Și tot în această zi facem pomenirea Sfântului Cuvios Ilarion, stareţ de la Optina, izbăvitorul de frică şi nebunie, care s-a săvârșit cu pace în anul 1873.

Parintele Ilarion de la Optina este unul dintre parintii cu viata sfanta care au sfintit pamantul de taina al Manastirii Optina, din Rusia. Nascut in data de 9 aprilie 1805 si trecut la cele vesnice in data de 18 septembrie 1873, parintele Ilarion s-a alaturat celorlalti parinti sfintiti ai manastirii, in rugaciune neincetata catre Dumnezeu.

Manastirea Optina ste una dintre cele mai mari si renumite manastiri de calugari din intreg Rasaritului Ortodox. Aceasta se afla in Rusia Centrala, la aproximativ 130 de kilometri de Moscova si la mica distanta de localitatea Kozelsk. Ea este considerata a fi centrul spiritualitatii Bisericii Ruse, inca din secolul al XIX-lea. Obstea acestei manastiri a dat lumii multi sfinti cuviosi parinti.

Parintele Ilarion de la Optina

Rodion Nikitici Ponomarev, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in noaptea de Inviere, in dimineata zilei de 9 aprilie 1805, din parintii crestini Nikita Filimonovici si Eufimia Nikiforovna, in localitatea Novohopersk, din regiunea Voronej. Tatal sau, croitor de meserie, va imbratisa si el viata monahala, la cativa ani dupa intrarea in monahism a fiului sau, primind numele Nifont si fiind randuit cu ascultarea la ingrijijrea albinelor (la stupi). Acesta a trecut la cele vesnice in anul 1849.

Vreme de peste douazeci de ani, tanarul a locuit in casa parinteasca, ajutandu-si tatal in toate cele de croitorie. Mai apoi, in anul 1829, pe cand tanarul avea 24 de ani, familia sa s-a mutat in orasul Saratov. In acest loc, el a petrecut vreme de noua ani, in apropierea atelierului de croitorie al tatalui sau. In acest loc munceau numai crestini, care Il iubeau pe Dumnezeu si Biserica Sa. Pe acestia i-a invatat vrednicul Rodion sa scrie si sa citeasca, dupa sfintele carti.

Incepand sa simta chemarea monahala, in anul 1837, tanarul Rodion a plecat intr-un pelerinaj hotarator, pe la cele mai mari manastiri rusesti ale vremii sale. Dupa aproape doi ani, timp in care a putut cunoaste mai in detaliu viata monahala din manastirile vizitate, sfantul a ales sa se opreasca in Manastirea Optina.

Parintele Ilarion a fost primit in obstea din Sihastria Optina in ziua de 13 martie 1839, pe cand in obste se nevoiau cuviosii Leonid si Macarie. Noul vietuitor a fost randuit in apropiere de chilia cuviosului Varlaam, egumenul de la Manastirea Valaam. Pe langa spovedania facuta catre cuviosul Macarie, sfantul mergea periodic la cuviosul Leonid, pentru povatuire duhovniceasca.

Incepand cu ziua de 1 decembrie 1839, cuviosul Macarie l-a randuit pe parintele Ilarion drept ajutor de chilie pentru staret, slujire pe care a indeplinit-o cu smerenie vreme de peste douazeci de ani, pana in anul 1860, cand cuviosul Macarie a trecut la cele vesnice. Pe langa ascultarea primita, parintele Ilarion s-a nevoit si cu munca in gradina, cu framantarea painii si cresterea albinelor.

Cu ceva timp mai inainte de a trece la cele vesnice, cuviosul Macarie l-a randuit pe parintele Ilarion drept staret si parinte duhovnicesc al multor vietuitori din obstea manastirii. Aceasta ascultare a tinut-o parintele Ilarion pana la sfarsitul vietii sale, cu multa smerenie, dragoste si rabdare. Primirea oficiala a acestei ascultari a inceput din ziua de 8 aprilie 1863, cand acesta a fost numit conducator al schitului si duhovnic general al manastirii.

Potrivit celor care l-au cunoscut si l-au ascultat, pe langa darul binecuvantat al discernamantului, cuviosul parinte Ilarion avea inca si darul cunoasterii duhovnicesti, ca urmari ale unei vieti pustnicesti incarcate cu multa smerenie si dragoste.

Incepand cu anul 1870, parintele a inceput sa sufere, de pe urma unor boli. Mai tarziu, in ziua de 4 martie 1872, in Sambata Mare, parintele Ilarion a savarsit ultima Sfanta Liturghie. In ziua de 9 martie 1872, dupa cateva zile de stat in pat, rapus de boala, cuviosul parinte a fost tuns in schima mare, fiindu-i pus numele de Ilarion. Parintele Ilarion de la Optina a trecut la cele vesnice in ziua de 18 septembrie 1873, cunoscandu-si sfarsitul cu patru saptamani mai inainte, dupa cum a marturisit celor de aproape ai sai.

"O, preaslaviti drepti ai lui Hristos, Cuviosilor Parinti si Stareti, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie; Iosif si al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie si Nicon, ca sapte stalpi si sapte luminatori ati stralucit in Sihastria de la Optina! Auziti aceasta rugaciune a noastra si pogorati-ne de la Hristos dar de smerenie si pomenire a mortii, sa ne izbaveasca cu harul Sau de tot raul si sa ne invredniceasca de sfarsit crestinesc pe toti care ii cantam Lui: Aliluia!"

Teodor Danalache