Sfinţii Mucenici Mina şi Ermoghen se trăgeau din Atena și locuiau în Bizanţ, fiind ţinuţi la mare cinste de împărat şi de popor.
Sfântul Mina era vestit pentru multa sa înțelepciune şi meșteșugul vorbirii frumoase, şi, măcar că pe dinafară se comporta ca un păgân, în inima sa era creștin adevărat.
Sfântul Evgraf era ighemon al cetății Bizanţul și se purta ca un păgân și pe dinlăuntru și pe dinafară, dar era milostiv și făcea multe fapte bune.
Când se stârni gâlceavă între creștinii și păgânii din Alexandria, împăratul Maximin îl trimise pe sfântul Mina să astâmpere tulburarea și să stârpească creștinismul din cetate.
Sfântul Mina se duse și statornici pacea, însă mărturisi că este creștin, ba încă, prin meșteșugul grăirii sale și prin mulțimea minunilor, aduse mulți păgâni la credința cea adevărată. Auzind aceasta, împăratul îl trimise pe Ermoghen să-l pedepsească pe sfântul Mina și să înăbușe creștinismul.
Sfântul Ermoghen îl duse pe sfântul Mina la judecată, îi tăie picioarele și limba, îi scoase ochii și îl aruncă în temniță. În răceala temniței, sfântul Mina fu cercetat de Însuși Iisus Domnul Care îi dărui tămăduire și mângâiere robului Său celui pătimitor.
Văzând tămăduirea cea minunată a sfântului Mina, sfântul Ermoghen primi și el botezul, apoi începu a propovădui cu putere credința creștină și fu sfințit episcop al Alexandriei.
Atunci, Maximin, umplând-se de mânie, merse el însuși la Alexandria și îi dădu pe sfinții Mina și Ermoghen la chinuri grozave, însă ei le răbdară pe toate cu bărbăție, întăriți de darul lui Dumnezeu.
Văzând vitejia acestor ostași ai lui Hristos și minunile pe care Dumnezeu le săvârșea printr-înșii, Evgraf, sfetnicul și prietenul sfântului Mina, ieși dinaintea judecătorilor și îi strigă împăratului pe față:
– Și eu sunt creștin!
Cuprins de furie, împăratul își scoase sabia și îi tăie capul sfântului Evgraf. Apoi, porunci călăului a tăia și capetele sfinților Mina și Ermoghen.
Sfintele lor moaște fură aruncate în mare, însă plutiră în chip minunat până la Constantinopol, unde episcopul cetății, vestit de mai înainte printr-o vedenie, le întâmpină cu alai și le îngropă cu cinste. De atunci, pururea izvorăsc îmbelșugat minuni tuturor ce le săvârșesc pomenirea cu credință.
+ * + * +
Ca niște stele mult luminătoare duhovnicește răsărind pe bolta Bisericii, luminați toată zidirea, bunilor biruitori mucenici, cu lumina luptelor și cu strălucirea minunilor. Pentru aceasta, veselindu-ne, săvârșim astăzi pomenirea voastră cea purtătoare de lumină și sfântă, purtătorilor de cununi preafericiți. (Dintre Stihirile Sfinților ce se cântă la Vecernie)
Iată praznicul cel luminat al mucenicilor cel asemenea cu lumina, a strălucit tuturor, luminând marginile lumii și împrăștiind orbirea sufletelor. Să ne apropiem de el cu osârdie, ca să scoatem sfințenie.
Cei ce ați câștigat mărirea bunătăților cerești de care v-ați învrednicit, rugați-vă ca pe aceasta să o dobândească și cei ce cinstesc cu credință luminata voastră pomenire, ca unii ce stați totdeauna înaintea lui Dumnezeu, rugămu-vă, marilor mucenici. (Din Canonul Sfinților ce se citește la Utrenie)