Stefan Marturisitorul, cuviosul lui Hristos, a trait in anii imparatului Leon Armeanul (813-820) si, iubind din tinerete viata pustniceasca, s-a infrumusetat cu toate faptele bune si a fost egumen al Manastirii Trighiei, dupa rugamintea monahilor, celor de acolo. Si, pe multi, cu invatatura sa, i-a sfatuit sa vietuiasca spre placerea lui Dumnezeu si, intru curatie, sa petreaca. Dupa aceea, rau credinciosul imparat, incepand a surpa cinstitele si Sfintele icoane si gonire cumplita ridicand impotriva dreptcredinciosilor, a chemat pe Cuviosul Stefan si-l silea pe el sa se lepede de inchinarea Sfintelor Icoane si sa iscaleasca, cu mana sa, impotriva dreptei credinte, lupta pentru surparea icoanelor. Dar, Cuviosul, nu numai sa faca aceasta n-a primit, ci si pe imparatul l-a ocarat, numindu-l pe ele pagan si strain de adevarata credinta.

   Deci, a fost chinuit mult, cu batai si cu legaturi, in temnita; apoi trimitandu-l in surghiun si in rele patimiri si cu dureri fiind chinuit, a trecut catre Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevointe a indurat si chinuri a rabdat.