Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, mitropolitul Niceei și fratele Sfântului Teodor „Scrisul”, apărător al Sfintelor Icoane și făcător de canoane (+850)

Pomenirea Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul, mitropolitul Niceei și fratele Sfântului Teodor „Scrisul”, apărător al Sfintelor Icoane și făcător de canoane (+ 850)


Cuviosul Teofan s-a născut din părinţi dreptcredincioşi, care vieţuiau în Palestina şi se întreceau în iubirea pentru străini. Cuviosul Teofan îl avea frate pe Teodor, care mai pe urmă a fost însemnat în pătimirea pentru sfintele icoane. Deci, prin sîrguinţa născătorilor, Teofan împreună cu fratele său Teodor s-au deprins la toată înţelepciunea cărţilor şi au devenit iscusiţi filozofi. Cunoscînd nestatornicia şi deşertăciunea acestei lumi, au lăsat toate şi au mers în lavra Sfîntului Sava şi au intrat în viaţa monahicească, în care petreceau în post, în rugăciuni şi în toate faptele bune. Teodor s-a învrednicit de rînduiala preoţească pentru bunătatea vieţii lui. Apoi s-a pornit în acea vreme nelegiuita luptă împotriva icoanelor, care a tulburat toată Biserica lui Dumnezeu, vreme în care mulţi erau prigoniţi şi schingiuiţi pentru cinstirea sfintelor icoane.

     Atunci, aceşti preaînţelepţi învăţători şi apărători ai dreptei credinţe au fost trimişi de Patriarhul Ierusalimului la împăratul Leon, ca nişte mieluşei înaintea unui lup, ca să-l mustre pentru păgînătatea lui. Iar ei, ducîndu-se, au stat înaintea celui potrivnic lui Dumnezeu şi cu îndrăzneală l-au mustrat pentru păgînătatea lui. Pentru acest lucru au pătimit mult nu numai de la împăratul acela, ci şi de la alţi împăraţi care i-au urmat, adică de la Mihail Valvul şi de la Teofil, răbdînd tot felul de chinuri, bătăi şi temniţă, foame şi sete, răni, surghiunuri şi numeroase suferinţe. Pentru că peste douăzeci de ani au fost prigoniţi şi munciţi de luptătorii de icoane, începînd cu anul opt sute şaptesprezece pînă în anul opt sute patruzeci şi doi, după Hristos. Şi în acele suferinţe, Sfîntul Teofil s-a sfîrşit. Deci facem pomenirea lui în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii decembrie. Iar Teofan a ajuns împăciuirea Bisericii, pentru că Mihail, fiul lui Teofil, luînd sceptrul împărăţiei greceşti, împreună cu maica sa Teodora, au adus sfintele icoane în Biserica lui Dumnezeu şi, închinîndu-se la ele, au întors pe toţi sfinţii din surghiun şi i-au cinstit foarte mult. Atunci şi Sfîntul Teofan s-a întors şi a fost aşezat Mitropolit al Bisericii din Niceea, fiind hirotonit de patriarhul Metodie, care a surpat eresul luptătorilor de icoane. Sfîntul Teofan a alcătuit Canon (cîntări) pentru cinstirea sfintelor icoane. Lăsînd alte multe canoane şi cîntări folositoare Bisericii lui Hristos, a trecut din viaţa de aici către Domnul şi după multe şi dureroase osteneli se sălăşluieşte în cereasca odihnă.

Canon de rugăciune către Sfântul Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei

Troparul Sfântului Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Teofan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei

Frumos este rodul buzelor tale, părinte, iar viaţa dulce ca fagurele de miere, s-a arătat acum, fericite, Bisericii lui Hristos; că de tine s-au temut şi mulţimile demonilor şi s-au ru­şinat bârfitoarele limbi ale ereticilor, de tine, cel ce credinţa ai păzit.


Cântarea 1. Irmos: Ca pe uscat umblând Is­rael...

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pierde cu rugăciunile tale întunericul cugetului meu, ierarhe al lui Hristos mărite, ca să laud cu cântări pomenirea ta cea sfântă şi luminată, Sfinte Părinte Teofan.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-ţi-se sufletul cu luminări Dumnezeieşti, Sfinte Teofan, cu focul înfrânării ai ars dulceţile patimilor, cântând adevă­rat: să cântăm cântarea lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un cărbune răsărind din Sion, te-ai arătat în lume şi aprinzându-te cu Focul Duhului lui Dumnezeu, ai ars toată ma­teria eresurilor, înţelepte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Razele cele Luminate ale Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, luminează sufletul meu cel întunecat şi încetează tulburarea patimilor, cu mijlo­cirea ta cea către Dumnezeu, Stăpână.



Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Revărsând, preafericite, Dumnezeieştile raze ale dogmelor, ai alungat toată ne­gura eresului, cântând lui Hristos Dătătorului de viaţă: Sfânt eşti, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai plin de Dum­nezeiescul Duh, înţelepte, hră­nind din destul inimile celor ce vin către tine, cu dulceaţa drep­tei credinţe, prin Cuvântul Cel Dătător de viaţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În muntele Dumnezeieştilor virtuţi suindu-te, ierarhe şi in­trând în nor, te-ai unit cu Dum­nezeu şi ai luat în lespezile cu­getului Legea harului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată, acea scară pe care a văzut-o odinioară Iacov întărită, pe care se sprijinea Dumnezeu, s-a arătat Născătoarea de Dum­nezeu cea Curată, Purtătoare de Lumină feciorind.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.



Cântarea a 4-a. Irmos:Hristos este Puterea mea...

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţindu-te pe sineţi cu sihăstria, Preaînţelepte Părinte Teofan, cu totul te-ai făcut plin de lumină, cu totul încăpător de Dumnezeu, cu totul părtaş Duhului.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Topindu-te de foame, fiind dus în izgoniri cumplite, prea­fericite, muceniceşte răbdând, ai pătimit, veselindu-te în Dom­nul cu cuget curat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucind cu faptele, mărite, te-ai arătat ca o sabie ascuţită lui Dumnezeu, tăind uneltirile ereticilor, fiind întărit cu Dum­nezeiescul Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnicul cel Prealuminat, Masa cea Dumnezeiască, Locul lui Dumnezeu, Sicriul, Toiagul cel ce a odrăslit în lume pe Floa­rea Hristos, tu te-ai arătat, Maică Fecioară.



Cântarea a 5-a. Irmos:Cu Dumnezeiască Străluci­rea Ta...

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu strălucirile tale cele dătătoare de lumină, ai pierdut negura cea întunecată a ereticilor, părinte preasfinţite, luminând prin învăţăturile tale marginile lumii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajutătorii celor cu rea cre­dinţă te răneau cu chinuri cum­plite; şi ca acela ce ai fost vred­nic de minune, Cetele îngereşti te îmbrăţişau, ca pe un ierarh al lui Hristos şi Dumnezeiesc mucenic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fost-ai, părinte, povăţuitor luminat celor rătăciţi, celor ce înoată, cârmuitor, întărire şi zid nebiruit celor ce se clătinau de loviturile relelor, Sfinte Părinte Teofan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Frumuseţea lui Iacob pe care cu adevărat te-a iubit Dum­nezeu, pe care te-a şi ales a Se sălăşlui întru tine, credincioşi­lor te-ai arătat Laudă şi Scăpare, Născătoare de Dumnezeu.



Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ca un soare, preafe­ricite, ai revărsat raze de Dumnezeu strălucitoare, lău­dând patimile mucenicilor, chi­nurile, bătăile şi luptele cele mi­nunate, ierarhe al lui Hristos.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudând curat pe Preacura­ta Stăpână, Sfinte Teofan, cu limba ta ai cântat cuvinte luminate, care îndulcesc adunările credincio­şilor şi inimile înţelepţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scriindu-ţi-se înţelepte, faţa cea cinstită şi cucernică, cu slo­vele tiranilor, ai şters dogmele lor cele urâte de Dumnezeu şi fără de Dumnezeu, propovăduind să se cinstească icoana lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu, Cel Ce a întărit toate cu voia şi le cuprinde, Preacurată, este purtat în bra­ţele tale prin cuprinderea tru­pului, Care după Dumnezeiasca Fiinţă este Necuprins.

Irmosul:

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.



CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata Dumnezeiască...

Frumos este rodul buzelor tale, părinte, iar viaţa dulce ca fagurele de miere, s-a arătat acum, fericite, Bisericii lui Hristos; că de tine s-au temut şi mulţimile demonilor şi s-au ru­şinat bârfitoarele limbi ale ereticilor, de tine, cel ce credinţa ai păzit.



Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon oarecând...

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptând bine cuvântul, ai răbdat ispită de bătăi, izgoniri amare şi răutăţi, Sfinte Ierarhe Teofan, cântând: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părinţi­lor noştri!

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râurile cuvintelor tale cele de miere curgătoare, Părinte Teofan, au umplut sufletele oamenilor de Veselie Dumnezeiască; ale celor ce slavoslovesc cu cântări pe Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşindu-ţi călătoria ta, ierarhe, te-ai mutat către Hristos, la cele dintru înălţime, cântând împreună cu îngerii, Sfinte Teofan: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru tine S-a Săvârşit Taina cea mare, Maică Fecioară, că, Sălăşluindu-Se în pântecele Tău, Fiul lui Dumnezeu, ni S-a ară­tat nouă; Căruia, veselindu-ne, cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!



Cântarea a 8-a. Irmos: Pentru legile pământeşti...

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând în adevăr legea pământească, Sfinte, Preaferici­te Părinte Teofan, ai dispreţuit porunca cea fără de minte a împăratului celui fărădelege; că poruncea să piardă pe cei ce sărutau cu credinţă chipul Domnului, Care, luând Trup, S-a născut în lume din Fecioară; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea cea Dumnezeiască, alăuta cea bine întocmită a Prea­sfântului Duh, privighetoarea cu glas bun,vârful credincioşi­lor, stâlpul şi întărirea Ortodoxiei, sprijinul Bisericii, lauda călugărilor, mărirea părinţilor, te-ai arătat Înţelepte Teofan, lăudând pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Vas de mir al Preasfântului Duh, te-ai arătat tu, părinte, cu vărsarea învăţăturilor tale şi cu bun miros pierzi toată stri­căciunea înşelăciunii; şi cu cu­vintele tale umpli de miros cin­stita Biserică, grăind neîncetat cu cântări: pe Tine Te preaînăl­ţăm, Hristoase, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Fecioară, Muntele lui Dumnezeu cel gras, pentru care cântând ca un Prooroc, odinioară, strămoşul David, a scris mai înainte, din care S-a tăiat Piatra Cea din capul unghiului, Hristos Dumnezeu şi a sfărâmat toată puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai înainte chinuri pătimind, nu au ţinut seama de porunca cea nebună a celui ce împărăţea; şi cu focul împreunându-se, care nu i-a ars, Celui Ce stăpâneşte, cântare vrednică i-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L toate lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.



Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea zămislirii...

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neputându-te vedea uci­gaşul de oameni, nevoindu-te pentru Biserica lui Hristos, ţi-a înmulţit supărări­le; dar ai rămas neplecat stând împotrivă către împăraţi cumpliţi, cu gând bărbătesc şi i-ai plecat pe ei să se închine icoanei lui Hristos, Părinte Teofan.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După dreptate ai luat răsplă­tirile nevoinţelor tale şi acum, purtând cunună, te veseleşti în ceruri dimpreună cu îngerii; acolo unde este adunarea Proorocilor şi a Apostolilor, tabăra cea Dumnezeiască a muceni­cilor şi unde este ceata patri­arhilor; adu-ţi aminte şi de noi, Părinte Teofan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu uita în rugăciunile tale către Dumnezeu pe cei ce săvâr­şesc preacinstită ziua ta, ierarhe, izbăvindu-i de toată îngro­zirea, de cumplita robie a potrivnicilor şi de nevoile cele multe; păzindu-i şi ferindu-i de toată vătămarea, Sfinte Părinte Teofan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce eşti Ajută­toare credinciosului nostru popor, dă-i biruinţă la războaie asupra potrivnicilor, acoperindu-l, Binecuvântată şi Preamă­rită, Neispitită de bărbat, Maică Fecioară, de toată vătămarea vrăjmaşului; ca, mărind pe Fiul tău, pe tine să te cântăm.

Irmosul:

Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.



SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu harul Cuvântului îndul­ceşti auzurile credincioşilor; cu învăţăturile tale, pururea po­menite, ai biruit pe tiranul şi bine ai săvârşit călătoria cre­dinţei şi la sfârşitul tău te-ai învrednicit măririi mucenicilor. Pentru aceea, după datorie, cin­stim sfântă pomenirea ta, mă­rind pe Mântuitorul, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Părinte Teofan. Roa­gă-te lui Hristos Dumnezeu ier­tare de greşeli să dăruiască ce­lor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.



SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul, zămislind în pântecele tău, fără de ardere, Maică a lui Dumnezeu, ai născut lumii pe Cel Ce ţine lu­mea şi ai purtat în braţe pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceea te rog, Preasfântă Fecioară şi cu cre­dinţă te slăvesc să mă izbăveşti de greşelile mele; şi când voi sta înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Preacurată, dă-mi atunci ajutorul tău, Prealăudată, că poţi toate câte le voieşti.



SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Fecioara şi Maica lui lisus, văzând pe Făcătorul pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar se tânguia, bătându-şi pieptul şi cu durere de suflet, strigând, grăia: vai mie, o, Fiul meu! Cum voi suferi Pătimirea Ta, piroanele, suliţa şi moartea cea nedreaptă, eu care, fără de să­mânţă, Te-am născut? Ci, gră­beşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi Dumnezeule şi să în­cetez de plâns şi de durere şi să ia dezlegare de greşeli, cei ce laudă Preacinstitele Patimi ale Tale.