Pomenirea Sfinţilor Mucenici și fraţi buni: Eusebie, Nestavu şi Zinon și Nestor Mărturisitorul (+ 361)

În vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), locuitorii Gazei, fanatici închinători la idoli, s-au răsculat împotriva creştinilor din cetate. Mânia lor şi-au îndreptat-o şi împotriva a trei fraţi după trup, Evsevie, Nestav şi Zinon, care se distingeau prin evlavia lor.

În timp ce sfinţii se ascundeau în casa lor, zeloţii idolilor i-au descoperit, i-au biciuit şi i-au aruncat în închisoare. Mulţimea ieşită din minţi s-a adunat la teatrul din cetate şi mărturisea fals împotriva celor trei fraţi, că ar fi hulit chipurile pe zei şi ar fi cerut desfiinţarea idolatriei. Îndemnându-se unul pe altul împotriva mucenicilor, au alergat cu toţii ca nişte revoluţionari la închisoare, i-au scos cu forţa şi, târându-i pe pământ, îi loveau unii cu lemne, alţii cu pietre, iar alţii cu orice găseau. Atât de mare era nebunia mulţimii, încât şi femeile ieşeau din casele lor şi-i împungeau cu instrumentele cu care ţeseau şi coseau. Dar şi bucătarii din piaţă, unii le aruncau apă fiartă din oale, în timp ce alţii îi străpungeau cu suvle ascuţite. După ce le-au spart şi le-au zdrobit cinstitele capete, i-au târât în afara cetăţii şi i-au ars în locul în care aruncau leşurile animalelor.

O creştină evlavioasă a adunat noaptea cu atenţie oasele sfinţilor şi le-a încredinţat nepotului ei, care se numea şi el Zinon. Când mai târziu acesta a devenit Episcop al Gazei, a zidit o biserică şi le-a aşezat lângă moaştele Sfântului Nestor Mărturisitorul, compatriotul şi prietenul celor trei fraţi, care mărturisise cu puţin timp înainte. Concetăţenii închinători la idoli îl arestaseră şi pe el pentru că era creştin, îl biciuiseră fără omenie şi-l târâseră pe pământ. În timp ce încă respira, l-au aruncat la porţile cetăţii, ca să moară acolo neajutorat. Câţiva creştini însă l-au luat pe ascuns şi l-au dus în casa lui Zinon. În timp ce acesta îi tămăduia rănile, Nestor şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.