Soborul Sfântului, slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan şi aducerea preacinstitei sale mâini în cetatea împărătească a Constantinopolului

În luna ianuarie, în ziua a șaptea, facem prăznuirea soborului Sfântului, slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan şi aducerea preacinstitei sale mâini în cetatea împărătească a Constantinopolului


  A doua zi după Sfînta şi dumnezeiasca Arătare, adică Botezul Domnului, Biserica a rînduit încă de la început a se prăznui soborul cinstitului şi slăvitului prooroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, căci se cădea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punînd mîna sa pe creştetul Stăpînului.

    Deci, îndată după Botezul Domnului, Botezătorul se cinsteşte de toţi şi cu cîntări se slăveşte, pentru că prin sobor se înţelege adunarea poporului în biserică, la cîntarea şi slăvirea lui Dumnezeu, întru cinstea şi lauda marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Celui ce se prăznuieşte.

    Un sobor ca acesta, măcar că se săvîrşea la toate bisericile ce sînt în toată lumea, ba încă se săvîrşeşte şi astăzi; însă se face mai ales mare prăznuire în bisericile zidite în numele Botezătorului, precum oarecînd în biserica lui de lîngă Iordan, unde a botezat pe Hristos; în Sevastia, unde s-a tăiat de către Irod; în Antiohia, unde mîna lui cea dreaptă a fost dusă de Sfîntul Evanghelist Luca, şi în Constantinopol, unde acea sfîntă mînă se adusese din Antiohia şi unde mai ales se făcuse soborul acela, de vreme ce se adusese mîna chiar în seara dumnezeieştii Arătări, cînd se face sfinţirea apelor.

    Se părea atunci că însuşi Botezătorul soseşte nevăzut la sfinţirea apelor, făcîndu-se bucurie împăraţilor şi la tot poporul, care cu multă prăznuire săvîrşea soborul lui, după ziua dumnezeieştii Arătări. Deci, să săvîrşim şi noi cu bucurie duhovnicească soborul Sfîntului marelui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul, rugîndu-l să mijlocească pentru noi către Stăpînul Hristos, ca să fim şi noi în Biserica celor ce prăznuiesc veşnic, în locaşul cel nefăcut de mînă şi acolo, în ceruri, să auzim glasul celor ce dănţuiesc şi prăznuiesc dumnezeieştile arătări cele veşnice, săturîndu-ne cu ei de vederea feţei lui Dumnezeu, Care Se arată sfinţilor Săi; şi să slăvim cu toate cereştile cete pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, în veci. Amin.

***

Cuvânt despre cinstita mână a Sfântului Ioan Botezătorul

  După ce Irod, împăratul cel fără de lege, a tăiat capul Sfîntului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, cinstitul său trup a fost îngropat de ucenicii săi, aproape de mormîntul Sfîntului prooroc Elisei, în vestita cetate Sevastia din Samaria; pentru că în acest loc s-a săvîrşit ospăţul cel fără de lege al lui Irod şi necuratul dans al fiicei Irodiadei.

    Sfîntul Evanghelist Luca propovăduia pe Hristos şi înconjura multe cetăţi şi a ajuns şi în cetatea Sevastia, iar de aici urma să se ducă în Antiohia, patria sa, şi a vrut să ia cu sine trupul Sfîntului Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul, care era nestricat şi întreg, dar n-a putut, deoarece nu i s-a dat voie de locuitorii Sevastiei, care cinsteau foarte mult moaştele Botezătorului şi cu dinadinsul le păstrau.

    De aceea, Sfîntul Evanghelist Luca, luînd de la sfîntul numai mîna cea dreaptă, care a botezat pe Domnul şi Stăpînul nostru Iisus Hristos, a dus-o în cetatea sa Antiohia şi cu dînsa, precum cu o vistierie de mare preţ, răsplătea cetăţii sale pentru creşterea ce a avut într-însa. Din acea vreme sfînta mînă a Botezătorului era la credincioşii antiohieni de mare cinste, căci printr-însa se săvîrşeau multe minuni.

    Multe vremi şi mulţi împăraţi trecînd, a venit Iulian, călcătorul de lege, care pe faţă lepădîndu-se de Hristos şi închinîndu-se idolilor, făcea mare rău Bisericii lui Dumnezeu, nu mai puţin decît chinuitorii care au fost mai înainte de el.

    Nu numai pe credincioşii cei vii ai lui Hristos îi prigonea şi-i ucidea, ci s-a ridicat şi asupra morţilor cu tiranie şi fără de omenie; pentru că, scoţînd din mormînt oasele sfinţilor celor care pătimiseră înainte, le dădea focului, iar bisericile lui Dumnezeu şi toate lucrurile sfinte arzîndu-le, le prefăcea în cenuşă.

    Iulian acesta s-a dus şi în Antiohia, pe de o parte ca să aducă jertfă înaintea cetăţii necuratului său zeu Apolon cel din Dafne, iar pe de alta ca şi acolo să facă rău creştinilor şi să ardă lucrurile sfinte.

    Creştinii care erau în Antiohia, auzind despre venirea lui, au ascuns în taină sfînta mînă a Botezătorului, într-un stîlp oarecare al cetăţii, care se numea Gonia, ca astfel să nu fie necinstită şi arsă de chinuitori. Ducîndu-se el în Antiohia şi făcînd mari fărădelegi şi chinuire, apoi căutînd cu sîrguinţă mîna Botezătorului, după ce n-a putut s-o afle, a trimis în Palestina, în cetatea Sevastia, ca tot trupul Botezătorului care era acolo, afară de cap şi de mînă, precum şi mormîntul şi biserica lui, să se dea focului şi risipirii. Acest lucru s-a şi făcut, precum scriu Nichifor şi Chedrin.

    Fericitul Simeon Metafrast a scris acestea, că nu trupul Botezătorului, ci alt trup s-a ars în locul aceluia; pentru că patriarhul Ierusalimului, înştiinţîndu-se mai înainte vreme de porunca chinuitorului, a luat în taină din mormînt moaştele Botezătorului şi le-a trimis în Alexandria, cu pază; iar în locul acelora a pus oasele unui mort şi acelea au fost arse în locul moaştelor Botezătorului, împreună cu mormîntul şi cu biserica lui.

    Pierind degrabă acel fără de lege împărat şi dreapta credinţă iarăşi strălucind, mîna Sfîntului Înaintemergător a fost scoasă din stîlpul de unde a fost ascunsă, ca o lumină de sub obroc, şi se cinstea de credincioşi, căci se săvîrşeau printr-însa minuni, ca şi mai înainte, dintre care să spunem una.

    Un balaur mare şi înfricoşat se încuibase în hotarele Antiohiei, iar necuratul popor elin care era acolo, avîndu-l în numărul zeilor, îl cinstea cu jertfe în toţi anii, iar jertfa se săvîrşea în acest chip: o fecioară fără prihană, păzită înadins pentru aceasta, se dădea balaurului, văzînd tot poporul din priveliştea ce era gătită nu departe de peştera acelui balaur. Ieşind de la locul său, balaurul, arătîndu-se foarte înfricoşat la vedere, se tîra şuierînd, căscînd gura, apoi lua jertfa care i se aducea şi cu dinţii rupînd-o, o mînca. Pentru aceasta se luau fiicele Antiohiei, după sorţi.

    Atunci s-a întîmplat, într-un an, de au căzut sorţii pe unul din cetăţenii de credinţă creştină ca să dea pe fiica sa balaurului spre jertfă. Iar el cu multe lacrimi ruga pe Hristos Dumnezeu şi pe Ioan Botezătorul ca să se izbăvească fiica sa de moartea aceea cumplită. Deci, sosind vremea praznicului acelui balaur urît de Dumnezeu, tatăl fiicei striga către Dumnezeu cu tînguire şi pe Sfîntul Ioan Botezătorul îl chema spre ajutor.

    Ajungînd la biserica în care era mîna Botezătorului, a rugat pe chelar să-i deschidă şi să-l lase să se închine la acea cinstită şi sfîntă mînă. Aceasta o făcea cu un gînd tăinuit în inima sa, pentru care avea galbeni mulţi în sînul său. Apoi, cînd făcea închinăciune în sfînta biserică, înaintea sicriului în care era sfînta mînă, a vărsat acolo galbenii din sîn. Chelarul fiind iubitor de aur, a început a-i aduna cu osîrdie, în care vreme creştinul acela, sărutînd sfînta mînă a Botezătorului, a muşcat în taină cu dinţii încheietura degetului mic, ascunzînd-o la sine; apoi s-a rugat mult şi a ieşit de acolo, cîştigîndu-şi dorirea.

    Deci, sosind acea cumplită zi în care era să se dea fecioara spre moartea cea nevinovată şi adunîndu-se acolo poporul, în ceasul jertfei, a venit tatăl, ducîndu-şi fiica spre mîncare balaurului, făcînd sărmanul rugăciuni din inimă şi avînd nădejde spre Dumnezeu.

    Pe cînd ieşea acel înfricoşat balaur din peştera sa, şuierînd şi căscînd gura, şi se apropia de fecioara aceea pregătită lui spre jertfă ca s-o mănînce, tatăl nu se depărta, chemînd în ajutor pe Atotvăzătorul şi Mîntuitorul Hristos Dumnezeu şi pe Botezătorul Lui.

    Apropiindu-se balaurul şi căscînd gura, tatăl fecioarei a aruncat încheietura sfinţitului deget al Botezătorului în mijlocul gîtlejului balaurului şi îndată acesta a căzut mort, mîntuindu-se fecioara de cumplita moarte. Tatăl ei, cu glas mare şi cu lacrimi de bucurie, înălţa mulţumire lui Dumnezeu Mîntuitorul, şi Sfîntului Botezător spunînd la tot poporul lucrurile lui Dumnezeu cele minunate şi preamărite.

    Poporul care era de faţă, văzînd balaurul mort şi pe fecioară vie, împreună cu tatăl lăudînd pe Dumnezeu, la început se mira şi se înspăimînta foarte de acea minune; apoi, schimbîndu-se spaima în bucurie, într-un glas preamăreau pe Unul adevăratul Dumnezeu, Care întru cei de sus locuieşte şi spre cei smeriţi priveşte. Deci, antiohienii au făcut prăznuire şi mare veselie, pentru că mulţime nenumărată de necredincioşi s-au adăugat la cei credincioşi, crezînd în Hristos Dumnezeu. Iar în acel loc unde s-a făcut acea preamărită minune, au zidit o biserică frumoasă şi mare, întru numele Sfîntului Ioan Botezătorul.

    Apoi se mai povesteşte şi aceasta, că în ziua praznicului Înălţării cinstitei Cruci a Domnului, se înălţa de arhiereu şi acea cinstită mînă a Botezătorului. Dar uneori se ridica în sus singură, iar alteori se lăsa în jos, prin aceasta însemnînd îndestularea roadelor pămîntului sau lipsa lor.

    În adevăr, cînd se ridica, se făcea îmbelşugarea ţarinilor, grădinilor, livezilor şi viilor; iar cînd se lăsa în jos, urma lipsirea rodurilor şi foamete. Cînd, cu voia lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, năvălind agarenii, au luat Antiohia şi toate hotarele ei şi au început a o stăpîni, atunci acea vistierie de mare preţ, adică preacinstita mînă a Sfîntului Ioan Botezătorul era ca într-o robie.

    Drept-credincioşii împăraţi creştini puneau multă sîrguinţă, cum ar putea să ia acea cinstită mînă din stăpînirea agarenilor şi s-o aibă într-a lor împărătească cetate, dar nu-şi cîştigau dorirea; pentru că nu puteau nici cu aur, nici în alt chip s-o răscumpere de acolo.

    Apoi, împărăţind porfirogeneţii, fraţii Constantin şi Roman (913-959) - acel dar, mai scump decît toate vistieriile pămînteşti, li s-a dăruit în felul următor: Unui bărbat cinstit din Antiohia, cu dregătoria diaconească, anume Iov, i-a venit un gînd din dumnezeiască insuflare, cum ar putea să scoată sfînta mînă a Botezătorului din stăpînirea agarenilor şi s-o aducă în creştineasca stăpînire. Deci, se afla acea sfîntă mînă în cea mai frumoasă biserică ce era în Antiohia, adică a Sfîntului Apostol Petru; atunci Iov şi-a făcut locuinţa sa lîngă acea biserică şi s-a împrietenit cu păzitorul de vase al bisericii, ca astfel să poată săvîrşi mai lesne ceea ce-şi pusese în mintea sa.

    A încercat de multe ori să înduplece pe păzitorul de vase la lucrul său cel cugetat, dar dacă acela n-a voit, atunci Iov a făcut astfel: a gătit cină bună şi chemînd pe păzitorul de vase, l-a ospătat şi l-a îmbătat; apoi, acela adormind greu, Iov a mers în taină în biserică şi, deschizînd racla, a luat mîna Botezătorului şi a ascuns-o. Dimineaţa, deşteptîndu-se din somn păzitorul de vase, n-a ştiut de lucrul ce se făcuse.

    Iov, în acea vreme, a ieşit din Antiohia cu cinstita mînă şi mergea degrabă spre hotarele împărăţiei creştineşti, temîndu-se ca să nu se înştiinţeze cetăţenii Antiohiei despre ducerea sfintei mîini şi să nu vină în urma lui; apoi, cu dumnezeiescul acoperămînt păzindu-se şi cu rugăciunile Sfîntului Botezător fiind apărat, fără de vătămare şi fără împiedicare, degrabă a ajuns în stăpînirea creştinească.

    Deci, mergînd în Calcedon, a descoperit taina pe care o păstra, arătînd acea comoară nepreţuită, adusă din Antiohia, şi îndată a dat de ştire credincioşilor împăraţi; iar ei, auzind de acea veste bună mai presus de nădejde, s-au umplut de negrăită bucurie şi fără zăbavă au trimis la Calcedon corabia cea împărătească, cu preasfinţitul patriarh şi cu cîţiva cinstiţi senatori, să întîmpine mîna Botezătorului, care se aducea la dînşii şi s-o primească în cetatea împărătească cu cinste.

    Întorcîndu-se de la Calcedon corabia, cu sfînta mînă pe care o ducea însuşi patriarhul în mîinile sale, au ieşit la ţărm împăraţii şi tot poporul, ca şi cum întîmpinau pe Sfîntul Botezător nevăzut, venind din cer şi cu vrednică închinăciune o cinsteau cu osîrdie, în psalmi şi în cîntări, cu lumînări şi tămîie; apoi, sărutînd-o cu dragoste, au pus-o în împărăteasca biserică, care era în palat. S-a întîmplat acea aducere a sfintei mîini a Botezătorului chiar în seara dumnezeieştii Arătări, mai înainte de sfinţirea apelor. Iar după acest praznic se făcea soborul Botezătorului cu multă veselie, în cinstea celui mai cinstit decît proorocii, a Sfîntului Ioan Botezătorul, şi întru slava Unui Dumnezeu în Treime, Cel de toţi slăvit şi închinat, în veci. Amin.

 

Troparul Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea

Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat şi decât prorocii mai cinstit. Că şi a boteza în ape pe Cel Propovăduit, te-ai învrednicit. Drept aceasta pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în Trup, pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

Condacul Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea

De venirea Ta cea Trupească temându-se Iordanul, cu cutremur s-a întors; şi slujba cea duhovnicească plinind-o Prorocul Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngereşti s-au înspăimântat, văzându-Te pe Tine în Iordan, cu Trupul botezându-Te şi toţi cei dintru întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel Ce Te-ai arătat şi ai luminat toate.

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul

Alcatuire a Sfintitului Patriarh Isidor al Constantinopolului

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

     Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, dupa datorita multumire, pe tine aparatorul si fierbinte sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam: Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Icosul 1:

     Inger inaintestatator, al cetelor dreptilor, tu esti Ioane proorocule, ca stralucind cu dumnezeiasca lumina, luminezi pe toti cei ce lauda dumnezeiasca pomenirea ta, si cu fierbinteala si dragoste te maresc si zic catre tine asa:

Bucura-te, stea de lumina purtatoare lumii;
Bucura-te, faclie stralucitoare a toata faptura;
Bucura-te, cadere de pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pamantenilor celor cazuti;
Bucura-te, lumina necuprinsa de ochii omenesti;
Bucura-te, adanc mare vazut de gandurile credinciosilor;
Bucura-te, ca tu esti povatuitorul mantuirii;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, datatorule de bucurie al crestinilor;
Bucura-te, pierzatorul blestemului pamantenilor;
Bucura-te, prin care se lumineaza faptura;
Bucura-te, prin care se goneste necazul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 2:

     Vazand toti prealuminata vedenia ta, proorocule, si noi zicem ca preamaritul tau chip cu nepriceputa instrainare noua se arata, caci, atingandu-te cu mana de crestetul Stapanului, ai grait asa: Aliluia!

Icosul 2:

     Intelegere din buze intinate, cum este cu putinta a lauda, numele tau, dumnezeiescule Ioane proorocule si cel mai intai tuturor cetelor dreptilor? Ci rugaciune cu cantare aducem tie asa:

Bucura-te, luminatorul vedeniei celei neobisnuite;
Bucura-te, plinirea a multa lumina;
Bucura-te, lauda dumnezeiasca a Sfintilor lui Hristos;
Bucura-te, cer cinstit al Dreptilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, cunostinta fara de numar ce o daruiesti cantaretilor tai;
Bucura-te, sanatate preaminunata impartita credinciosilor;
Bucura-te, minune mult marita de ingeri;
Bucura-te, cel ce esti rana demonilor de mult plans;
Bucura-te, lumina mai stralucita decat soarele;
Bucura-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucuraste, luminarea si dulceata credinciosilor;
Bucura-te, povata si lumina orbilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 3:

     Putere din cer, Ioane proorocule, daruieste noua celor ce laudam infricosatoarea si uimitoarea ta minune cea purtatoare de lumina si ca aurul stralucitoare si preamarita, ca luminezi inimile credinciosilor, celor ce cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

     Toata lumea te are pe tine mare aparator si bun ajutor intru nevoi; pentru aceea ca pe un aparator al credinciosilor, si grabnic izbavitor, te cinstim pe tine, si intru pomenirea ta daruri ca acestea aducem tie:

Bucura-te, facatorule de multe minuni;
Bucura-te, intelepte datator de porunca noua;
Bucura-te, fierbinte risipitor de vrajmasi;
Bucura-te, mangaietor al firilor celor necajite;
Bucura-te, ca te rogi pentru noi catre Domnul;
Bucura-te, ca tu pe tiranul il gonesti de la noi;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, ca indepartezi gandurile cele pline de rautate;
Bucura-te, fierbinte folositor al bolnavilor;
Bucura-te, margaritarul cel luminat al lui Hristos;
Bucura-te, prin care se lumineaza lumea;
Bucura-te, prin care s-a gonit viclesugul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 4:

     Din toate necazurile slobozesti pe toti, care cu dragoste si bucurie savarsesc pomenirea ta cea purtatoare de lumina, Sfinte Ioane proorocule si botezatorule; caci, ca o faclie purtatoare de stralucire, luminezi pe cei ce lauda pe Dumnezeu cu cantarea: Aliluia!

Icosul 4:

     Soare purtator de lumina, sfesnic cu stralucire de aur, sfinteste, curateste pe cei ce praznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiasca, ca se infricoseaza toti, graind tie asa:

Bucura-te, sfesnicul luminii celei neapuse;
Bucura-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucura-te, mangaierea sufleteasca a pamantenilor celor necajiti;
Bucura-te, sanatate trupeasca a oamenilor celor bolnavi;
Bucura-te, stalpul de bucurie cel in chip de foc al dreptilor;
Bucura-te, cetate de Dumnezeu sadita, si frumusetea oamenilor;
Bucura-te, carmaci prealuminat celor ce inoata;
Bucura-te, hranitor preamarit al celor flamanzi;
Bucura-te, stea mai luminata decat soarele;
Bucura-te, sfesnic stralucitor cu raze de aur;
Bucura-te, datatorule de daruri inteleptilor;
Bucura-te, ajutatorul celor lipsiti;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 5:

     Proorocule, vrand sa mantuiasea Domnul pe pamanteni din inselaciune, ai iesit din pustie ca un Inaintemergator al Domnului si ai inmultit pe pamant darul din destul, Sfinte, si toate le-ai luminat cu dumnezeiasea cunostinta; pentru aceea cantam lui Dumnezeu asa: Aliluia!

Icosul 5:

     Vazut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstita mana ta, cand s-a atins sa boteze pe Domnul si s-au infricosat, si cantare dumnezeiasca cu buna alcatuire s-au nevoit a canta tie asa:

Bucura-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucura-te, intelepciunea tuturor neamurilor;
Bucura-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucura-te, gonitorul cel infricosator al demonilor;
Bucura-te, frumusetea cea prealuminata a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeu;
Bucura-te, minunea minunilor cu multa marire;
Bucura-te, dare cinstita cu multa daruire;
Bucura-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucura-te, comoara darului cea preacinstita;
Bucura-te, luminatorule al maritilor mucenici;
Bucura-te, podoaba cea cinstita a preotilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 6:

     Capul tau cel dumnezeiesc taindu-ti-se, Ioane proorocule Irodiada purtandu-l se minuna, ca n-a cunoscut de ce se mustra; si acum ca un inger petreci si cu oamenii vorbesti, iar ucenicii, vazand taierea ta, tanguindu-se, au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

     Proorocule, cand ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine dupa mine, s-au infricosat toti auzind acestea, pana cand au vazut pe Acela botezat, si cantand au grait catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, margaritar de mult pret;
Bucura-te, gura cantarilor celor cinstite;
Bucura-te, lauda cea dulce a proorocilor;
Bucura-te, arma cea nebiruita a credinciosilor;
Bucura-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucura-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoti;
Bucura-te, turnul cel nebiruit al credinciosilor;
Bucura-te, faclia cea prealuminata a Bisericii;
Bucura-te, hranitorul saracilor si al strainilor;
Bucura-te, vindecatorul orbilor si al schiopilor;
Bucura-te, piatra scumpa de mult pret;
Bucura-te, faclie mult-luminoasa;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 7:

     Mare acoperitor si folositor, ca pe un turn de tarie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce esti mai cinstit decit toti pamantenii, si decat toti dreptii si preacuviosii si arhiereii, ca se spaimanteaza toti cunoscandu-ti viata cea nematerialnica si de aceea canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

     Aratat-a faptura noua Stapanul tuturor, prin tine, Ioane, caci, fiind atins crestetul Stapanului de mana ta care tremura, ne-a sfintit pe noi, si a luminat pe cei ce graiesc catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, datatorul bucuriei celei dumnezeiesti;
Bucura-te, pierzatorul blestemului inselaciunii celei diavolesti;
Bucura-te, luminarea si lauda stintelor;
Bucura-te, desfatarea si bucuria dreptcredinciosilor; Bucura-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taina;
Bucura-te, crin cu bun miros;
Bucura-te, vedenie infricosatoare;
Bucura-te, ca umpli de buna mireasma sufletele;
Bucura-te, pazitorul cel nebiruit al pamantenilor;
Bucura-te, scara cea cu buna-suire a credinciosilor;
Bucura-te, prin care se innoiesc cele de jos;
Bucura-te, prin care se inchina cele de sus;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 8:

     Vedenie straina daca a vazut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a spaimantat cand a vazut pe Gavriil, de a carui frica a ramas mut pana cand te-ai nascut, si indata a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

     Cu totul esti tu celor din nevoi straja tare, si ocarmuitorilor slava si stapanie, ca prin tine, Ioane, credinciosii biruiesc toate semintiile vrajmasilor si, laudandu-te, te maresc cu tocmita cantare asa:

Bucura-te, izbavirea si curatirea pacatelor;
Bucura-te, vas cinstit al Domnului;
Bucura-te, cantare infrumusetata a Stapanului;
Bucura-te, cetate de Dumnezeu sadita si Rai de hrana;
Bucura-te, loc de Dumnezeu umblat si lumina vietii;
Bucura-te, ca ai inflorit rodul curatiei;
Bucura-te, ca izvorasti raul intelepciunii;
Bucura-te, saditorul livezii celor fara de materie;
Bucura-te, lucratorul odraslei celei nestricacioase;
Bucura-te, prin care ne-am luminat toti;
Bucura-te, prin care s-au mantuit credinciosii;
Bucura-te, ca izvorasti luminarea dreptei credinte;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 9:

     Infricosatu-s-a Elisabeta, daca a vazut pe Maica lui Iisus, venind catre dansa la inchinare, si pruncul in pantecele ei cu bucurie a grait: Cel ce luminezi toate, lumineaza-ne si pe noi care cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

     Daca au intrat in urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei intelegand dezlegarea celor nevazute ce vor sa fie, toti s-au minunat si au grait asa:

Bucura-te, tainuitorule al celor negraite;
Bucura-te, dezlegatorule al stricaciunii celui intai-zidit;
Bucura-te, datatorul cunostintei de cele ce vor sa fie;
Bucura-te, surpatorul mandriei celor potrivnici;
Bucura-te, reazem si tarie dreptmaritorilor ocarmuitori;
Bucura-te, tarie si folositor credinciosilor domni;
Bucura-te, ca luminezi ochii inimilor;
Bucura-te, ca intuneci gandurile cele rele;
Bucura-te, cantare frumoasa si cu bun miros;
Bucura-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;
Bucura-te, doctorul sufletelor si al trupurilor;
Bucura-te, aratatorul minunilor celor multe;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 10:

     Sfinte, izbaveste de toate nevoile pe toti cei ce alearga catre tine, la dumnezeiasca pomenirea ta cea purtatoare de lumina si cu raze stralucitoare; ca ai indraznire catre Dumnezeu, si poti sa izbavesti din nevoi pe cei ce cu dragoste Ii canta Lui: Aliluia!

Icosul 10:

     Zid esti oamenilor, Sfinte Ioane, si turn nebiruit intru razboaie, ca, prin folosirea ta cea nebiruita, se biruiesc taberele vrajmasilor; iar noi, fiind mantuiti graim catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, folositorul cel tare al pamantenilor;
Bucura-te, alungatorul cel tare al dusmanilor;
Bucura-te, cel ce biruiesti tabere in zile de razboi;
Bucura-te, cel ce daruiesti sfaturi de taina;
Bucura-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taina;
Bucura-te, trandafirul cel nevestejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucura-te, ca izvorasti raul vindecarii;
Bucura-te, ca din tine curg paraie minunate;
Bucura-te, steaua care luminezi lumea;
Bucura-te, lumina care luminezi cele intunecate;
Bucura-te, umblarea si taria schiopilor;
Bucura-te, povata si lumina orbilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 11:

     Proorocule Sfinte Botezatorule, pentru multimea minunilor tale celor vrednice de lauda, de ti-am aduce cantari si glasuri care sa minuneze tot neamul omenesc, nimic nu savarsim cu vrednicie, fata de darurile tale, pe care le daruiesti noua celor ce cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

     Purtatorule de lumina si dunmezeiescule Ioane proorocule, cu infricosatoarele si luminatele tale minuni lumineaza si straluceste inima noastra a celor ce cu dragoste aducem tie rugaciuni si graiuri ca acestea:

Bucura-te, folositorul saracilor si al vaduvelor;
Bucura-te, vindecatorule al multor neputinciosi si bolnavi;
Bucura-te, lauda cea dulce a celor necajiti;
Bucura-te, mangaierea frumoasa a celor osteniti;
Bucura-te, intarirea cea preamarita si minunata a credinciosilor;
Bucura-te, proorocia si ingradirea de aparare a Bisericilor;
Bucura-te, ca celor ce inoata tu le esti povatuitor;
Bucura-te, ca te-ai aratat doctor celor bolnavi;
Bucura-te, locul hranei celei fara de moarte;
Bucura-te, pacea vietii celei nestricacioase;
Bucura-te, tarina a pomilor celor infloriti;
Bucura-te, radacina din odrasla pururea vie;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 12:

     Sfinte botezatorule, da dar dumnezeiese din cer cantaretilor tai, ca luminezi ca o faclie prealuminata pe cei credinciosi si arzi pe cei ce nu canta cinstitei tale biserici si lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Se lumineaza credinciosii de a ta vedere, laudandu-te cu cantari prea marite, caci ca un Rai frumos dumnezeiesc si stapanesc, Botezatorule Sfinte, inmiresmezi sfintind pe cei ce te lauda pe tine cu fierbinteala si-ti canta asa:

Bucura-te, margaritarul cel frumos si de mult pret;
Bucura-te, izvorul cel preafrumos si preabogat;
Bucura-te, vasul cel iubitor de mir ingerilor si oamenilor;
Bucura-te, numele cel scump al proorocilor si al apostolilor;
Bucura-te, sabie infricosatoare asupra ereticilor;
Bucura-te, pecetea celor doua Testamente;
Bucura-te, ca izbavesti din nevoi pe cei robiti;
Bucura-te, ca biruiesti pe cei protivnici credinciosilor;
Bucura-te, floarea cea preafrumoasa a dreptei credinte;
Bucura-te, mirul celor cu bun dar;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

     Sfinte Ioane proorocule, dulceata lumii, frumusetea cerului cea impatrit luminata, primind aceasta rugaciune de acum, izbaveste pe toti din toate nevoile, si-i scoate din chinul cel ce va sa fie pe cei ce te lauda cu credinta, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

     Inger inaintestatator, al cetelor dreptilor, tu esti Ioane proorocule, ca stralucind cu dumnezeiasca lumina, luminezi pe toti cei ce lauda dumnezeiasca pomenirea ta, si cu fierbinteala si dragoste te maresc si zic catre tine asa:

Bucura-te, stea de lumina purtatoare lumii;
Bucura-te, faclie stralucitoare a toata faptura;
Bucura-te, cadere de pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pamantenilor celor cazuti;
Bucura-te, lumina necuprinsa de ochii omenesti;
Bucura-te, adanc mare vazut de gandurile credinciosilor;
Bucura-te, ca tu esti povatuitorul mantuirii;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, datatorule de bucurie al crestinilor;
Bucura-te, pierzatorul blestemului pamantenilor;
Bucura-te, prin care se lumineaza faptura;
Bucura-te, prin care se goneste necazul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!

si Condacul 1:

     Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, dupa datorita multumire, pe tine aparatorul si fierbinte sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam: Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!