Sfânta Cuvioasă Isidora cea nebună pentru Hristos din Mănăstirea Tabena, Egipt (IV)

Această cuvioasă maică s-a nevoit în Mănăstirea Tabena sau Tabenisioților din Egipt în veacul al IV-lea. Ea își luă greaua cruce a nebuniei pentru Hristos căci se prefăcea a fi nebună și îndrăcită.

Celelalte maici o disprețuiau atât de mult, încât nu voiau să mănânce cu ea. De aceea, rămânând la bucătărie, făcea acolo toate treburile și era ștergarul mănăstirii, împlinind cu fapta ce s-a scris: „De se socotește cineva înțelept între voi în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept” (1 Cor. 3, 18).

Aceasta, având o cârpă zdrențăroasă pe cap, în vreme ce toate celelalte erau împodobite cu culion, își săvârșea astfel rânduiala. Pe ea n-a văzut-o nici una dintre cele 400 de maici ce se nevoiau în acea mănăstire mâncând în anii vieții ei; ea nu se așeză la masă, nici nu luă vreo bucată de pâine, ci se mulțumea să șteargă fărâmiturile de pe mese și să spele murdăria de pe ele. Nu ocăra niciodată pe cineva, nu cârtea, nu grăia puțin sua mult, chiar de era lovită sau batjocorită, sau ocărâtă sau injuriată.

Deci se arătă un înger sfântului cuvios Pitirim (Pitirum sau Pitirion, pomenit la 29 noiembrie), pustnicul încercat de pe muntele Porfiriti, și îi spuse:

– De ce socotești că ești foarte evlavios șezând în acest loc? Voiești să vezi o femeie mai evlavioasă ca tine? Du-te în mănăstirea femeilor tabenisiote și vei afla acolo pe una purtând o diademă pe cap. Ea este mai bună ca tine. Căci luptând cu atâta mulțime, niciodată nu și-a despărțit inima de Dumnezeu. Iar tu, șezând aici, hoinărești cu minte prin cetăți.

Și cel ce nu ieșise niciodată se duse la mănăstirea aceea de femei și rugă pe învățători să-i îngăduie să intre în mănăstirea femeilor. Iar aceia cutezară să-l lase să intre, ca pe unul ce era vestit și bătrân.

Și intrând ceru să le vadă pe toate. Dar aceea nu se arătă. La sfârșit le spuse:

– Aduceți-le pe toate. Căci mai lipsește una.

Îi spuseră lui:

– Avem una nebună la bucătărie. (Căci așa numeau pe cele bolnave la minte)

Le zise:

– Aduceți-mi-o și  pe aceea. Lăsați-mă să o văd.

Plecară să o cheme, însă ea nu ascultă, poate simțind ce se petrece sau poate fiindcă nu i se descoperise.

– Sfântul Pitirim dorește să te vadă.

Căci era vestit. Intrând ea, cuviosul părinte îi văzu cârpa zdrențăroasă de pe frunte și, căzând la picioarele ei, îi spuse:

– Binecuvântează-mă tu!

Toate maicile se uimiră și-i spuseră:

– Avva, nu răbda ocara! E nebună!

Atunci le spuse sfântul Pitirim tuturor:

– Voi sunteți nebune. Aceasta este și maica mea, și a voastră. (Așa erau numite femeile duhovnicești.) Și mă rog să fiu găsit vrednic de ea în ziua judecății.

Auzind ele acestea, îi căzură  la picioare și-și mărturisiră toate greșelile lor: una de a-i fi aruncat apă în spatele cuvioasei maici, alta de a o fi lovit cu pumnii, alta de a-și fi suflat nasul asupra ei. Și toate își arătară batjocurile lor deosebite. Iară el, după ce se rugă pentru ele, plecă.

După puține zile, cuvioasa Isidora, nesuportând slava și cinstea surorilor și simțindu-se împovărată de laude, ieși din mănăstire și nimeni nu știu unde se duse și cum sfârși.

Pomenirea sfintei cuvioase Isidora este săvârșită de Biserica Ortodoxă Română și de cea Greacă în ziua de 1/14 mai, iară de Biserica Ortodoxă Rusă și în Viețile Sfinților pe 10/23 mai.

Acatistul Sfintei Cuvioase Isidora din Egipt

CONDACUL 1

Răsunând în urechile inimii Tale cuvintele Apostolului neamurilor: ,,Dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi, în veacul acesta, nebun să se facă, ca să fie înţelept”, te-ai luminat cu raza Duhului şi în taina sufletului tău ai început să aduci Stăpânului, împreună cu îngerii, tămâia rugăciunii de: Aliluia !

ICOSUL 1

Pentru dragostea Mirelui Tău Hristos ai coborât cu mintea în adâncul smereniei şi luând de acolo jugul nebuniei pentru Cel Iubit, ai început să lucrezi mântuirea în noaptea scurtă a acestei vieţi, pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, sălaş al smereniei lui Hristos;
Bucură-te, vistierie a gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, aflarea înţelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, urmarea Dătătorului tuturor darurilor;
Bucură-te, lucrătoare osârdnică a pământului mântuirii;
Bucură-te, cer însufleţit de stelele înţelepciunii îngereşti;
Bucură-te, urmarea sfatului dumnezeiesc spre desăvârşire;
Bucură-te, împodobirea sufletului cu legătura nevoinţei;
Bucură-te, pecetluirea inimii cu semnul Vieţii;
Bucură-te, defăimarea înţelepciunii acestei lumi;
Bucură-te, ridicarea minţii deasupra celor pământeşti;
Bucură-te, aşezarea inimii în turnul gândurilor smerite;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 2-lea

Ce laudă să-ţi aduc eu, cel lipsit de smerenie, când nici cu mintea nu mă pot apropia de măreţia nevoinţei tale ? Ce cinstire vrednică voi aduce celei ce s-a despărţit cu totul de lume şi şi-a făcut inima lăcaş al darurilor cereşti ? Ci, numai cu sfială, cânt împreună cu Tine Dumnezeului nostru: Aliluia !


ICOSUL al 2-lea

Voind a moşteni lăcaşurile cereşti şi a te îndulci veşnic de privirea Soarelui dreptăţii, ţi-ai rănit inima cu raza iubirii dumnezeieşti şi, asemenea lui Hristos, ai slujit tuturor maicilor cu adâncă smerenie, primind acum de la noi laude ca acestea:
Bucură-te, alergare pe calea poruncilor lui Hristos;
Bucură-te, odihnirea în marea înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, slujitoare smerită a tuturor;
Bucură-te, dobândirea cămărilor îngereşti;
Bucură-te, stea luminată de Soarele Cel neapus;
Bucură-te, întărire pe piatra umilinţei;
Bucură-te, vas al inimii plin de mirul smereniei înălţătoare;
Bucură-te, oglindă a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, lăcaş sfinţit al darurilor îngereşti;
Bucură-te, petrecere întru înţelepciunea cea ascunsă;
Bucură-te, vrednică ucenică a Luminătorului tuturor;
Bucură-te, aflarea înţelepciunii mai presus de minte;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, purtătoare vrednică a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 3-lea

Pe scara rugăciunii alergat-ai cu picioare vesele ca să ajungi la Cel Ce este Capătul a toată desăvârşirea cea nesfârşită, dar amintindu-ţi că ,, cel ce voieşte să fie mare, trebuie să fie slugă tuturor”, ai luat asupră-ţi şi jugul slujirii întregii obşti şi înălţându-te şi mai lesne la cele cereşti, ai cântat cu îngerii: Aliluia !

ICOSUL al 3-lea

Toate surorile îşi întorceau faţa de la tine, căci inima lor nu suferea să vadă chipul celei ce s-a luminat cu razele smereniei lui Hristos, însă tu, ca o înţeleaptă, priveai numai spre Cel Ce pe Tabor şi-a desprins vălul smereniei, arătând ucenicilor Săi slava Sa după măsura puterii lor de împărtăşire. Pentru aceasta, şi noi, nevrednicii, cu chipuri întunecate ale sufletului, îndrăznim a-ţi aduce cântarea aceasta:
Bucură-te, îngrădirea inimii cu sabia gândurilor smerite;
Bucură-te, odihnirea întru slava Dătătorului de virtute;
Bucură-te, neîncetată privirea a cerului tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, adăpare din fântâna dorului dumnezeiesc;
Bucură-te, împodobire cu strălucirea smeritei cugetări;
Bucură-te, turn nebiruit al dumnezeieştii răbdări;
Bucură-te, odihnirea minţii întru lumina slavei;
Bucură-te, călătorie spre cer în corabia smerenniei;
Bucură-te, vas sfinţit al dragostei dumnezeieşti;
Bucură-te, comoară a nevoinţelor pustniceşti;
Bucură-te, petrecere între hotarele înţelepciunii;
Bucură-te, vederea celor străine minţii omeneşti;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 4-lea

Urmărind cu mintea pe Făcătorul a toate Care pe pământ nu avea unde să-Ţi plece capul, cu smerenie ţi-ai acoperit capul doar cu o cârpă, slujind ucenicilor Celui Ce cu ştergar a şters picioarele celor iubiţi, iar noi, luând aminte la umilinţa ta, aducem Stăpânului mulţumiri în cântarea de: Aliluia!

ICOSUL al 4-lea

Niciodată nu ai stătut la masă ca să te îndestulezi de hrană împreună cu nevoitoarele lui Hristos, ci doar cu puţine fărâmituri hrănindu-te, te desfătai cu pâinea rugăciunii neîncetate prin care cobora în cuptorul inimii tale Pâinea Cea veşnică, Ce plineşte toate lipsurile noastre. Luând aminte la nevoinţa ta, noi, cei nemulţumitori îndeajuns pentru darurile Stăpânului, îţi cântăm:
Bucură-te, vas sfinţit al Stăpânului tuturor;
Bucură-te, căutătoarea darurilor mântuirii;
Bucură-te, adăpare din fântâna harului dumnezeiesc;
Bucură-te, lucrătoare a pământului roditor al mântuirii;
Bucură-te, urcare neîncetată pe scara rugăciunii;
Bucură-te, neîncetată căutare a Cuvântului vieţii;
Bucură-te, desfătare de lumina Feţei dumnezeieşti;
Bucură-te, hrănirea inimii cu vederi cereşti;
Bucură-te, jertfirea pe rugul rugăciunii;
Bucură-te, floare bine înmiresmată a nepătimirii;
Bucură-te, neîncetată căutare a Cuvântului vieţii;
Bucură-te, adăparea sufletului din râul înţelepciunii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 5-lea

Cu gândurile smerite ale inimii alergai cuvioasă, pe cărările poruncilor dumnezeieşti şi niciodată încălţând picioarele tale, te osteneai a săvârşi alergarea cea bună şi să iei din mâna Împăratului slavei cununa măririi, căreia ne învredniceşte şi pe noi, cu rugăciunile tale, pentru a-I cânta Domnului: Aliluia!

ICOSUL al 5-lea

Glasul inimii tale neîncetat slavoslovea pe Împăratul îngerilor, iar gura ta ai pecetluit-o cu tăcerea, neîngăduind a slobozi vreun cuvânt de apărare sau cleveteală asupra celor ce te batjocoreau, gura noastră însă, o deschidem cu aceste cântări:
Bucură-te, zugrăvirea laudelor în icoana inimii;
Bucură-te, străbaterea căilor nepătimirii;
Bucură-te, sfinţirea gândurilor întru lumina Duhului;
Bucură-te, comoară a tainelor Cuvântului;
Bucură-te, neîncetată petrecere înaintea privirii dumnezeieşti;
Bucură-te, deschiderea inimii cu cheia rugăciunii;
Bucură-te, purtătoarea cuvintelor înţelepciunii;
Bucură-te, înger în trup zburând cu aripile rugăciunii;
Bucură-te, primitoarea ocărilor spre dobândirea desăvârşirii;
Bucură-te, tăcere întru care răsar gândurile iubirii;
Bucură-te, netezirea căilor inimii;
Bucură-te, ajungerea la înălţimea nepătimirii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 6-lea

Ploaia ocărilor neîncetat te cuprindea, însă, o, minune, rămâneai neudată, având totdeauna acoperământul Duhului Sfânt, care ca un veşmânt al păcii luminate îmbrăca sufletul tău, ca să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia !

ICOSUL al 6-lea

Fulgerele blestemelor erau slobozite asupra ta mereu, însă neîncetat deasupra ta strălucea binecuvântarea dumnezeiască, ce te întărea a răbda toate ocările şi a lucra faptele iubirii de oameni cu pace, spre a primi plată de la Cel Ce a binevoit să primeşti unele ca acestea:

Bucură-te, luminarea inimii cu gândurile înţelepciunii;
Bucură-te, neprimirea cuvintelor răutăţii în cămara inimii;
Bucură-te, izvor nesecat de blândeţe;
Bucură-te, dragoste răsărită din sămânţa Duhului;
Bucură-te, lucrătoare pe căile mântuirii;
Bucură-te, întărire pe piatra răbdării;
Bucură-te, odihnirea razelor Duhului în sufletul smerit;
Bucură-te, sporire în virtute prin lucrarea Cuvântului;
Bucură-te, împodobirea sufletului cu mărgăritarele smereniei;
Bucură-te, neclintită pace revărsată prin darul lui Hristos;
Bucură-te, biruitoare asupra patimilor firii;
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşului mântuirii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !


CONDACUL al 7-lea

Cu veşmântul blândeţii acoperindu-ţi inima ta, săgeata nici unui gând de osândire nu a rănit sufletul tău, ci pe toate răbdându-le cu mulţumire, neîncetat aduceai Stăpânului laude îngereşti de: Aliluia !

ICOSUL al 7-lea

Nu te-ai mâniat şi nici nu te-ai necăjit vreodată, primind neîncetat loviturile defăimărilor şi săgeţile urii celor ce au uitat legea dragostei, ci mintea înălţându-o la privirea Patimilor lui Hristos, te-ai învrednicit a primi de la noi flori de cântări:

Bucură-te, linişte netulburată a sufletului;
Bucură-te, odihnirea întru lumina păcii dumnezeieşti;
Bucură-te, sfărâmarea curselor vrăjmaşului nevăzut;
Bucură-te, cugetare neîncetată la Patimile Mântuitorului;
Bucură-te, încununare cu spinii defăimărilor;
Bucură-te, biruirea răutăţii cu puterea iubirii;
Bucură-te, casă înţelegătoare a luminii Treimii;
Bucură-te, plinitoare a legilor dumnezeieşti;
Bucură-te, străbaterea căilor dumnezeieşti;
Bucură-te, stâncă neclintită de valurile ispitelor;
Bucură-te, sălaş sfinţit prin nevoinţe sihăstreşti;
Bucură-te, pildă de răbdare întru ispite;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 8-lea

Văzând Părintele celor necăjiţi răbdarea ta, ca Cel Ce binecuvântează pe robii Săi smeriţi, prin înger l-a cercetat pe cuviosul Pitirun şi l-a deşteptat să ia aminte la nevoinţa ta, întru care a fost întrecut duhovniceşte, şi să cânte Stăpânului tuturor: Aliluia!


ICOSUL al 8-lea


Venind cuviosul Pitirun la mănăstirea de maici a tavenisioţilor şi cunoscând cu darul lui Dumnezeu că prin smerenie te-ai suit la înălţimile înţelepciunii dumnezeieşti, a căzut la picioarele tale cu umilinţă, cerând să fie învrednicit de partea ta la ziua judecăţii. Noi, nevrednicii, văzând cu mintea cele petrecute, cerem să mijloceşti nouă răspuns bun la judecată, pentru care îţi aducem daruri ca acestea:

Bucură-te, urcarea scării smereniei curate;
Bucură-te, lauda cuviosului bătrân;
Bucură-te, glas smerit al rugăciunii;
Bucură-te, izvor netăinuit al razelor iubirii;
Bucură-te, mijlocitoare spre dobândirea mântuirii;
Bucură-te, inimă grabnică spre iertare;
Bucură-te, cunoscătoare a tainelor rugăciunii;
Bucură-te, îmblânzirea mâniei dumnezeieşti;
Bucură-te, călăuzitoare spre urcuşurile cereşti;
Bucură-te, mireasmă tainică a nepătimirii;
Bucură-te, veselia inimii cuviosului pustnic;
Bucură-te, pildă de smerenie dăruită lumii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 9-lea

Fiind tu despărţită de obşte, bătrânul a descoperit maicilor înştiinţarea cea de la înger şi fiind silită să te înfăţişezi înaintea cuviosului, cu smerenie ai acoperit laudele lui, pentru care noi, cei străini de duhovniceasca lucrare, te fericim, cântând Domnului: Aliluia !

ICOSUL al 9-lea

Căzând maicile la picioarele stareţului şi mărturisind relele cu care în toată vremea te necăjeau, s-au învrednicit de rugăciunea ta şi a cuviosului, prin care au primit iertare de la Stăpânul tuturor. Vădindu-se nouă neţinerea de minte a răului şi mijlocirea ta la Dumnezeu pentru cele ce te-au batjocorit, te rugăm să mijloceşti şi nouă iertarea de păcate, pentru care să te cinstim aşa:

Bucură-te, izvor netăinuit de bunătate;
Bucură-te, risipitoarea gândurilor deşarte;
Bucură-te, aducătoarea noastră pe căile iertării;
Bucură-te, sălaş cinstit al luminării;
Bucură-te, dragoste nebiruită de defăimările omeneşti;
Bucură-te, următoare a lui Hristos în iubirea de vrăjmaşi;
Bucură-te, vieţuire lipsită de umbrele patimilor;
Bucură-te, răbdare neclintită în înfruntarea necazurilor;
Bucură-te, purtătoarea nevoinţelor de multe feluri;
Bucură-te, vas al luminii duhovniceşti;
Bucură-te, smerenie biruitoare până la sfârşit;
Bucură-te, pildă către iertarea celor ce ne greşesc;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 10-lea

Mulţumind lui Dumnezeu cuviosul Pitirun, că l-a învrednicit a vedea pe roaba Sa cea ascunsă sub acoperământul nebuniei pentru Hristos, s-a întărit întru smerenie şi a alergat spre locul său de nevoinţă, ca să înmulţească ostenelile, cântând lui Dumnezeu: Aliluia !

ICOSUL al 10-lea

Nesuferind a primi laudele surorilor, prin care-ţi era primejduită comoara smereniei, în taină ai părăsit mănăstirea şi până la sfârşitul vieţii ţi-ai împodobit inima cu laude dumnezeieşti, pentru care ai fost slăvită de Ziditorul tuturor cu cântări ca acestea:

Bucură-te, înflorirea neîngrădită a gândurilor umilinţei;
Bucură-te, alergarea până la sfârşit pe căile smereniei;
Bucură-te, lucrătoare osârdnică a mântuirii;
Bucură-te, căutarea odihnei întru rugăciune;
Bucură-te, lepădarea laudelor deşarte;
Bucură-te, alegerea virtuţilor luminoase;
Bucură-te, ceea ce nu ai iubit slava lumii;
Bucură-te, următoarea căilor înţelepciunii;
Bucură-te, neîncetată căutare a slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, rază căutătoare a Izvorului luminii;
Bucură-te, comoară a laudelor cereşti;
Bucură-te, dobândirea darurilor mântuirii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !


CONDACUL al 11-lea

Braţele dumnezeieşti s-au deschis la sfârşitul vieţii tale ca să te primească pe tine, cea care ridicându-ţi neîncetat mintea la rugăciune ai luat mare dar de a răbda toate necazurile vieţii, slăvind pe Dătătorul a toată bunătatea cu cântarea: Aliluia !


ICOSUL al 11-lea

Acum cu fecioarele cele înţelepte te veseleşti strălucind întru lumina neapusă a Treimii şi te rogi şi pentru sufletele noastre ca să ne împărtăşească şi nouă în această viaţă mirul smereniei, pentru care îţi aducem mulţumiri ca acestea:

Bucură-te, rugătoare neîncetată în cămările cereşti;
Bucură-te, întărirea monahiilor în nevoinţe duhovniceşti;
Bucură-te, mireasmă sfinţită din adierea Duhului;
Bucură-te, agonisirea comorii smereniei curate;
Bucură-te, sprijinirea celor prigoniţi de săgeţile defăimărilor;
Bucură-te, sfinţeniei tăinuită de lumina Adevărului;
Bucură-te, împreună petrecătoare cu îngerii în lăcaşul rugăciunii;
Bucură-te, mijlocitoare a noastră pentru mântuire;
Bucură-te, bucuria negrăită a îngerilor;
Bucură-te, priveliştea cea cinstită a Sfinţilor;
Bucură-te, izvor nesecat al înţelepciunii;
Bucură-te, uimirea cetelor îngereşti;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 12-lea

Din acoperământul gândurilor smerite ţi-ai ţesut haină de nuntă, cu care intrând în cămara Mirelui Hristos ai adus Stăpânului roadele bineplăcute ale nevoinţelor celor mai presus de fire întru cântări de: Aliluia !

ICOSUL al 12-lea

Ca una ce ai dobândit îndrăzneală la Dumnezeu a te ruga pentru sufletele celor greşiţi, nu ne uita pe noi, cei împovăraţi cu multe păcate, ci învaţă-ne a fugi de deşertăciunea acestei lumi, ca să dobândim gândul dumnezeiesc al lui Hristos, aducându-ţi mulţumiri ca acestea:

Bucură-te, rugătoare neîncetată pentru mântuirea tuturor;
Bucură-te, dobândirea iertării pentru cei căzuţi;
Bucură-te, neînfruntată mijlocitoare înaintea lui Hristos;
Bucură-te, împărtăşirea tuturor din vasul smereniei curate;
Bucură-te, povăţuitoarea noastră pe cărări luminate;
Bucură-te, aprinderea făcliei stinse a inimii;
Bucură-te, udarea pământului inimii cu roua umilinţei;
Bucură-te, întărirea tuturor întru răbdarea lucrătoare;
Bucură-te, vas curat al darurilor sfinţitoare;
Bucură-te, pildă de smerenie înaltă;
Bucură-te, alungarea patimilor osânditoare;
Bucură-te, nădejde neînfruntată în ceasul judecăţii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos !

CONDACUL al 13-lea

Sfântă Cuvioasă Isidora, ca ceea ce ai purtat cu vrednicie jugul nebuniei pentru Hristos şi ai dobândit grabnică slobozire de patimi, stând acum în cămările cereşti, roagă-te să aflăm şi noi calea slujirii smerite a Stăpânului, ca să ne învrednicim de slava cea gătită Sfinţilor, cântând Domnului neîncetat: Aliluia !
(de 3 ori)

Rugăciune către Cuvioasa Isidora din Egipt

Pentru dragostea Mirelui Tău Hristos ai coborât cu mintea în adâncul smereniei şi luând de acolo jugul nebuniei pentru Cel Iubit, ai început să lucrezi mântuirea în noaptea scurtă a acestei vieţi, pentru care te lăudăm aşa: Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Cu gândurile smerite ale inimii alergai cuvioasă, pe cărările poruncilor dumnezeieşti şi niciodată încălţând picioarele tale, te osteneai a săvârşi alergarea cea bună şi să iei din mâna Împăratului slavei cununa măririi, căreia ne învredniceşte şi pe noi, cu rugăciunile tale, pentru a-I cânta Domnului: Aliluia!

Ploaia ocărilor neîncetat te cuprindea, însă, o, minune, rămâneai neudată, având totdeauna acoperământul Duhului Sfânt, care ca un veşmânt al păcii luminate îmbrăca sufletul tău, ca să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia

Cu veşmântul blândeţii acoperindu-ţi inima ta, săgeata nici unui gând de osândire nu a rănit sufletul tău, ci pe toate răbdându-le cu mulţumire, neîncetat aduceai Stăpânului laude îngereşti de: Aliluia!

Nesuferind a primi laudele surorilor, prin care-ţi era primejduită comoara smereniei, în taină ai părăsit mănăstirea şi până la sfârşitul vieţii ţi-ai împodobit inima cu laude dumnezeieşti, pentru care ai fost slăvită de Ziditorul tuturor cu cântări ca acestea: Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos! (Din Acastistul Sfintei)