Sf. Mc. Marchian
Sfinţii Mucenici Marcian şi Martirie, notari din Constantinopol, care au pătimit în vremea împăratului Constanțiu (+355)

s.v. 25 octombrie / s.n. 07 noiembrie

În această zi, facem pomenirea Sfinților Mucenici: Marcian şi Martirie, notari din Constantinopol, care au pătimit în vremea împăratului Constanțiu (+ 355)


Cînd s-a înmulţit necuratul eres al lui Arie, mari dezbinări au avut loc în biserica lui Hristos, încît aceasta a fost despărţită în două. Atunci s-a pornit o mare prigoană împotriva credincioşilor din partea arienilor, întocmai ca şi de la închinătorii de idoli, căci erau urîţi, chinuiţi şi ucişi toţi cei care Îl mărturiseau pe Hristos ca pe Făcătorul, iar nu ca făptură, Dumnezeu întrupat, iar nu om simplu. Mai ales s-a înmulţit arieneasca putere, pentru că însuşi împăratul Constantie, fiul marelui Constantin, a căzut în acest eres. Acesta avea în curtea sa doi boieri mari, pe Evsevie şi Filip, care erau arieni şi care îi prigoneau mult pe cei dreptcredincioşi şi supărau Biserica lui Hristos. Ei au fost pricinuitorii izgonirii şi morţii celui între sfinţi, părintele nostru Pavel mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, pe care l-au trimis în Armenia şi au îndemnat pe arieni ca să-l sugrume, lucru care s-a şi făcut, iar în locul lui în scaun au rînduit pe Macedoniu. Asemenea şi pe mulţi alţi dascăli şi mărturisitori ai dreptei credinţe i-au pierdut în diferite feluri, între care erau şi mucenicii Marcian şi Martirie, care cu scrierile şi cuvintele lor au împodobit foarte mult Biserica lui Dumnezeu. Ei au lăsat multe învăţături bisericeşti din care se adăpau fiii duhovniceşti.

     Amîndoi au slujit pe lîngă pomenitul sfînt mărturisitor şi patriarh Pavel. Marcian era citeţ şi Martirie era ipodiacon. Amîndoi erau notari care scriau toate învăţăturile şi faptele patriarhului lor, prin care întăreau dreapta credinţă. Ei mai erau şi mari propovăduitori ai cuvîntului lui Dumnezeu şi slujitori ai Bisericii, pe care o apărau ca două paveze împotriva ereziilor, pentru că Domnul le-a dat lor înţelepciune, precum şi credincioşilor lor ucenici, împotriva căreia arienii, care îi prigoneau, nu puteau să se împotrivească, nici să răspundă. După izgonirea şi moartea Sfîntului Pavel, începătorii de eresuri au îndreptat otrava lor asupra celor doi ucenici ai săi, Marcian şi Martirie. Mai întîi, ca un cărbune de foc în cenuşă, ascundeau mînia lor în vicleşug şi se sileau cu meşteşugită înşelăciune să-i întoarcă de la dreapta credinţă la păgînătatea lor, dîndu-le mult aur plăcuţilor lui Dumnezeu şi făgăduindu-le să le mijlocească de la împărat mari daruri, să-i ridice la scaune arhiereşti şi să-i facă stăpîni peste multe averi, numai să primească credinţa lor cea rătăcită. Dar ei, nesocotind toate acestea, n-au primit aurul, nici cinstea făgăduită lor, şi au rîs de acest vicleşug, voind mai bine să rabde ocară, necinste, chinuri şi moarte pentru dreapta credinţă, decît, vieţuind în eresuri, să aibă bogăţie, slavă şi cinste.

     Văzînd ereticii că nu pot cu nimic să-i înduplece pe sfinţii mucenici şi mărturisitori la a lor rea credinţă, i-au condamnat la moarte, pe care sfinţii o doreau pentru Hristos, mai mult decît viaţa. Cînd i-au prins şi i-au dus la locul de ucidere, şi-au cerut puţină vreme pentru rugăciune şi, ridicînd ochii şi înălţînd mîinile în sus, au zis: "Doamne Dumnezeule, Cel ce ai creat deosebit inimile noastre, Cel ce cunoşti faptele noastre, primeşte în pace sufletele robilor Tăi, căci pentru Tine murim şi ne socotim ca nişte oi duse la tăiere. Ne bucurăm, însă, că pentru numele Tău ieşim cu o aşa moarte din viaţă, învredniceşte-ne pe noi să fim părtaşi vieţii veşnice, Tu care eşti viaţa noastră". Rugîndu-se aşa, cînd au spus "Amin", şi-au plecat sub sabie sfintele lor capete, pe care le-au tăiat necredincioşii arieni, pentru mărturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos.

     Iar unii dintre credincioşi au luat cinstitele lor moaşte şi le-au îngropat la porţile Melandiei, în cetatea Constantinopolului, cărora, mai pe urmă, cel dintre sfinţi, părintele nostru Ioan Gură de Aur, le-a zidit o biserică din temelie, în care se făceau multe tămăduiri, cu rugăciunea sfinţilor mucenici, întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat în veci. Amin.

Troparul Sfinților Mucenici, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfinților Mucenici, glasul al 4-lea

Cu nevoinţă bună v-aţi ne­voit din pruncie, Sfinte Marcian împreună cu Înţeleptul Martirie şi aţi surpat pe vicleanul Arie, păzind nevătămată credinţa creştină, urmând Apostolului Pavel Înţeleptului vostru învăţător. Pentru aceasta, împreună cu dânsul aţi aflat Viaţa, ca nişte apărători ai Preasfintei Treimi, preaaleşi.

Canon de rugăciune către Sfinții Mucenici Marchian și Martirie


Troparul Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie



Glasul 4

Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Cu nevoinţă bună v-aţi ne­voit din pruncie, Sfinte Marcian împreună cu Înţeleptul Martirie şi aţi surpat pe vicleanul Arie, păzind nevătămată credinţa creştină, urmând Apostolului Pavel Înţeleptului vostru învăţător. Pentru aceasta, împreună cu dânsul aţi aflat Viaţa, ca nişte apărători ai Preasfintei Treimi, preaaleşi.


Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i rogu-mă, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii; pentru că Ţie, ca într-o alăută, prin omorârea trupului, să-Ţi cânt cântare de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul luminându-vă cu Lumina Sfintei Treimi întot­deauna, aţi ajuns a fi lumină­tori neînşelaţi, Sfinţilor. Pentru aceasta, cu credinţă săvârşind astăzi prăznuirea voastră cea strălucită, luminat ne veselim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind pătimitorilor, a vedea pe Cuvântul Cel Ce a Strălucit din Fecioară pe pământ, mărturisindu-L pe El de o Fiinţă cu Tatăl, aţi răbdat moarte silnică, cu cuget bine întărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătându-vă următori şi uce­nici Înţeleptului Apostol Pavel, grăito­rilor de Dumnezeu, aţi propovăduit pe Fiul întocmai de o cinste cu Tatăl. Pentru aceasta, fiind tăiaţi cu sabia, Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie, aţi sfinţit pământul cu vărsarea sângelui voastru, răbdătorilor de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislind pe Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, L-ai În­trupat, Precurată, făcându-Se Om pentru mila cea nespusă. Pentru aceasta închinându-ne Lui, cu dreaptă credinţă te mărim pe tine, Ceea ce eşti Pricina Îndumnezeirii tuturor.



Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-vă cu Orto­doxia prin Dumnezeiescul Duh, aţi gonit cu totul întune­ricul lui Arie, făcându-vă măr­turisitori ai Atotţiitorului.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Punând dogmă a fi Cuvântul întocmai cu Tatăl, v-aţi osândit la moarte, Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie şi v-aţi mutat către viaţa cea fără de sfârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unitu-v-aţi cu îngerii prin Oştirea sfinţită şi v-aţi numărat luminat cu cetele mucenicilor. Pentru aceasta, lăudăm cinstită pomenirea voastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind împodobită cu lanţuri de aur, o, Stăpână Împărăteasă, stai acum de-a dreapta Stăpâ­nului şi Dumnezeu, rugându-te pentru noi robii tăi.

Irmosul:

Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci, întru Tine, Înţelep­ciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.



Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă Puterii Tale!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mintea întărită şi cu cu­getul desăvârşit al Ortodoxiei, întărindu-vă mucenici ai Dom­nului, aţi săvârşit lupta mu­ceniciei, făcând să dispară întunericul eresului.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce n-a propovăduit pe Cuvântul de o Fiinţă cu Tatăl, ca un nebun fără de minte s-a su­grumat, mucenicilor cu strune­le ostenelilor voastre şi s-a îne­cat în curgerile sângiurilor voastre cu Dumnezeiescul har.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Într-armându-vă întru Dom­nul pentru credinţă, sfinţilor şi luptându-vă, v-aţi numărat îm­preună cu Oştile cele cereşti; pentru aceasta vă fericim, fiindu-ne nouă întărire şi luminare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sânii Bisericii care izvorăsc laptele Ortodoxiei şi hrănesc pe credincioşi, viteazul Mucenic Marcian şi Sfântul Mucenic Martirie, să fie lăudaţi cu cântări de bucurie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Un Sfinţit Prooroc odinioară te-a numit pe tine, Fecioară Preacurată, Munte Dumneze­iesc, Umbrit peste tot cu virtuţi­le; din care S-a arătat Mântui­torul Cuvântul, spre înnoirea şi luminarea sufletelor noastre.



Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Necredincioşii nu vor ve­dea Slava Ta, Hristoase, iar noi pe Tine, Unul-Născut, Strălucirea Slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând, te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi următori dog­melor celor preaînţelepte, ale Dumnezeiescului Apostol Pavel, lucrătorului de sfinţenie şi asemănându-vă obiceiurilor lui, mu­cenicilor, aţi pătimit cu tărie şi după Lege v-aţi încununat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte stele străluciţi la înălţimea cinstitei Biserici, alungând întunericul cel adânc al eresului lui Arie, vitejilor mucenici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădându-vă, sfinţilor, de frumuseţile vieţii, v-aţi apro­piat de Hristos, prin puţin sân­ge şi aţi moştenit Împărăţia cea Neclătinată, prealăudaţilor biruitori.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat ai născut Prea­curată pe Fiul lui Dumnezeu Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, Născătoa­re de Dumnezeu. Pe Care roagă-L neîncetat, să mântuiască sufletele noastre.



Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând cuvintelor păsto­rului celui de Dumnezeu înţelepţit, aţi păzit înţelepţi dreapta credinţă, Sfinţilor Marcian şi Dumnezeiescule Martirie; pen­tru care aţi şi fost înjunghiaţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită s-a văzut moartea voastră înaintea Domnului, sfinţilor ostaşi înţelepţi. Pentru aceea, peste an, cu cinstiri sun­teţi lăudaţi de toţi, fericiţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Avându-vă Biserica lui Hristos izvor de minuni pe voi, purtătorilor de lupte preavite­ji, Sfinţilor Mucenici Marcian Preafericite şi Martirie, se veselesc în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu gura şi cu limba te măr­turisim cu adevărat Fecioară Maica Dumnezeului nostru. Roagă-L pe El, Preacurată, să mân­tuiască sufletele noastre.

Irmosul:

Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; dar ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Mult Milostive.



CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Cu nevoinţă bună v-aţi ne­voit din pruncie, Sfinte Marcian împreună cu Înţeleptul Martirie şi aţi surpat pe vicleanul Arie, păzind nevătămată credinţa creştină, urmând Apostolului Pavel Înţeleptului vostru învăţător. Pentru aceasta, împreună cu dânsul aţi aflat Viaţa, ca nişte apărători ai Preasfintei Treimi, preaaleşi.



Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mergând bine pe urma păs­torului celui sfinţit şi fiind îm­podobiţi cu Ortodoxia, aţi fost omorâţi de mâinile celor cu rea credinţă deşartă, ostaşi prealăudaţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Legile lui Dumnezeu păzindu-le, Dumnezeieştilor mucenici, cu credinţă nevătămată după Lege aţi pătimit, fiind omorâţi cu sabia de mâinile celor fărădelege.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

După sfinţită îngroparea voastră, vindecaţi bolile celor ce se apropie cu credinţă la mormintele voastre, sfinţilor; cu sfintele voastre mijlociri către Dătătorul de viaţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Din Izvoarele Cele Sfinţite, îmbogăţindu-vă în Taină, de Dumnezeiescul har al tămădui­rilor, adăpaţi pe credincioşi, uscând toată mulţimea bolilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mântuindu-ne prin naşterea ta de osânda cea de demult, Născătoare de Dumnezeu, ţie cântăm pururea: Bucură-te, Ceea ce eşti Binecuvântată şi Plină de har!



Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca doi mieluşei sunteţi înjunghiaţi propovăduind pe Mielul lui Dumnezeu de o Fiinţă cu Tatăl; şi fiind aduşi la Masa cea de sus, sunteţi rân­duiţi împreună cu adunarea pătimitorilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-se cu Puterea Du­hului, a slăbit tăria rătăcirii şi tare pătimind, tămăduiesc cin­stiţii mucenici pe cei ce sunt slăbănogiţi de boli.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doctori ai credincioşilor fiind, bolile cele cumplite ale suflete­lor noastre, sfinţilor mucenici, cu Dumnezeieştile voastre rugă­ciuni le tămăduiţi şi răzvrătiri­le cele potrivnice.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Lăudăm pe Tatăl Cel Nenăs­cut, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, o Fiinţă Nezidită şi o Dumnezeire, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind noi morţi ne-ai înviat, născând pe Viaţa tuturor, Născă­toare de Dumnezeu, Stăpână, Mărirea mucenicilor şi Curăţitoarea cea Caldă a oamenilor celor greşiţi.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!



Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-vă cu Puterea lui Hristos, nu v-aţi înfricoşat de moarte, răbdătorilor de chi­nuri; ci, cu grabă supunându-vă grumajii la sabie, vitejeşte aţi săvârşit Dumnezeiasca nevoinţă. Pentru aceasta, după vrednicie vă fericiţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca doi Luceferi străluciţi, lu­minaţi marginile lumii cu Stră­lucirile Dumnezeieştilor Patimi, Sfinţilor şi Înţelepţilor Marcian şi Martirie, alungând întunericul eresului cel întunecat al lui Arie.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Biruind pe Macedonie cel orb cu gândul, aţi luat cununi de la Dumnezeu după vrednicie şi staţi înaintea Scaunului Stă­pânului, cerând pentru noi dez­legare păcatelor desăvârşit, vrednicilor de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiască pomenirea voastră a răsărit mai luminat decât soarele, luminând inimile tutror celor ce cu dragoste o prăznuiesc, preafericiţilor; pen­tru care rugaţi pe Domnul să ne izbăvească pe noi de întune­ricul greşelilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş al Luminii fiind, Prea­curată, luminează-mi ochii su­fletului, care sunt întunecaţi de lenevire şi pururea acoperiţi de întunericul cel preaadânc al nepăsării; ca în credinţă să te fericesc pe tine.

Irmosul:

Eva, prin boala neascul­tării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla Ce ai purtat în pântece, lumii Binecuvântarea ai Înflorit. Pentru aceasta toţi te fericim.



SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Pe Fiul şi Domnul, pe Cu­vântul Hristos Întrupat, L-aţi propovăduit lămurit, de o Fiinţă cu Tatăl Cel mai înainte de veci Nedespărţit, Sfinţilor. Pentru aceasta, v-aţi luptat pentru El până la sânge, înfie­rând toată reaua credinţă a lui Arie. Pentru aceasta, având în­drăzneală, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.



SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Nepricepută şi Necuprinsă de minte este Înfricoşata Taină, care s-a săvârşit prin tine, Stă­până Preacurată, de Dumnezeu Dă­ruită; că, luând în pântece, ai născut pe Cel Necuprins, îm­brăcat cu Trup din Preacurate sângiurile tale. Pe Care roagă-L totdeauna, Preacurată, ca pe un Fiu al tău, să mântuiască su­fletele noastre.



SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Preacurata Maica Ta, cea Ne­ispitită de nuntă, văzându-Te, Hristoase, spânzurat pe Lemn, ca o Maică, tânguindu-se, zi­cea: ce răsplătire Ţi-a dat Ţie poporul cel fărădelege şi nemulţumitor al iudeilor, care s-a îndestulat de multe şi marile tale daruri, Îndurate? Laud ple­căciunea Ta cea Dumnezeiască.