Această icoană fu proslăvită pentru harul facerii de minuni la sfârşitul veacului al XIX-lea, chiar dacă este mai veche de atât. Obârşia icoanei este necunoscută, ştim despre ea numai că a fost făcută în Italia şi a fost adusă în Rusia  de una dintre însoţitoarele împărătesei Elisabeta (clic aici, 1741-1761).

Cea care avea icoana se căsători cu un militar din Ucraina, luând icoana cu sine. În veacul al XIX-lea, a aparţinut familiei contelui Vladimir Kapnist, care o păstra cu evlavie în satul Kozelscina, guberia Poltava. În Săptămâna brânzei a Postului Mare din anul 1880, Maria, fiică a contelui Vladimir, îşi fractură piciorul. Doctorul satului spuse că nu este grav.  Nici dorctorul Grube, vestit chirurg din Harkov, nu socoti accindentul grav, punând numai un pansament şi recomandând băi fierbinţi şi suplimente de fier. Pentru că Maria mergea anevoios, i se făcu un pantof special cu benzi din metal pentru piciorul vătămat. La sfârşitul postului, nu se văzu nici o ameliorare.

După praznicul Sfintelor Paşti, se leză şi celalalt picior al fetei, iar apoi ambii umeri şi şoldul stâng se dizlocară, provocându-i dureri mari ale coloanei vertebrale. Atunci, doctorul îl sfătui pe conte să o ducă grabnic pe fiica sa în Caucaz pentru o tratament cu ape minerale şi aer curat de munte. Călătoria lor spre Caucaz priciunui dureri şi mai mari copilei care nu îşi mai simţi mâinile şi picioarele, nici când în urma ciupiturilor.

Astfel, fură siliţi de avansarea bolii şi de ineficacitatea tratamentului să se întoarcă acasă.

În luna octombrie, contele călători împreună cu fiica sa la Moscova, unde consultă mai mulţi specialişti care spuseră că nu pot face nimic pentru sărmana copilă.

Atunci, părinţii ei fură cuprinşi de deznădejde. Însă, pe neaşteptate mai căpătară puţină nădejde căci avea să sosească peste puţin timp la Moscova un profesor din străinătate. La cererea copilei, se reîntoarseră acasă până la sosirea acestuia.  La 21 februarie 1881, primiră o telegramă care îi înştiinţa de sosirea doctorului la Moscova.

Cu o zi înainte, mama Mariei îi propus efiicei sale să se roage dinaintea icoanei Maicii Domnului:

– Masha, mâine mergem la Moscova. Ia icoana şi hai să o curăţăm şi să ne rugăm Maicii Domnului să îţi tămăduiască boala.

Copila care era neîncrezătoare în medici, îşi puse toată nădejdea în Dumnezeu şu luă icoana şi începu a curăţa cu o pânză, iar apoi o strânse la piept, rugându-se din adâncul sufletului pentru tămăduire. Dintr-o dată, simţind că îi revine puterea în trup, o strigă pe mama sa plângând:

– Mamă, mamă, îmi simt picioarele! Imi simt mâinile!

Desfăcu benzile de metal şi începu să meargă prin cameră, în timp ce ţinea în braţe icoana Maicii Domnului

Preotul satului fu chemat îndată şi săvârşi o slujbă de mulţumire dinaintea icoanei. Vestea minuni se răspândi prin satele din împrejurimi. Contesa şi Maria merseră la Moscova luând cu ele icoana. Vestea se răspândi şi în Moscova, iar oamenii începură a veni să o vadă, iar mai apoi merseră la biserica unde fu dusă spre închinare icoana.

Icoana Maicii Domnului săvârşi şi alte tămăduiri. Când familia contelui se întoarse în Kozelscina, oamenii deja ştiau de minunile săvârşite de icoană şi mulţi veneau să i se închine. Din pricina cinstirii crescânde, familia nu mai putu ţine icoana casaă, aşa că episcopul Poltavei Ioan spuse să fie dusă pentru o vreme într-o capelă, la 23 aprilie 1881.

În fiecare dimineaţă, se slujeau acatiste sau slujbe de mulţumire dinaintea icoanei.

În anul 1882, se ridică un paraclis, apoi o biserică. Iar la 1 martie 1885, se înfiinţă o mănăstire de maici care la 17 februarie 1891 fu închinată Naşterii Maicii Domnului.

În prezent, icoana Maicii Domnului se află în Mănăstirea din Krasnogorsk, aproape de Kiev. Cu timpul se făcu şi Acatistul icoanei.