Pomenirea Sfântului Cuvios Efrem din Novotorg în Rusia, arhimandritul, slujitorul Sfinților Mucenici Boris şi Gleb (+ 1053)
În zilele binecredincioşilor şi marilor domni, a sfinţilor răbdători de chinuri ai Rusiei, Boris şi Gleb, erau în Rusia trei fraţi de la o mamă: Efrem, acesta a cărui pomenire se face, Gheorghe şi Moise, de neam din pămîntul unguresc; şi toţi slujeau la marii domni Boris şi Gleb, în rînduiala boierească. Sfîntul Boris, fiind ucis la rîul Altii, boierul Efrem nu s-a întîmplat a fi acolo, iar Gheorghe, fratele lui, împreună cu Sfîntul Boris, fu ucis, de vreme ce venise peste stăpînul său şi-i tăiară capul. Iar al treilea frate, Moise, fiind la uciderea aceluia, cu fuga sa fu mîntuit de moarte; apoi, mai pe urmă, a pătimit mai mult decît oarecînd Iosif de la Pentefri, pentru curăţia lui, şi s-a făcut monah sfînt la Kiev, în Sfînta Mînăstire Pecersca, precum se scrie în viaţa lui.
Acest fericit Efrem, după uciderea binecredinciosului domn Boris în 1015, în locul acela unde se făcuse acea nedreaptă ucidere, a mers tînguidu-se; şi căutînd trupul fratelui său, nu l-a aflat, fără numai capul, pe care, luîndu-l, l-a păstrat pînă la sfîrşitul său.
Apoi, lăsîndu-şi dregătoria şi casa, s-a dus la cetatea Torjna, şi aflînd un loc foarte frumos aproape de cetatea aceea, pe malul rîului Tverului, în 1038, a întemeiat acolo o biserică în numele stăpînilor săi, marilor domni, a sfinţilor răbdători de chinuri Boris şi Gleb. Şi adunînd mulţime de monahi, a zidit mînăstire, şi s-a făcut arhimandrit; apoi, ostenindu-se în post şi în rugăciune, a plăcut lui Dumnezeu şi s-a mutat către El în anul 1053, la adânci bătrâneți. Trupul său a fost așezat în biserica întemeiată de el, iar în sicriul său a fost pus, după dorința sa, capul fratelui său, Sfântul Gheorghe. Iar după moarte se săvîrşeau multe minuni la mormîntul lui şi se făceau tămăduiri bolnavilor; precum se fac şi acum tămăduiri celor ce merg cu credinţă la mormîntul său, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Celui slăvit împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, în veci. Amin.
Moaștele sale au fost descoperite în anul 1572.
***
Acest sfânt părinte s-a născut în Ungaria şi împreună cu fraţii săi, sfântul cuvios Moise Ungurul (pomenit la 26 iulie) şi sfântul mucenic Gheorghe, a părăsit pământul natal îndreptându-se spre Rusia unde intrară în slujba sfântului prinţ Boris, fiu al sfântului Vladimir (pomenit la 15 iulie).
Sfântul Gheorghe, fratele sfântului Efrem a primit moarte mucenicească împreună cu sfântul prinţ Boris pe râul Alta în anul 1015. Ucigaşii i-au tăiat acestuia capul luându-i de la gât medalionul pe care acesta îl primise de la sfântul prinţ Boris. Moise reuşi să scape cu viaţă îndreptându-se către mănăstirea Peşterilor din Kiev unde se nevoi până la sfârşitul vieţii sale.
Sfântul Efrem, ajungând la locul pătimirii fratelui său Gheorghe, află capul acestuia pe care îl luă cu sine. Părăsind slujba sa de la curte, se retrase într-un loc singuratic de pe malul râului Tverţa pentru a duce o viaţă pustnicească, de nevoinţe neştiute de nimeni, departe de zbuciumul lumii.
După o vreme, câţiva călugări iubitori de vieţuire liniştită se aşezară lângă dânsul pentru a urma pilda vieţii sfântului părinte şi astfel în anul 1038 se întemeie mănăstirea Sfinţilor Mucenici Boris şi Gleb, al cărei stareţ fu ales sfântul Efrem. În apropierea mănăstirii se ridică o casă pentru primirea de străini unde poposeau călătorii şi nevoiaşii fără a li se cere ceva în schimb.
Încărcat de anii nevoinţelor sale plecă la cele veşnice în anul 1053, fiind înmormântat în mănăstire sa punându-se alături de dânsul în mormânt, după dorirea sa, capul fratelui său mucenic. Moaştele sale fură aflate nestricate şi pline de mireasmă în anul 1572, săvârşind mulţime de minuni până astăzi.