Tradiţia spune că aceasta a fost pictată de sfântul apostol Luca. Ea a aparţinut vreme îndelungată familiei împăraţilor greci ai Constantinopolului. În anul 1472, nepoata ultimul împărat bizantin Constantin al XI-lea Paleologul, Zoe, primi Sfântul Botez cu numele Sofia şi se căsători cu marele cneaz al Moscovei Ivan al III-lea sau cel Tânăr. Cneaghina Sofia (clic aici) aduse cu ea o bibliotecă bogată, care mai târziu fu rânduită, din porunca fiului ei, Vasile al III-lea (clic aici), de sfântul cuvios Maxim Grecul (clic aici, pomenit la 21 ianuarie/3 februarie). Odată cu vasta bibliotecă, aduse la Moscova şi această icoană a Maicii Domnului.

În 1495, marele cneaz dărui această icoană ca binecuvântare fiicei sale Elena înaintea căsătoriei cu împăratul Lituaniei Alexandru. Biserica pomeneşte mutarea acestei icoane la Vilnius, în Lituania, săvârşită la 15 februarie.

Mai târziu, sfânta icoană a fost mutată în biserica sfântului Ioan Botezătorul în care fu înmormântată Elena. Mai apoi, icoana fu aşezată în Mănăstirea Sfintei Treimi din Vilnius.

Icoana Maicii Domnului este prăznuită la 15/28 februarie (ziua mutării sale în Lituania, 1495) şi la 14/27 aprilie (ziua pomenirii sfinţilor mucenici şi fraţi Antonie, Ioan şi Eustatie din Lituania, clic aici, 1347).

Pentru mulţimea minunilor săvârşite, cinstirea icoanei s-a răspândit, astfel că s-au zgrăvit copii ale icoanei care sunt cinstite cu multă evlavie, dintre care cele mai vechi păstrate datează din veacurile XVII-XVIII.