Pomenirea Sfinţilor Mucenici: Dada, Govdela şi Casdoas, vărul, fiul şi fiica lui Sapor, împăratul perşilor, care s-au săvârșit îndurând chinuri nenumărate (secolul al IV-lea)

În zilele lui Savorie, împaratul persilor, tatal Sfântului Govdela, era un oarecare crestin anume Dada, mai de frunte la palatul împaratesc, preaiubit si neam cu împaratul. Fiind trimis ca sa domneasca tarile ce erau sub biruinta lui, el a crezut în Hristos. Dar pârându-l oarecine la împaratul, si trimitând la dânsul pe Andrameleh, cel mai mare din dregatorii lui, ca sa afle adevarul, l-a gasit crezând în Hristos si a scris despre aceasta împaratului. Iar împaratul scriind raspunsul, i-a dat putere împotriva crestinilor. Acest raspuns l-a trimis cu fiul sau Govdela, care primindu-l si sezând alaturi cu el, Govdela a început a face cercetare. Si luându-i seama cu amanuntul, si zicându-i cele ce aveau ei în gândul lor, a aflat pe sfântul crezând cu tot sufletul în Domnul nostru Iisus Hristos si vrând sa moara cu osârdie pentru Dânsul. Atunci a aprins un cuptor cu foc foarte mare, si a poruncit sa bage pe sfântul în el. Daca s-a apropiat de cuptor, sfântul si-a facut semnul cinstitei si de viata facatoarei Cruci, cuptorul s-a stins si a izvorât apa în loc de vapaie; si se minunau toti de aceasta minune. Atunci fiul împaratului Govdela a zis: "Iubitul meu Dadas, cine te-a învatat aceste farmece?" Iar el a zis: "Macar de te-ai fi învrednicit si tu sa fii învatat de la Dascalul meu!" Si Govdela a zis: "Dar de voi crede în Hristosul tau, putea-voi sa fac si eu acestea?" Zis-a Dadas: "Nu numai acestea vei face, ci si cu Dânsul împreuna vei împarati". Si poruncind Govdela de a aprins un cuptor, si chemând el numele lui Hristos, îndata l-a stins; si cazând la sfântul a crezut în Hristos. Acestea vazând Andrameleh s-a dus de a spus toate împaratului. Împaratul auzind ca fiul sau s-a facut crestin a trimis de l-au adus si a poruncit sa taie toiege ghimpoase si a pus patru servitori de l-au batut. Iar sfântul fiind batut peste tot trupul, se ruga sa i se dea rabdare. Si aratându-i-se îngerul îl întarea zicându-i: "Fii barbat, ca eu sunt cu tine", si bagându-l în temnita a stat cinci zile. Dupa aceea lu-ând oarecare Gargal voie de la împaratul asupra sfântului si asupra tuturor crestinilor, si scotând pe sfântul din temnita, si batându-l cu vine de bou, sfântul se ruga si anatemiza credinta tatalui sau. Atunci a poruncit Gargal sa-i scoata doua fâsii de piele de la picioare pâna la cap, zicând: "Lasa ca va veni în adevar Hristosul tau de te va tamadui", si dupa aceasta legându-l foarte tare l-au bagat iar în temnita. Dar dezlegându-se legaturile singure îndata s-a facut sfântul sanatos precum era si mai înainte. Si vazând Gargal aceasta, se minuna. Si a mers de a spus împaratul. Iar el i-a zis: "Mergi de-l omoara, ca nu-mi este fecior, ci-mi este vrajmas de vreme ce a crezut în Hristos". Atunci l-a supus Gargal la nenumarate si grele chinuri din care a ramas nevatamat. Vazându-l cei ce erau în temnita, s-au minunat zicând: "Mare este Dumnezeul crestinilor". Iar stapânitorul mâniindu-se a poruncit sa fie supus la chinuri si mai grele. Deci auzind împaratul, a zis lui Gargal: "Tot traieste acel fermecator Govdela?" Iar el a zis: "Asa împarate, viu este.

Si eu mult l-am chinuit, dar tot viu este". Atunci împaratul a poruncit sa-i despoaie pielea capului spre spate, sa-i acopere obrazul si facându-i si aceasta, iar l-a bagat în temnita, iar el marea pe Dumnezeu. Dimineata aflând ca tot este viu, i-au dezradacinat unghiile de la mâini si de la picioare, si cele patru masele mari. Si l-au aruncat în temnita ca pe un mort, poruncind sa nu-i dea nici apa, nici sa intre cineva la dânsul. Iar sora-sa a mers la dânsul, si i-a dat apa, zicând temnicerului sa nu spuna cuiva, ca-si va pune capul. Iar sfântul, daca i s-a adeverit credinta, nu mai avea nevoie de lecuire; ci luând rabdare si îndraznire si osârdie la chinuri cu luminarea Sfântului Duh, aflându-se si ranit, se bucura si tamaduia pe toti; si toti se minunau de acestea. Un alt oarecare Gargal fermecator ce se afla în temnita pentru multe rele ce facuse, vazând rabdarea sfântului si minunatele lucruri ce facea, a cazut la picioarele sfântului zicând: "Rogu-te, robul lui Dumnezeu, pomeneste-ma si pe mine înaintea Hristosului tau". Iar sfântul i-a zis: "Crede într-Însul si te va scapa de toate relele tale". Si Gargal a zis: "Cred întru Tine, Doamne Iisuse Hristoase", si s-a alaturat cu Govdela.

A doua zi i-a adus domnitorul pe amândoi înaintea sa, si dezbracând pe Gargal, a poruncit de l-a batut cu toiege, si el cautând la cer, zicea: "Doamne Iisuse Hristoase, pentru numele Tau patimesc, întareste-ma"; si acestea zicând si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Iar pe Sfântul Govdela, l-au supus la neînchipuit de cumplite chinuri, dar ramânând viu, Gargal s-a consultat cu ai sai, a rastignit pe sfântul, gol, sus pe un lemn, si l-au sagetat multi oameni multe ceasuri; dar sfântul ramânea neranit, caci sagetile aruncate asupra lui se duceau în vazduh. Aceasta a facut pe toti de s-au cutremurat.

Vazând împaratul toate lucrurile zadarnice, a trimis pe fiica sa Cazdoua ca sa învete pe Govdela si sa-l întoarca. Iar ea daca s-a dus, fiind învatata de fratele ei, s-a facut crestina. Deci mâniindu-se împaratul de aceasta, a poruncit de a supus pe fiica sa la multe chinuri. Atunci ea a zis catre sfântul: "Roaga-te pentru mine ca nu pot rabda chinurile". Iar sfântul i-a zis: "Sa nu-ti lipseasca credinta întru Hristos, si nadajduiesc în Acela în Care ai crezut, ca nu vei mai suferi alte chinuri". Deci scotând împaratul pe Sfântul Govdela, a poruncit sa-i lege mâinile si picioarele, si sa-l arunce în picioarele cailor celor ce învârteau moara, ca sa-l calce toata noaptea. Dar sfântul a fost pazit nevatamat, binecuvântând pe Dumnezeu. Iar dimineata aflându-se sanatos si dezlegat din legaturi, se minunau toti. Apoi a fost supus la alte grele chinuri. Iar Dadie si Avdie, crestini fiind staruiau de scriau chinurile sfântului în taina, de frica împaratului, catre care a zis sfântul: "De puteti aduceti-mi apa si untdelemn ca sa ma botez, iar de nu puteti, rugati-va ca sa se faca aceasta". Si când graia aceste cuvinte, iata un norisor mic ca o negura a acoperit pe sfântul, si a turnat pe capul lui untdelemn si apa multa si s-a auzit glas zicând: "Iata ca ai primit sfântul botez, robule al lui Dumnezeu, Govdela". Si s-a facut fata lui ca lumina, si a iesit mult miros frumos. Iar auzind sfântul glas, facea rugaciune catre Dumnezeu, multumindu-I si marindu-L, si rugându-se sfântul catre Dumnezeu, si-a dat sufletul.

Atunci Gargal i-a legat picioarele cu streanguri, si legându-l de coadele unor cai neînvatati, i-a tras trupul gol prin locuri rele si pietroase, de se rupea carnea bucati de pe dânsul, si ce mai ramasese din trupul lui l-a taiat de l-a facut trei parti si l-a risipit. Pe acestea si preotii, Dadie, Avdie si Armaazac diaconul, le-au luat si le-au dus la casele lor; si înfasurându-le cu pânza si cu aromate le-au îngropat cu osârdie.

Iar Sfântul Dadas cel marit, varul împaratului fiind chinuit mai înainte în multe feluri, l-au taiat tot bucati din toate membrele, si asa si el în Domnul s-a savârsit. Oarecare iubitori de Dumnezeu, adunând si bucatile moastelor lor, le-au îngropat la loc însemnat. Deci cântând cei trei barbati ce s-au pomenit mai înainte, toata noaptea, când a fost la miezul noptii s-a aflat si Sfântul Govdela în mijlocul lor, si a zis: "Îmbarbatati-va în Domnul, fratilor, si stati întariti si neschimbati, si nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida". Iar ei daca l-au vazut s-au bucurat; si iarasi le-a zis: "Dumnezeu sa va dea plata pentru cele ce ati ostenit pentru mine". Si plecându-si capul catre Dadia, a zis: "Ia cornul cu untdelemn si sfântul trup al lui Hristos, si intra în gradina împaratului, si unge pe soru-mea Cazdoua si o împartaseste cu Sfântul Trup". Acela luându-le a mers si cum a sosit la poarta, i s-a aratat îngerul Domnului si a intrat cu dânsul, si botezând-o si împartasind-o cu trupul Domnului, i-a zis: "Mergi si dormi pâna la venirea Domnului nostru Iisus Hristos", si îndata luând îngerul sufletul ei l-a dus la cer. Iar dimineata intrând maica-sa la dânsa, si aflând-o savârsita s-a dus la împaratul si i-a zis: "De acum înainte bucura-te, tu si împaratia ta; ca fiul meu ca si cum ar fi facut greseli de mii de ucigasi, în mii de chinuri s-a petrecut; iar acum si fiica mea, ca si cum ar fi ucis pe tatal sau, goala, ucisa cu toiege ghimpoase ca un tâlhar, s-a savârsit si ea". Acestea auzind cumplitul si nemilostivul acela mâncator de sânge împarat, nu s-a plecat nicidecum spre mila. Iar împarateasa luând aromate de tot felul cu mirosuri scumpe a uns moastele sfintei fiicei sale si învaluind-o în porfira împarateasca, a pus-o cu Govdela fiul ei.

Viața pe lung a Sfinților Mucenici Dada, Govdela și Casdoas

Sfântul Dada a trăit în vremea împăratului Savorie, fiind mai de frunte la palatul împărătesc, preaiubit și neam cu împăratul. În taină acesta era creștin.

Fiind trimis să domnească țările ce erau sub stăpânirea sa, el crezu în Hristos. Însă pârându-l oarecine la împăratul și trimițând la dânsul pe Andrameleh, cel mai mare din dregătorii lui, ca să afle adevărul, îl găsi crezând în Hristos și scrise pe dată despre aceasta împăratului. Iar împăratul scriind răspunsul, îi dădu putere împotriva creștinilor.

Acest răspuns îl trimise împăratul cu fiul său Govdela pe care primindu-l și sezând alături de el, Govdela începu a cerceta.

Și luându-i seama cu amănuntul și zicându-i cele ce aveau ei în gândul lor, află pe sfântul crezând cu tot sufletul în Domnul nostru Iisus Hristos și vrând să moară cu osârdie pentru Dânsul.

Atunci aprinse un cuptor cu foc foarte mare și porunci să bage pe sfântul Dada în el. Dacă se apropie de cuptor, sfântul își făcu semnul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, iară cuptorul se stinse și izvorî apă în loc de văpaie și toți se minunară de această minune.

Atunci fiul împăratului, Govdela, zise:

– Iubitul meu Dada, cine te-a învățat aceste farmece?

Iară el răspunse:

– Măcar de te-ai fi învrednicit și tu să fii învățat de la Dascălul meu!

Și Govdela zise:

– Dar de voi crede în Hristosul tău, putea-voi să fac și eu acestea?

Zis-a lui sfântul Dada:

– Nu numai acestea vei face, ci și cu Dânsul împreună vei împărăți.

Și poruncind Govdela de aprinse un cuptor, și chemând el numele lui Hristos, îndată îl stinse, și căzând la sfântul Dada crezu în Hristos.

Acestea văzând Andrameleh se duse de spuse toate împăratului Savorie. Auzind că fiul său se făcu creștin, trimise de-l aduseră la dânsul și porunci să taie toiege ghimpoase și puse 4 slujitori de-l bătură.

Iar sfântul Govdela fiind bătut peste tot trupul, se ruga să i se dea răbdare. Și arătându-i-se îngerul îl întărea zicându-i:

– Fii bărbat, că eu sunt cu tine.

Și băgându-l în temniță petrecu într-însa 5 zile. Apoi luând un oarecare Gargal voie de la împăratul asupra sfântului și asupra tuturor creștinilor și scoțând pe sfântul din temniță și bătându-l cu vine de bou, sfântul se ruga și osândea credința tatălui său.

Atunci poruncit Gargal să-i scoată două fâșii de piele de la picioare până la cap, zicând:

– Lasă că va veni în adevăr Hristosul tău de te va tămădui.

Apoi legându-l foarte tare îl băgă iară în temniță, însă dezlegându-se pe dată legăturile singure, se făcu sfântul Govdela sănătos precum era mai înainte.

Văzând aceasta Gargal mult se minuna și merse de-i spuse împăratului. Iar acesta îi zise:

– Mergi de-l omoară, că nu-mi este fecior ci vrăjmaș de vreme ce a crezut în Hristos.

Atunci îl supuse Gargal la multe și grele chinuri, însă din toate sfântul Govdela rămase nevătămat.

Văzându-l cei ce erau în temniță, se minunară zicând:

– Mare este Dumnezeul creștinilor.

Iar stăpânitorul mâniindu-se porunci să fie supus la chinuri și mai grele. Deci auzind împăratul zise lui Gargal:

– Tot trăiește acel fermecător Govdela?

Iară el răspunse:

– Viu este, împărate. Și eu mult l-am chinuit, dar tot viu este.

Atunci împăratul porunci să-i despoaie pielea capului spre spate, să-i acopere obrazul și făcându-i și aceasta, iar îl băgă în temniță, iară el mărea pe Dumnezeu. Dimineața aflând că tot este viu, îi dezrădăcină unghiile de la mâini și de la picioare, și cele patru măsele mari. Și îl aruncară în temniță ca pe un mort, poruncind sa nu-i dea nici apă, nici să intre cineva la dânsul.

Însă sora lui merse la dânsul și-i dădu apă, zicând temnicerului să nu spună cuiva, că-și va pune capul.

Iar sfântul Govdela, dacă i se adeveri credința, nu mai avea nevoie de lecuire, ci luând răbdare si îndrăznire și osârdie la chinuri cu luminarea Sfântului Duh, aflându-se și rănit, se bucură și tămăduia pe toți și toți se minunau de acestea.

Un alt oarecare Gargal fermecator ce se afla în temniță pentru multele rele ce le făcuse, văzând răbdarea sfântului și minunatele lucruri ce făcea, căzu la picioarele acestuia zicând:

– Rogu-te, robul lui Dumnezeu, pomenește-mă și pe mine înaintea Hristosului tău.

Iar sfântul îi zise:

– Crede într-Însul și te va scăpa de toate relele tale.

Iară fermecătorul Gargal zise către dânsul:

– Cred întru Tine, Doamne Iisuse Hristoase.

Și se alătură sfântului Govdela.

A doua zi îi aduseră domnitorului pe amândoi înaintea sa și dezbrăcând pe sfântul Gargal, porunci de-l bătură cu toiege și el căutând la cer, zicea:

– Doamne Iisuse Hristoase, pentru numele Tău pătimesc, întărește-mă.

Și acestea zicând sfântul Gargal, care mai înainte fusese fermecător, se mută la odihna gătită lui de Domnul.

Iar pe sfântul Govdela, îl supuseră la neînchipuit de cumplite chinuri, însă rămânând viu, fiul împăratului Gargal sfătuidu-se cu ai săi porunci să-l răstignească gol sus pe un lemn și îl săgetară mulți oameni vreme de multe ceasuri, însă acesta rămânea nerănit, căci săgețile aruncate asupra lui se duceau în văzduh.

Aceasta făcu pe toți de se cutremurară.

Văzând împăratul toate lucrurile zadarnice, trimise pe fiica sa Casdoas (sau Cazdoua) ca să învețe pe sfântul Govdela și să-l întoarcă. Iar ea dacă se duse, fiind învățată de fratele ei, se făcu creștină.

Deci mâniindu-se împaratul de aceasta, porunci să fie supusă fiica sa la multe chinuri. Atunci ea zise către fratele său:

– Roagă-te pentru mine că nu pot răbda chinurile.

Iar sfântul Govdela îi zise:

– Să nu-ți lipsească credința întru Hristos și nădăjduiesc în Acela în Care ai crezut, că nu vei mai suferi alte chinuri.

Deci scoțând împăratul pe sfântul Govdela, porunci să-i lege mâinile și picioarele și să-l arunce în picioarele cailor celor ce învârteau moara, ca să-l calce toată noaptea. Dar sfântul fu păzit nevătămat, binecuvântând pe Dumnezeu.

Iar dimineața aflându-se sănătos și dezlegat din legături, toți se minunau. Apoi fu supus la alte grele chinuri. Iar Dadie și Avdie, creștini fiind, stăruiau de scriau chinurile sfântului în taină, de frica împăratului, către care zise sfântul:

– De puteți, aduceți-mi apă și untdelemn ca să mă botez, iar de nu puteți, rugați-vă ca să se facă aceasta.

Și când grăia aceste cuvinte, iată un norișor ca o negură acoperi pe sfântul și turnă pe capul său untdelemn și apă multă și se auzi glas zicând:

– Iată că ai primit Sfântul Botez, robule al lui Dumnezeu Govdela.

Și se făcu fața lui ca lumina și iesi multă bună mireasmă în locul acela. Iar auzind sfântul glas, făcea rugăciune către Dumnezeu, mulțumindu-I și mărindu-L și rugându-se sfântul către Dumnezeu își dădu sufletul.

Atunci Gargal îi legă picioarele cu ștreanguri si legându-l de cozile unor cai neînvățați, îi trase trupul gol prin locuri rele și pietroase, de se rupeau bucăți de pe dânsul și ce mai rămăsese din trupul lui slujitorii îl tăiară de-l făcură trei părți și-l risipiră. Pe acestea preoții Dadie, Avdie și Armaazac diaconul le luară și le duseră la casele lor, apoi înfășurându-le cu pânză și cu aromate le îngropară cu osârdie.

Iar sfântul Dada cel mărit, vărul împăratului fiind chinuit mai înainte în multe feluri, îl tăiară tot bucăți din toate membrele și așa și el în Domnul se săvârși.

Oarecare iubitori de Dumnezeu, adunând și bucățile moaștelor lor, le îngropară la loc însemnat. Deci cântând cei trei bărbați mai înainte pomeniți toată noaptea, când fu la miezul nopții se arătă sfântul Govdela în mijlocul lor și le zise:

– Îmbărbătați-vă în Domnul, fraților, și stați întăriți și neschimbați și nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă.

Iar ei dacă-l văzură se bucurară și iarăți sfântul le zise:

– Dumnezeu să vă dea plată pentru cele ce ați ostenit pentru mine.

Și plecându-și capul către Dadia, zise:

– Ia cornul cu untdelemn și sfântul trup al lui Hristos, și intră în grădina împăratului, și unge pe sora mea Casdoas și o împărtășește cu Sfântul Trup.

Acela luându-le merse într-acolo și cum sosi la poartă, i se arătă îngerul Domnului și intră cu dânsul. Acesta botezând-o și împărtășind-o cu trupul Domnului, îi zise:

– Mergi și dormi până la venirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Și îndată luând îngerul sufletul ei îl duse la cer. Iar dimineața intrând maica sa la dânsa și aflând-o plecată din lumea aceasta se duse la împăratul și îi zise:

– De acum înainte bucură-te, tu și împărăția ta, că fiul meu ca și cum ar fi făcut greșeli de mii de ucigași, în mii de chinuri s-a petrecut, iar acum și fiica mea, ca și cum ar fi ucis pe tatăl său, goală, ucisă cu toiege ghimpoase ca un tâlhar, s-a săvârșit și ea.

Acestea auzind cumplitul împărat, nu se plecă nicidecum spre milă. Iar împărăteasa luând aromate cu tot felul cu mirosuri scumpe unse moaștele sfintei fiicei sale și învăluind-o în porfira împărătească, o așeză alături de sfântul Govdela fiul ei.