Pomenirea Sfântului Cuvios Petru, care a fost mai întâi țarul Bulgariei, iar mai târziu s-a făcut monah (+ 967)

Petru a fost fiul lui Simeon, care era un mare iubitor al Sfântului loan de la Rila. El a cîştigat independenţa Bisericii Bulgare faţă de Constantinopol şi a apărat şi întărit Ortodoxia atacată de bogomili. În urma unei bătălii pierdute în faţa ungurilor şi ruşilor, Petru a murit la anul 967 d. Hr., în vîrstă de cincizeci şi şase de ani.

***

Au existat vremuri în care diriguitorii căutau cu adevărat sfatul oamenilor sfinţi.

Aşa a fost Ţarul Petru al Bulgarilor, un Ţar creştin ortodox.

Dorind cu ardoare sfatul şi învăţătura Sfântului Ioan de la Rila, Petru s-a pornit cu toată suita lui într-acolo, trimiţînd mai întîi mesageri care să-i anunţe sosirea. Sfintul însă a refuzat să-l primească pe Ţar. Acesta, s-a întristat, dar fără să se mînie şi fără să deznădăjduiască a trimis din nou oameni împărăteşti cu daruri pentru Sfântul, provizii de hrană şi aur, rugîndu-l ca, dacă nu vrea să-l primească, măcar să-i scrie o scrisoare cu sfintele lui poveţe. Sfântul loan a acceptat proviziile de hrană, dar nu a vrut să se atingă de aur şi i-a scris Ţarului următoarea scrisoare:

„Dacă rîvneşti după Împărăţia Cerurilor, să fii milostiv precum şi Tatăl nostru Cel Ceresc milostiv este. Nu nădăjdui în nedreptăţi şi leapădă lăcomia. Fii blînd şi tăcut şi primeşte-i pe toţi cei ce te caută. Nu primi linguşiri de la curtea ta. Purpura ta să strălucească de virtuţi. Ţine pururi în suflet pomenirea morţii. Să cazi plin de umilinţă la picioarele Maicii Biserici. Să te închini în faţa întîistătătorilor ei astfel încât Împăratul împăraţilor, văzîndu-ţi smerenia şi inima curată, să te răsplătească cu bunătăţile Lui, mai presus decît pe orice om”.

Primind această sfîntă scrisoare, Ţarul a sărutat-o. El a avut-o pururea cu dînsul, citind-o deseori şi nemaidespărţindu-se de ea pînă la moarte.