luptă aprigă pentru Sfânta Ortodoxie, dovedindu-şi puternica sa credinţă prin suferinţele sale.

      Încercările de a pune capăt nevoinţei duhovniceşti a sfântului au fost în zadar. A fost supus din nou unui proces, după care monahului i s-a pronunţat sentinţa de moarte prin executare pentru lupta sa împotriva greco-catolicismului. Sfântul Atanasie a murit ca mucenic în noaptea de 4 spre 5 septembrie 1648.

      Timp de 8 luni trupul pătimitorului pentru Ortodoxie a zăcut în pământ fără nici o slujbă bisericească. Pe 1 Mai 1649 un băiat le-a arătat fraţilor din mănăstirea Simeonov locul în care era îngropat egumenul mucenic, loc ce aparţinea la acea dată iezuiţilor. Aşadar, trebuiau să lucreze în taină. În timpul nopţii, călugării au dezgropat trupul intact al egumenului şi l-au mutat imediat în alt loc. Dimineaţa, l-au dus în mănăstirea lor, unde, după câteva zile, pe 8 mai, l-au îngropat cu cinste şi cu toate veşmintele preoţeşti în biserica mănăstirii Sfântul Simeon Stâlpnicul.

      Viaţa pământească a Cuviosului Mucenic Atanasie a luat sfârşit, dar pomenirea lui rămâne mereu vie şi sfântă pentru ortodocşii de la graniţa de vest a Ucrainei. Acolo este centrul evlaviei adânci şi a cinstirii profunde a numelui său. Moaştele sale întregi, aflate într-o raclă de cupru, au fost proslăvite cu daruri dumnezeieşti, cum ar fi facerea de minuni, atrăgând astfel mulţi credincioşi.

      Pe 8 noiembrie 1815, în urma unui incendiu la Mănăstirea din Brest, biserica din lemn a ars, iar racla din cupru unde se aflau moaştele s-a topit din cauza flăcărilor. A doua zi, o parte neatinsă de foc din moaşte a fost găsită de Preotul Samuel din Litovsk şi a fost aşezată de către credincioşii din Brest sub altarul bisericii mănăstirii. În 1823, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Anatolie din Minsk, moaştele au fost puse într-o raclă de lemn de către stareţul mănăstirii şi au fost depuse în biserică spre cinstire.

      Aşa s-a împlinit voia lui Dumnezeu de a se păstra o parte din moaştele Sfântului Cuvios Mucenic Atanasie.

      Ridicându-se în faţa noastră, acest campion al Ortodoxiei stă cu marea sa credinţă şi dragoste faţă de aproapele. Profund credincios, devotat cu fermitate cinstirii Sfinţilor Părinţi, s-a evidenţiat prin cuvânt şi fapte, precum şi prin datoria sa clericală de a se împotrivi asupririi credincioşilor ortodocşi de către greco-catolicii rău intenţionaţi. Cu credinţă fierbinte în Dumnezeu, el a intrat în lupta împotriva asupririi împreună cu fraţii săi:

"Nu sunt profet, ci doar un supus al Dumnezeului meu Creator, trimis în aceste vremuri tulburi să grăiesc adevărul către toţi. El m-a trimis să anunţ înainte de vreme decăderea blestematului greco-catolicism."

      Acestea erau cuvintele înflăcăratului, neînfricatului şi inspiratului luptător pentru Ortodoxie, care a crezut adânc în puterea biruitoare a Adevărului curat.

      Sfântul Atanasie a considerat ca unic ţel al său afirmarea totală a Ortodoxiei şi sfârşitul şi destrămarea totală a greco-catolicismului. Şi-a închinat întreaga sa viaţă acestui ţel. Supunându-se voii Domnului, nu s-a gândit la vreo primejdie, nici nu a luat în seamă piedicile din drumul său spre împlinirea acestei ţinte. Sfântul Atanasie s-a folosit de bărbăţia sa şi de cuvintele şi de scrierile Sfinţilor Părinţi. Năzuinţele sale le-a făcut cunoscute tuturor, iar credinţa puternică în Hristos l-a ajutat în atingerea sfântului său ţel: afirmarea Ortodoxiei pe tărâmul vechii Rusii.

         Respingând şi înlăturând greco-catolicismul din Ucraina, Cuviosul Mucenic Atanasie de Brest a fost inspirat de un adânc simţământ de milă şi dragoste faţă de cei care au fost persecutaţi de greco-catolici. Respectul şi deschiderea Sfântului Atanasie manifestată faţă de semenii săi au pecetluit toate faptele sale. Prin viaţa sa singuratică, fiind înconjurat de duşmani văzuţi şi nevăzuţi, sfântul ascet a rămas un apărător şi un stâlp neclintit al Ortodoxiei. El repeta constant propovăduirea sa: "Greco-catolicismul va muri, iar Ortodoxia va înflori!"

Sfinte Cuvioase Mucenice Atanasie de Brest, roagă-te Domnului să păzim nestinsă flacăra credinţei ortodoxe spre mântuirea sufletelor noastre!

(un text de monahul Leontie după mai multe izvoare)

------------------------

Fiu de nobil lituanian din provincia Minsk, nascut In vremuri de propaganda catolica Intre ortodocsii rusi, Atanasie (1597 – 1648) a excelat In copilarie si adolescenta, In studierea limbilor moderne, dar si mai vechi, a operelor Sfintilor Parinti, ca si ale filozofilor si teologilor occidentali. La varsta de 30 ani s-a calugarit, mai Intai fiind vietuitor al manastirii Vilna, apoi ajungand la Kutein – manastire cunoscuta pentru lupta dusa de calugarii de aici pentru apararea Ortodoxiei In fata propagandei catolice.

  Dupa cum confirma jurnalul sau, care s-a pastrat, a avut mai multe descoperiri dumnezeiesti, prin mila Maicii Domnului, fiind Indrumat de Sus cum si cand sa actioneze spre slava Sfintei Treimi. Astfel, primind sarcina restaurarii manastirii Kupiatit de la mitropolitul de Kiev Petru Movila, el a facut o calatorie la Moscova, strangand ajutoare spre scopul propus, dar si pentru a vorbi cu tarul despre soarta Bisericii Ortodoxe din SV Rusiei, aflata sub ocupatie polonezo-lituaniana.

  Dupa o perioada a fost numit staret al manastirii Sfantul Simeon Stalpnicul din Brest-Litovsk. Marturisitor statornic al Ortodoxiei, Sfantul Atanasie a Indemnat pe localnici sa nu primeasca unirea cu Roma, chiar daca aceasta fusese acceptata oficial de unii episcopi rusi din acea vreme (presupunand pastrarea slujbei ortodoxe, dar cu adaosul „Filioque” la Crez, cu recunoasterea papei drept conducator al Bisericii, acceptarea credintei In purgatoriu si cu folosirea azimei – a painii nedospite – la Sfanta Liturghie – aceasta In linii generale). Cum unii fusesera Indemnati sau chiar fortati spre unire, calugarul se straduia sa-i readuca In sanul Bisericii Ortodoxe.

  Dorind ca demersul sau sa fie cat mai pertinent, Sfantul Atanasie a trimis In mai multe randuri petitii regelui Poloniei, Vladislav IV, solicitand ca ortodocsii cuceriti sa fie tratati In mod „uman” (cu respectarea drepturilor omului pentru acestia), dat fiind ca soldatii polonezi ocupanti se purtau cu brutalitate. Regele a fost impresionat de „dezvaluiri”, dand chiar si un decret de Incetare a abuzurilor, dar subordonatii acestuia l-au ignorat si s-au concentrat sa reduca la tacere „vocea singulara” a staretului neInfricat. Cel mai greu era pentru ortodocsii din Varsovia, unde se practica incendierea bisericilor ortodoxe In timpul slujbelor, la sarbatori mari, pe cand erau si credinciosii Inauntru, ca In vremea persecutiilor. Dupa un nou apel la autoritatile poloneze, din 1643 (spre care a fost Indemnat tot prin descoperire dumnezeiasca), Atanasie a obtinut acelasi lucru: simpatia regelui, promisiuni de protectie legala a ortodocsilor, neduse la Indeplinire de cei datori sa o faca.

Inalti functionari, colaboratori cu misionari iezuiti, au reusit trimiterea staretului In Inchisoare, sub pretextul ca e nebun, cerand si scoaterea lui din preotie si din egumenat, cu judecare la curtea de la Kiev. I s-a interzis Inaintarea vreunei alte petitii regelui Poloniei.

Desi Inchis, Atanasie nu a abandonat ideea luptei si a ajutorarii ortodocsilor asupriti.

In 1648, cand populatia rusa s-a rasculat Impotriva ocupantilor, persecutia s-a accentuat. Atunci Sfantul a fost Inchis din nou (tocmai fusese eliberat), torturat fizic si psihic prin metode iezuite – la care el raspundea Intr-un singur mod: „Anatema unirii cu Roma!” De aceea a primit pedeapsa cu moartea. L-au pus pe carbuni aprinsi, dar pentru ca nu murea, l-au decapitat si i-au aruncat trupul Intr-o groapa, In noaptea de 4 spre 5 septembrie 1648. Sfintele sale moaste facatoare de minuni au fost descoperite la 20 iulie 1679.

Astazi, localitatea Brest face parte din Belarus (din 1945), la granita cu Polonia. In 1569, orasul rus a fost cucerit si redenumit Brest-Litovsk, condus fiind de polonezi si lituanieni, si recastigat de rusi In 1795. Acea zona, ocrotita de Sfantul Atanasie, pomenit de sinaxarele ortodoxe la 5 septembrie si de cele locale si la 20 iulie, este un focar nestins al Ortodoxiei, depasind momentul „unirii cu Roma” din sec. XVI.