Pomenirea Sfântului Cuvios Pafnutie Zăvorâtul de la Pecerska (secolul al XIII-lea)

Este pomenit pe 15/27 februarie, în Soborul Cuvioșilor Părinți din Peșterile din Depărtare de la Lavra Peșterilor din Kiev (28 august) și în Soborul Tuturor Cuvioșilor de la Lavra Pecerska din Kiev. Plângea neîncetat și suspina întreaga sa viață gândindu-se la vremea despărțirii sufletului de trup, atunci când omul este înconjurat de îngeri și de duhuri rele, care îi arată toate faptele sale - bune și rele, care îi aduc aminte de toate gândurile și dorințele sale, și gândindu-se la ceea ce a uitat și nu a socotit drept păcat.

Dar fericiți sunt cei ce plâng, că aceia se vor mângâia (Mt. 5:4). Și cuviosul Pafnutie, la sfârșitul său, a văzut chipurile îngerești, care, luând sufletul său, l-au dus la cer. Moaștele sale se odihnesc în Peșterile lui Teodosie. Numele său se amintește în cântarea a 8-a a canonului de rugăciune:

”Bucura-te, PAFNUTIE, ca avand mereu in minte ceasul mortii, ai lacrimat neincetat. Bucura-te, ca in ceasul mortii tale, ingerii te-au mangaiat.”