Preacuviosul Irinarh a primit tunderea in monahism in manastirea Solovat, unde, cu multa ravna, ii urma in viata virtuoasa pe preacuviosii Zosima si Savatie. Inaltele sale calitati sufletesti 1-au facut cunoscut țarului si "lumina" a fost pusa in "sfesnic" (Mt.5.15). Dupa moartea egumenului Antonie, Irinarh a fost desemnat egumen al manastirii Solovat. Cate griji si osteneli il asteptau pe preacuviosul Irinarh! Smerit si bland, totdeauna cufundat in dumnezeiasca cugetare, preocupat de
nsvointele calugaresti, in acelasi timp, dinporunca tarului, luamasuri fata de priraejdia din afara, din partea Suediei si Danemarcei, intarind manastirea pe care a adus-o in situatia de aparare. in ostrogurile (locuri inchise sub cerul liber) din Suma si Kemsk, se ridicara noi intarituri; numarul militarilor care erau intretinuti de manastire se marise la 1 040. Grija pentru apararea manastirii in exterior, el o imbina cu cea privind creșterea duhovniceasca, launtrica. Fiind insu§i pilda de ascetism, el se straduia sa mentina in calugarii de sub ascultarea lui un duh de adevarati monahi. Tarul Mihail Feodorovici, intelegand pe deplin bunele intentii ale egumenului, in gramata sa din 1621, ii recomanda sa se ingrijeasca necontenit de aceasta in liniste si priveghere. "Indata ce va ajunge la voi gramata noastra, - ii scria tarul - voi, inchinatorii lui Dumnezeu, mtroduceti o supraveghere stricta si nu ingaduiti acelora care umbla dupa voile lor, doresc sa trandaveasca si inclina catre preocupari lume§ti, sa tina bauturi spirtuoase, sa iasa din manastire sau sa starneasca certuri; urmariti cu strictete ca fratii si cei de sub ascultare sa vietuiasca dupa randuiala sfintilor parinti, iar nu dupa poftele lor, si cu tragere de inima sa mearga la biserica. Fie ca cei incepatori sa se afle in ascultare deplina fata de voi, inchinatorii nostri, egumen si stareti cunoscuti, iara din voile lor nimic sa nu faca, iar in manastire sa nu se ingaduie nici o faradelege".
Sub indrumarea duhovniceasca a preacuviosului Irinarh s-au format cativa robi adevarati ai lui Dumnezeu. Printre acestia se afla Eliazar, intemeietorul schitului din Anzersk. Fericitul egumen nu numai ca 1-a binecuvantat sa ridice in insula Anzersk un schit pentru iubitorii de pustie, dar i-a dat din destul mijloace pentru constructia lui, scriindu-i despre aceasta patriarhului Filaret. Patriarhul a trimis o gramata pentru inaltarea locasului, iar tarul materiale pentru noul asezamant
Pregatindu-se pentru obstescul sfarsit, preacuviosul Irinarh a cerut sa fie eliberat de indatoririle sale si ultimii doi ani i-a petrecut intr-o tacere deplina. El a murit la 17 iulie in anul 1628. Moastele lui se odihnesc intr-un loc necunoscut in paraclisul ce !i poarta numele.
Aratarile de dupa moarte ale preacuviosului Irinarh confirma faptul ca el s-a facut rugator pentru cei in nevoi §i suferinte. Monahul Vitalie, indragit de preacuvios, tare s-a mai mahnit si s-a intristat la moartea acestuia, dar a fost mangaiat printr-o vedenie minunata: la patruzeci de zile, ob§tea facea pomenire in trapeza. In noaptea premergatoare, intr-un somn usor, calugarul Vitalie 1-a vazut in vis chiar pe egumenul Irinarh care, cu fata luminata, cu epitrahil si cu o cadelnita in mana, mergea cadind printre frati. leromonahul Veniamin, deasemenea jelindu-l in lacrimi, isi aducea aminte de egumenul repausat si atunci cand, dupa o rugaciune indelungata s-a trantit in pat, i s-a parut ca a intrat in chilie chiar pracuviosul Irinarh, si binecuvantandu-1, i-a spus: fml meu, de ce te tanguiesti pentru mine? Eu am aflat mila la Hristos, Stapanul meu si Dumnezeul nostru si acum sunt linistit; tu, deci, nu te mai mahni, ci bucura-te pentru mine si ingrijeste-te de mantuirea ta". Dupa aceste cuvinte, preacuviosul s-a facut nevazut, iar inima lui s-a umplut de bucurie.
In anul 1636, pe vremea egumeniei lui Vartolomeu, Marchel, mai tarziu egumen al Solovatului si arhiepiscop al Vologda!, fund in afara manastirii la ascultare, a vazut in vis catedrala Schimbarii la fata, a manastirii, si se facea ca el se afla langa peretele dinspre apus, iar din dreptul usilor imparatesti o scara ducea pana sus in turla. Coborand aceasta scara, egumenul Irinarh s-a indreptat catre egumenul Vartolomeu, a luat carja din mana si i-a zis: "destul, frate, aceasta nu
mai este treaba ta"; apoi, privind la Marchel, a rostit: "vino de ia aceasta carja". Marchel s-a apropiat, a luat carja si visul s-a sfarsit.
In anul 1642, in martie, loan Emilianov, lucrator smerit in fieraria manastirii, dupa o rugaciune indelungatain camera sa, adormind, a vazut in vis cum s-a tarat un sarpe si l~a muscat de mana. Intr-adevar, la deget se vedea o rana, mana a mceput sa se umfle intr-atat, incat nu o mai putea misca. In a treia noapte, loan iarasi a vazut in vis cum au intrat la
el doi batrani; pe unul din ei 1-a recunoscut indata, acesta era preacuvisul Irinarh, iar celalalt, ce avea un vas si o periuta in mana, a ramas neceunoscut. Binecuvantandu-1 pe bolnav, Irinarh a luat de la insotitorul sau periuta si a stropit mana urnflata a lui loan. Desteptandu-se cel bolnav, a gasit panza cu care isi oblojise mana, uda. In curand loan s-a facut
sanatos si a preamarit pe slujitorul lui Dumnezeu.
Preacuviosul Irinarh nu o data i-a ajutat pe locuitorii din nordul aspru in lupta lor cu natura. Un asemenea ajutor au primit de la el locuitorii orasului Dvinsk, in anul 1629, pe cand pescuiau pe mare. O furtuna puternica a impins corabiile lor pe mare, unde au si navigat printre ghetari mai multe zile. Aflati in necaz, acestia se rugau staruitor lui Dumnezeu
sa-i izbaveasca de la moarte, Cand s-a a§ternut noaptea, unuia dintre carmaci i s-a aratat in vis un batran in vesminte preotesti, impodobit cu o barba alba si lunga, cu crucea in mana, care i-a spus: "Sculati-va, inchinati-va lui Dumnezeu, chemand in ajutor pe facatorii de minuni din Solovat si Domnul indata va va arata voua mila". Dupa aceea, el i-a
însemnat pe toti cu semnul crucii si la intrebarea: "cine este si de unde?", el le-a raspuns: "eu sunt egumenul Irinarh al manastirii Solovat". Desteptandu-se, carmaciul s-a uitat in jurul sau, dar n-a vazut pe nimeni. In aceeasi noapte, preacuviosul s-a aratat §i pe alta corabie, poruncindu-le sa nu se intristeze, ci sa nadajuiasca in mila lui Dumnezeu;
le-a spus ca se numeste Irinarh si cu carja sa le-a aratat drurnul spre insula Anzersk. Vedenia aceasta i-a intaritpe pescarii desnadajduiti. De indata, vantul schimbandu-si directia, a dus vasul la mal unde pescarii au gasit pe gheata o multime de animale marine, intorcandu-se acasa cu o prada bogata. Celalalt vas a ajuns sj el cu bine in insula Anzersk, §i de§i pescarii n-au prins nimic, s-au intors cu bine acasa, salvandu-si vietile primejduite.
La fel, locuitorii din Varzuga se aflau pe mare primavara pentru a vana animale acvatice §i neavand izbanda, se intorceau acasa. Intalnind un ghetar mare, au tarat vasul pe el si s-au culca linistiti. Unuia dintre ei i s-a aratat batranul si i-a zis: "Sculati-va ! Dumnezeu va va da voua vanat din belsug". Desteptandu-se pescarul a vazut langa corabie un batran, pe care intrebandu-1 cine este, a spus ca se numeste Irinarh, egumenul din Solovat. Intr-adevar, treziti de eel ce avusese vedenia, pescarii au gasit pe ghetar o multime de animale marine. Vanandu-le, ei s-au intors acasa, laudand pe slujitorul lui Dumnezeu.
Locuitorii ostrovului din Suma, pescuind pe mare cu 15 vase, au acostat pe un ghetar de langa insulaAnzersk, pe care urcand vasele, s-au asezat sa doarma. Cel randuit de paza, atipind putin, deodata a auzit o voce: "de ce dormi? Sculati-va si trageti-va vasele ceva mai departe". Desteptandu-se, el a vazut inaintea sa un batran inalt, care si-a zis siesi
Irinarh, eel din Solovat, dupa care s-a facut nevazut. Dar somnul 1-a doborat din nou pe paznic. Batranul iarasi i-a aparut si a strigat: "sculati-va, caci vasele va vor fi distruse de gheata". Intre timp pe mare s-a starnit o furtuna puternica. Atunci paznicul s-a grabit sa-si destepte tovarasii, care cu greu.au reusit sa traga vasele mai departe de ghetar; unele unelte erau de acum maturate de valurile marii.