Pomenirea Sfântului Cuvios Iustinian, Împăratul Bizanțului (+565) și Sfânta Împărăteasă Teodora, soția sa (+548)

El a fost de neam slav, probabil sîrb din ţinutul Skopiie. Numele lui slavon a fost Upravda, care însemnează „dreptate, adevăr”. El i-a urmat la tron unchiului lui, Iustin, la anul 527. Măreţia acestui împărat constă din legătura lui inseparabilă cu evlavia ortodoxă. El a fost un bărbat adînc credincios, şi toată viaţa lui şi-a trăit-o în conformitate cu credinţa. În timpul Sfîntului şi Marelui Post, el nu gusta nici pîine, nici vin, ci se mulţumea doar cu legume şi cu apă, o dată la două zile. El a dat război nemilos barbarilor de la Dunăre, care aveau drăcescul obicei de a castra pe cei care le cădeau prizonieri. Acest singur detaliu este de natură să arate nobleţea umană a acestui împărat. Domnia împăratului lustinian a fost binecuvîntată de Dumnezeu, care 1-a încununat cu biruinţă în războaie şi cu slavă în toate lucrările pe care le-a întreprins. El a zidit nenumărate biserici slăvite, între care ca un diamant de mult preţ străluceşte Aghia Sofia de la Constantinopol [Biserică închinată lui Hristos, dumnezeiasca Înţelepciune a lui Dumnezeu]. El a dispus compilarea şi îndreptarea Legilor Romane [faimosul Cod al lui lustinian], adăugînd acestui corpus legi stricte împotriva imoralităţii şi desfrîului, alcătuite de el însuşi. El a urmărit şi a verificat personal acest Cod. El a alcătuit cîntarea liturgică „Unule Născut, Fiule şi Cuvinte al lui Dumnezeu”, care se cîntă în Biserică la Sfînta şi Dumnezeiasca Liturghie fără întrerupere din vremea lui, de la anul 536. El a convocat Sinodul al Cincilea a Toată Lumea de la Constantinopol, la anul 553. El a adormit cu pace la vîrsta de optzeci de ani, strămutîndu-se la locaşurile Împărăţiei Cereşti a lui Hristos Domnul nostru.