Sfântul părinte Cornelie, în lume Conon, era fiul unui neguţător din Riazan. În fragedă tinereţe părăsi casa prăintească, mergând să ucenicească la brătrânul sihastru Pavel în pustietatea din Lukianov, în apropiere de Pereslav. După o vreme tânărul fu trimis la Mănăstirea Sfinţilor Boris şi Gleb. Aici, Conon mergea cu nerăbdare la slujbele Bisericii şi arăta ascultare desăvârşită tuturor.

Conon nu şedea la masă cu fraţii, ci se mulţumea cu resturi, primind mâncare numai de trei ori pe săptămână. După cinci ani, îmbrăcă haina monahală cu numele Corneliu. De acea clipă nimeni nu îl mai văzu vreodată să îşi odihnească trupul pe pat. Mulţi fraţi l-au socotit a fi nebun,însă el primea cu răbdare osândirile fraţilor sporindu-şi în taină nevoinţele. După o vreme cerând binecuvântarea egumenului de a vieţui pustniceşte, se zăvorî în chilia sa ridicată separat şi începu a petrece în necurmată rugăciune şi post.

Odată, fraţii l-au aflat abia suflând, iar vreme de 3 luni zăcu neputând a primi decât apă şi fiertură de legume. Când se întremă, sfântul părinte se lăsă în cele din urmă înduplecat de egumen să vieţuiască iară în obşte, slujind ca paraclisier, la trapeză şi în grădină. Dumnezeu binecuvântă ostenelile nevoitorului său, căci în livada mănăstirii merii îngrijiţi de sfântul părinte rodiră atât de îmbelşugat, încât acesta putu dărui tuturor pelerinilor.

Trupul său slăbit de postirea aspră era supus la trude necontenite.  Cu mâinile sale făcu o fântână pentru fraţi.  Vreme de 30 de ani sfântul Corneliu petrecu în tăcere desăvârşită, fiind socotit de fraţi surd şi mut, de aceea fost numit şi sfântul Corneliu cel Tăcut.

Înainte de fericita sa adormire de la 22 iulie 1693, sfântul Cornelie se spovedi la duhovnicul mănăstirii Varlaam, împărtăşindu-se cu Sfintele Taine şi primind marea schimă. Trupul său fu înmormântat în biserică. După 9 ani, în vremea construirii bisericii celei noi, trupul său fu aflat nestricat răspândind bună mireasmă.

În anul 1705, sfântul ierarh Dimitrie, mitropolitul Rostovului (pomenit la 28 octombrie, 21 septembrie şi 19 iulie), văzând moaştele sfântului Cornelie, ceru să fie aşezate într-un loc retras din biserica cea nouă. Cinstindu-l cu multă evlavie, sfântul ierarh întocmi tropar şi condac sfântului părinte Corneliu.