Sfântul Mucenic Chindeu a fost prezbiter în Sida Pamfiliei. În vremea prigoanelor creștinilor, pe timpul împăratului Dioclețian (284-305), Sfântul Chindeu a fost prins și, ca și creștin, osândit spre ardere. Ostașii ce în duceau la locul căznirii sale, pe drum, au găsit un tăietor de lemne cu o sarcină mare de lemne și au luat de la el sarcina cu de-a sila, pentru focul pe care voiau să îl aprindă pentru căznirea sfântului. Sfântul, însă, a plătit 30 de bani pentru sarcina de lemne, apoi a luat-o în spate și a dus-o singur la locul căznirii. Cu ajutorul Domnului, Sfântul Chindeu a rămas și în foc luptător neînfricat al lui Hristos, și, chiar și învăluit de flăcări, a găsit în el puteri să cheme poporul ce stătea înainte să cunoască credința cea adevărată și Harul Domnului. În acea vreme s-a stârnit o furtună grozavă însoțită de o mare ploaie, ce a stins focul. Când furtuna s-a potolit, sfântul Mucenic cu pace și-a încredințat sufletul său lui Hristos. Un preot păgân ce se afla acolo în vremea muceniciei sfântului a auzit propovăduirea sa și împreună cu soția sa a crezut în Hristos și ei au dat spre îngropare trupul sfântului mucenic Chindeu.