Pomenirea Sfântului Cuvios Gheorghe, prinţ de Vladimir în Rusia (+ 1238)

Acesta se născu în anul 1189, fiind fiul marelui cneaz Vsevolod, zis „Cuibul cel mare”, al cărui scaun îl moşteni în anul 1212. Se distinse prin iscusinţa militară, smerenia şi cucernicia sa. Având multă evlavie pentru locaşurile Domnului, citori Mănăstirea Nijni Novgorod.

În anul 1237, când hoarda tătară a lui Batu ajunse pe pământul rus, cneazul Gheorghe pentru a-şi cruţa fiii părăsi oraşul mergând în nord pentru a se uni pe alţi cneji.

La 4 martie 1238, purtă sângeroasa luptă de pe râul Sita împotriva tătarilor. Chiar înaintea bătăliei, cneazul Gheorghe primi vestea că tătarii ocupaseră capitala Vladimirului, iar fiii săi fură ucişi. Cuprins de tristeţe adâncă, se rugă lui Dumnezeu să fie învrenicit de martiriu pentru dreapta credinţă şi pentru poporul bine credincios. Iar Dumnezeu ascultă rugăciunea robului Său, căci în luptă primi cununa martiriului prin tăierea capului.

După sfârşirea bătăliei, episcopul Rostovului Chiril al II-lea, trecând pe câmpul de luptă, află trupul marelui cneaz şi îl luă cu multă cinste la Rostov. Doi ani mai târziu trupul său fu mutat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir.

În anul 1645, fiind aflat trupul sfâtului Gheorghe necuprins de stricăciune răspândind bună mireasmă, fu proslăvit cu sfinţii. Iar în vremea patriarhului Iosif moaştele fură mutate într-o raclă de argint. De-a lungul veacurilor, sfântul Gheorghe umplu inimile credincioşilor de mângâiere, izbăvindu-i din necazuri şi nevoi.