Sfântul Apostol Toma, unul din cei 12 Apostoli, care a propovăduit Evanghelia în India (I)

În această zi, facem pomenirea Sfântului Apostol Toma, unul din cei 12 Apostoli, care a propovăduit Evanghelia în India


Viața Sfântului Apostol Toma, film dublat în limba română

Sfîntul Apostol Toma, care se numeşte Geamăn, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar cînd Domnul nostru Iisus Hristos era pe pămînt cu oamenii şi umbla prin cetăţi şi sate învăţînd popoarele şi tămăduind toate suferinţele, atunci Toma, auzind propovăduirea Lui şi văzîndu-I minunile, s-a apropiat de El cu osîrdie şi umbla după El, nesăturîndu-se de cuvintele cele dulci şi de vederea preasfintei Sale feţe. Şi astfel s-a învrednicit a fi rînduit în ceata celor doisprezece apostoli, cu care a urmat Domnului pînă la mîntuitoarele Lui patimi. Iar după înviere, Sfîntul Toma, prin necredinţa sa, a sporit mai mult credinţa în Biserica lui Hristos. Căci atunci cînd ceilalţi ucenici ziceau: "Am văzut pe Domnul", el nu voia să creadă, pînă ce singur nu a putut să-L vadă şi să-I pipăie rănile. Şi după opt zile, fiind ucenicii adunaţi şi Toma fiind împreună cu dînşii, arătîndu-se Domnul, i-a zis: "Adu-ţi degetul tău şi vezi mîinile Mele şi adu mîna ta şi o pune pe coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios". Toma, văzînd şi pipăind coasta cea de viaţă dătătoare a lui Hristos, a zis: "Cu adevărat eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu". În acest chip s-a propovăduit învierea Domnului cu mai multă tărie, căci Mîntuitorul nu cu nălucire, nici cu alt trup, ci cu acelaşi trup cu care a pătimit pentru mîntuirea noastră, a înviat cu adevărat şi S-a arătat ucenicilor.

     După înălţarea Domnului Iisus Hristos şi după primirea Sfîntului Duh, sfinţii apostoli, aruncînd sorţi unde să propovăduiască fiecare cuvîntul lui Dumnezeu, Sfîntului Toma i-a căzut soarta să meargă în India, ca acolo, luminînd pe păgînii din părţile cele întunecate, să înveţe diferitele popoare: parţi, mideni, perşi, hircani, bactrii şi brahmani, pînă la cele mai de pe urmă părţi ale Indiei. Şi mîhnindu-se el că era trimis la nişte popoare sălbatice ca acestea, Domnul I s-a arăta în vedenie, întărindu-l ca să îndrăznească şi să nu se teamă, poruncindu-i şi făgăduindu-i că va fi cu dînsul. Iar calea în acele părţi i s-a arătat în chipul acesta: Gundafor, împăratul Indiei, vrînd să-şi facă frumoase palate împărăteşti, a trimis pe un negustor de al său, Avan, în părţile Palestinei ca să caute un meşter mare şi iscusit care ştie să zidească cu înţelepciune şi să poată face palate, în aşa chip precum sînt palatele cezarilor de la Roma.

     Domnul a poruncit lui Toma (în vedenie) ca să meargă cu Avan în piaţa Indiei. Iar Avan, căutînd în Cezareea un zidar înţelept, Toma s-a întîlnit cu dînsul şi i-a spus că el este iscusit pentru acest lucru. Apoi, mergînd cu Avan, au intrat în corabie şi au călătorit cu vînt prielnic spre India. Sosind la o cetate au auzit glas de trîmbiţe, de muzici şi de orgă, pentru că împăratul acelei cetăţi îşi mărita o fată. Împăratul a trimis vestitori în toată cetatea ca să adune la nuntă şi pe bogaţi şi pe săraci şi pe străini, iar de n-ar voi cineva să vină, acel om să fie dat judecăţii împărăteşti. Auzind despre aceasta, Avan şi Toma s-au temut ca să nu mînie pe împărat, fiind străini, şi au mers la nuntă în curtea împărătească. Şezînd acolo toţi şi veselindu-se, Apostolul a ales locul cel mai din urmă şi nu mînca nimic, nici nu se veselea, ci numai lua seama la ceilalţi, iar ceilalţi toţi priveau la dînsul ca la un străin şi ca la unul de alt neam. Dar cei care stăteau lîngă dînsul ziceau: "Pentru ce ai venit aici şi nu mănînci, nici nu bei?" A răspuns Apostolul: "Nu am venit aici nici pentru mîncare, nici pentru băutură, ci am venit ca să împlinesc voia împăratului, căci vestitorii săi au strigat: "De nu va veni cineva la nuntă, va fi vinovat şi dat judecăţii împărăteşti!""

     Acolo se afla o femeie evreică ce cînta bine din chitară şi pentru fiecare din ceicareşedeau la masă cînta cîte ceva. Acea femeie l-a văzut pe Toma că nu se veselea, ci adeseori căuta spre cer şi l-a cunoscut că este evreu şi cîntînd înaintea lui, îi grăia în limba evreiască astfel: "Unul este Dumnezeul Iudeilor, care a făcut cerul şi pămîntul". Iar Apostolul Toma, ascultînd cu plăcere a rugat-o ca să mai cînte odată aceste cuvinte. Însă omul care turna vin la masă, văzînd pe Apostolul Toma trist, l-a lovit cu palma, zicîndu-i: "La nuntă eşti chemat, nu ca să te întristezi, ci să te bucuri împreună cu cei care beau". Iar Apostolul i-a răspuns celui care l-a lovit: "Să-ţi răsplătească ţie Dumnezeu chiar în acest veac, iar mîna aceea care m-a lovit s-o vezi mîncată de cîini spre pilduirea multora".

     După puţină vreme omul care l-a lovit pe Apostolul Toma a ieşit la o fîntînă, voind să aducă oaspeţilor apă ca să o amestece cu vin şi venind la fîntînă un leu l-a ucis pe omul acela, apoi sugînd sîngele din el, s-a dus. Iar cîinii, alergînd, l-au sfîşiat în bucăţi şi un cîine negru, apucînd mîna cea dreaptă, a adus-o în mijlocul ospăţului şi a lăsat-o acolo, înaintea tuturor. Văzînd acest lucru, toţi s-au tulburat şi au întrebat a cui este mîna aceea. Iar femeia care cînta la chitară a strigat, zicînd: "Mare taină s-a arătat astăzi între noi: sau Dumnezeu sau un trimis al lui Dumnezeu a vrut să şadă astăzi cu noi. Pentru că eu am văzut pe omul care turna vin lovindu-l cu palma pe omul cel străin şi am înţeles că omul acesta a grăit evreieşte, astfel: "Să-ţi văd mîna ta cea dreaptă mîncată de cîini, spre pilduirea multora". Şi aceasta s-a împlinit, precum vedeţi cu toţii". Atunci pe toţi mesenii i-a cuprins frica. Iar împăratul, după sfîrşitul ospăţului, chemînd pe Sfîntul Apostol Toma la dînsul, i-a zis: "Să intri în casă şi să binecuvîntezi pe fiica mea care s-a căsătorit".

     Apostolul Toma, intrînd în casă, i-a învăţat pe tinerii căsătoriţi păzirea curatei feciorii şi, rugîndu-se pentru dînşii, i-a binecuvîntat şi s-a dus. După ce ei au adormit, l-au văzut pe Iisus Hristos în chipul Sfîntului Apostol Toma, venind la dînşii şi căutînd spre ei cu dragoste. Iar mirele, socotind că este Toma, a zis către dînsul: "Oare n-ai ieşit tu mai înainte decît toţi? Cum de te afli aici?" Iar Domnul a zis: "Eu nu sînt Toma, ci sînt frate cu el şi toţi cei ce se leapădă de lume şi îmi urmează Mie, aşijderea ca şi dînsul, vor fi nu numai fraţi ai Mei, în veacul ce va să fie, ci şi moştenitori ai împărăţiei Mele. Deci, să nu uitaţi, fiii Mei, ceea ce v-a sfătuit fratele Meu. De veţi păzi, după sfatul lui, fecioria voastră fără de prihană, vă veţi învrednici de cununile nepieritoare în cămara Mea cerească!"

     Acestea zicîndu-le Domnul, s-a dus. Iar ei, deşteptîndu-se, îşi spuneau unul altuia vedenia şi, sculîndu-se, s-au rugat lui Dumnezeu toată noaptea aceea. Iar cuvintele cele zise lor, ca nişte mărgăritare de mult preţ, le păzeau în inimile lor. A doua zi a intrat împăratul în camera unde erau tinerii şi i-a aflat pe ei şezînd deosebit şi, tulburîndu-se cu inima, i-a întrebat de pricina despărţirii lor. Iar ei, răspunzînd, au zis: "Noi ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne învrednicească pînă la sfîrşitul vieţii noastre să păzim fecioria curată, precum o avem acum, ca aşa să merităm a ne încununa cu curatele cununi în împărăţia cea cerească, după făgăduinţa Domnului, Care ni S-a arătat nouă!" Atunci împăratul, înţelegînd că străinul acela care fusese seara în casa lui i-a sfătuit să păzească fecioria, s-a mîniat foarte tare şi a trimis îndată pe slujitorii săi ca să-l prindă pe Apostolul Toma. Dar nu l-au aflat, pentru că Avan şi Apostolul Toma plecaseră cu corabia spre India.

     Ajungînd la Gundafor, împăratul Indiei, s-au dus înaintea lui şi Avan a zis: "Iată, împărate, ţi-am adus din Palestina un zidar foarte înţelept, ca să facă palate frumoase pentru împărăţia ta". Iar împăratul, văzînd pe Toma, s-a bucurat şi arătînd locul unde voia să construiască palatele, şi măsurînd unde avea să fie temelia, i-a dat aur mult pentru zidire, iar el a plecat în călătorie. Toma, luînd aurul, l-a împărţit la cei săraci şi scăpătaţi, iar el, ostenindu-se în propovăduirea Evangheliei, a întors pe mulţi oameni la credinţa în Hristos şi i-a botezat.

     În acea vreme tînărul acela, care după sfatul Sfîntului Apostol Toma a făgăduit să-şi păzească fecioria, auzînd că Apostolul propovăduieşte pe Hristos în India, luîndu-şi soţia cu dînsul s-a dus la Apostolul Toma şi, fiind luminat de dînsul, a primit sfîntul botez. Fecioara aceea se numea Pelaghia; pe urmă ea şi-a vărsat şi sîngele pentru Hristos. Tînărul se numea Dionisie şi s-a învrednicit de dreapta episcopiei. Apoi s-a întors la moşia sa cu binecuvîntarea Apostolului Toma şi a făcut cunoscut în tot locul mărirea lui Dumnezeu, aducînd la credinţa în Hristos pe cei necredincioşi şi zidind biserici prin cetăţi.

     După doi ani, împăratul a trimis la Apostolul Toma pe cineva ca să-l întrebe cînd vor fi terminate palatele care se zidesc. Iar Apostolul l-a înştiinţat pe împărat că numai acoperişurile palatelor au mai rămas de făcut. Şi s-a bucurat împăratul, căci socotea că Toma îi zideşte palatele pe pămînt şi a trimis iarăşi mult aur, poruncindu-i ca acoperişul să fie frumos zidit. Iar el, luînd aurul şi ridicîndu-şi ochii şi mîinile spre cer, a zis: "Mulţumesc Ţie, Doamne, iubitorule de oameni, că în diferite chipuri rînduieşti mîntuirea oamenilor". Şi, iarăşi, împărţind aurul la cei nevoiaşi, se silea cu propovăduirea cuvîntului lui Dumnezeu.

     După o vreme oarecare împăratul a aflat că nici nu s-a început a se zidi palatul pe care l-a poruncit, iar tot aurul lui a fost împărţit la săraci, şi zidarul nici nu se îngrijeşte pentru zidire, ci umblă prin cetăţi şi prin sate şi propovăduieşte un Dumnezeu nou, făcînd multe minuni. Mîniindu-se împăratul foarte tare, a trimis slujitorii ca să-l prindă pe Apostol şi, fiind prins şi adus înaintea împăratului, acesta îl întrebă: "Oare ziditu-mi-ai palatele?" Apostolul a răspuns: "Le-am zidit foarte bine şi sînt foarte frumoase". Şi a zis împăratul: "Să mergem să vedem aceste palate". A răspuns Apostolul: "Nu poţi în această viaţă să vezi aceste palate, ci numai atunci cînd te vei duce din această viaţă, atunci le vei putea vedea şi, sălăşluind în ele, vei petrece acolo în veci cu bucurie". Iar împăratul, socotind că este batjocorit, s-a mîniat foarte tare şi a poruncit ca Apostolul să fie aruncat în temniţă, împreună cu Avan, negustorul care l-a adus, şi să fie pedepsit cu moarte cumplită, încît chiar şi pielea de pe dînşii să fie jupuită şi să fie arşi în foc. Şi fiind în temniţă, Avan îl ocăra pe Apostol, zicînd: "Tu şi pe mine şi pe împărat ne-ai păcălit, spunînd că eşti zidar înţelept, iar acum ai pierdut şi aurul împăratului şi viaţa mea. Căci, iată, pentru tine pătimesc şi voi muri în chinuri grozave, căci împăratul este cumplit şi ne va ucide pe amîndoi". Iar Apostolul, mîngîindu-l, îi zicea: "Nu te teme, că nu vom muri acum, ci vom fi vii şi liberi şi vom fi cinstiţi de împărat, pentru palatele pe care i le-am zidit, întru împărăţia cea de sus".

     În acea noapte fratele împăratului a căzut bolnav şi a zis acestuia: "Pentru mîhnirea ce a venit asupra ta şi eu sînt supărat şi din această pricină m-am îmbolnăvit şi, iată, acum voi muri". Şi fratele împăratului zicînd acestea, a murit îndată. Impăratul, uitînd de mîhnirea cea dintîi, a fost cuprins de jale pentru moartea fratelui şi acum plîngea nemîngîiat. Îngerul lui Dumnezeu, luînd sufletul celui care murise, l-a înălţat în lăcaşurile cereşti şi, înconjurînd acolo acele lăcaşuri, îi arăta multele palate minunate, frumoase şi luminoase; şi erau unele mai frumoase şi mai luminoase decît altele, ale căror frumuseţi nu este cu putinţă a le spune. Şi îngerul a întrebat pe suflet, zicînd: "În care din aceste toate palate ai voi să vieţuieşti?" Iar sufletul, privind spre cel mai frumos palat, a zis: "De mi s-ar da voie să petrec măcar într-un colţ al acestui palat, nimic nu mi-ar mai trebui". Iar îngerul a zis: "Nu vei putea să petreci în aceste palate pentru că sînt ale fratelui tău şi aceste palate au fost zidite de străinul Toma cu aurul care i s-a dat lui". Apoi sufletul a zis: "Mă rog Ţie, Doamne, dă-mi voie să mă duc la fratele meu şi voi răscumpăra de la dînsul aceste palate, pentru că el nu ştie cît sînt de frumoase şi, după ce le voi răscumpăra, iarăşi mă voi întoarce aici". Atunci îngerul a întors sufletul în trup şi îndată mortul a înviat şi, deşteptîndu-se ca din somn, i-a întrebat pe cei care erau de faţă unde este fratele lui şi îi rugă să-i spună împăratului să vină la dînsul.

     Auzind împăratul că a înviat fratele lui, s-a bucurat foarte mult şi a alergat la dînsul. Apoi, văzîndu-l viu, s-a înspăimîntat, dar în acelaşi timp s-a şi bucurat. Iar cel înviat a început a grăi către dînsul: "Ştiu bine, împărate, că mă iubeşti ca pe fratele tău şi ai plîns pentru mine şi de ţi-ar fi fost cu putinţă să mă răscumperi de la moarte, ai fi dat chiar jumătate din împărăţia ta". Iar împăratul i-a zis: "Adevărat, aşa este şi nu poate fi altfel". Apoi fratele său i-a zis: "Dacă mă iubeşti atît de mult, doresc de la tine un dar şi te rog să nu mi-l respingi". Iar împăratul a zis: "Tot ceea ce am îţi dăruiesc ţie, iubitul meu frate". Şi împăratul şi-a întărit cu jurămînt cuvîntul său. Atunci fratele cel înviat a zis: "Dă-mi palatele tale pe care le-ai zidit în ceruri şi toată bogăţia mea de pe pămînt să o iei tu în locul acestor palate". Iar împăratul, auzind aceasta, s-a îndoit şi fiind uimit cu totul, tăcea.

     După aceasta l-a întrebat: "De unde am eu palate în ceruri?" Şi i-a zis fratele: "Cu adevărat sînt nişte palate cum tu nici nu ştii şi nici n-ai văzut niciodată şi nicăieri aşa ceva sub ceruri şi aceste palate au fost zidite de Toma pentru tine, pe care tu îl ţii în temniţă; eu le-am văzut şi m-am minunat de frumuseţea lor nespusă şi aş dori să vieţuiesc acolo măcar într-un colţ, dar nu mi s-a dat voie. Pentru că îngerul care m-a luat pe mine mi-a spus că eu nu pot să petrec în aceste palate pentru că sînt ale tale, zidite de străinul Toma. Apoi m-am rugat îngerului să-mi dea voie să vin la tine pentru a răscumpăra acele palate; şi dacă mă iubeşti, dă-mi-le mie, şi tu să ai în schimb toate averile mele". Atunci împăratul s-a bucurat de două lucruri: pentru viaţa fratelui şi pentru palatele care i s-au zidit în ceruri. Apoi i-a zis fratelui său: "Iubite frate, m-am jurat ţie să nu-ţi opresc sub stăpînirea mea nimic din cele ce sînt pe pămînt, iar palatele din cer nu ţi le-am făgăduit; şi dacă vei voi, avem pe lîngă noi acelaşi zidar şi acela poate să-ţi facă şi ţie astfel de palate".

     Zicînd acestea, împăratul a trimis îndată la temniţă ca să-l scoată pe Sfîntul Toma şi pe Avan, negustorul care l-a adus pe acesta şi, alergînd în întîmpinarea Apostolului, a căzut la picioarele lui, cerîndu-şi iertare. Iar Apostolul, mulţumind lui Dumnezeu, a început să-i înveţe pe amîndoi fraţii credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Şi ei, umilindu-se, au ascultat cu dragoste cuvintele lui. Apoi i-a botezat şi i-a învăţat toată credinţa creştinească. După aceasta, amîndoi fraţii şi-au zidit prin multe milostenii lăcaşuri veşnice în ceruri. Iar Apostolul Toma, petrecînd o vreme cu dînşii şi întărindu-i în credinţă, s-a dus în cetăţile dimprejur şi prin sate, propovăduind mîntuirea sufletelor.

     Apostolul Toma lumina sufletele, propovăduind Evanghelia, cînd a sosit vremea cinstitei mutări a Maicii luiDumnezeu; şi toţi apostolii din diferite ţări au fost răpiţi de nori şi aduşi în Ghetsimani, înaintea patului Preabinecuvîntatei Fecioare. Atunci a plecat din India şi Sfîntul Apostol Toma, dar n-a putut ajunge în ziua îngropării Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, căci Dumnezeu aşa a rînduit lucrurile pentru adeverirea cea mai vrednică de credinţă, cum că Maica lui Dumnezeu a fost luată cu trupul la ceruri: adică precum pentru învierea lui Hristos, prin necredinţa lui Toma ne-am încredinţat mai bine, tot aşa şi pentru luarea cu trupul la ceruri a Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ne-am încredinţat mai bine prin întîrzierea lui Toma.

     Deci, Apostolul, sosind a treia zi după îngropare, s-a întristat foarte mult că nu s-a aflatşi el în ziua îngropării să petreacă la mormînt, împreună cu ceilalţi Apostoli, sfîntul trup al Maicii Domnului său. De aceea, cu sfatul de obşte al Sfinţilor Apostoli, au deschis mormîntul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru ca Sfîntul Apostol Toma, văzîndu-i trupul, să se închine şi să se mîngîie. Deschizînd mormîntul, n-au mai aflat trupul Sfintei Fecioare, ci numai giulgiul singur; şi în acest fel s-a făcut încredinţare că Maica lui Dumnezeu, ca şi Fiul său, a înviat a treia zi şi a fost luată cu trupul la ceruri.

     După aceasta, Sfîntul Toma s-a dus iarăşi în părţile Indiei şi a propovăduit acolo pe Iisus Hristos şi cu semne şi cu minuni pe mulţi oameni îi aducea la credinţă. Ajungînd la Meliapor, a luminat pe mulţi şi i-a întărit în credinţă, prin această minune. Era acolo un lemn foarte mare pe care nu puteau să-l mişte din loc nu numai o mulţime de oameni, dar nici elefanţii, iar Apostolul Toma a tras acel lemn cu brîul său cam 10 stadii şi l-a adus pentru zidirea bisericii Domnului. Văzînd acest lucru, credincioşii s-au întărit în credinţă, iar din cei necredincioşi mulţi au crezut. A mai făcut şi altă minune mare, mai mare decît cea dintîi: un jertfitor evreu l-a ucis pe singurul său fiu şi a dat vina asupra Sfîntului Toma, zicînd: "Toma l-a ucis pe fiul meu". Şi s-a făcut gîlceavă mare şi s-a adunat tot poporul şi l-au apucat pe Sfîntul Toma ca pe un ucigaş, voind să-l judece şi să-l chinuie, dar nefiind nimeni care să mărturisească că Apostolul lui Hristos nu este vinovat de acea ucidere, a rugat pe judecător şi pe popor, zicînd: "Lăsaţi-mă, şi eu, în numele Dumnezeului meu, îl voi întreba pe cel ucis, să spună singur cine l-a omorît". Apoi toţi au mers la mormîntul fiului acelui evreu, iar Toma, ridicîndu-şi ochii în sus, s-a rugat lui Dumnezeu, şi după aceasta a zis către cel mort: "În numele Domnului meu Iisus Hristos, îţi poruncesc, tinere, să ne spui nouă cine te-a ucis?". Şi îndată mortul a grăit: "Tatăl meu m-a ucis". Atunci toţi au strigat: "Mare este Dumnezeu cel propovăduit de Toma!". Slobozind pe Apostol, evreul jertfitor a căzut singur în groapa pe care o săpase Apostolului, iar prin minunea aceasta o mulţime de popor s-a apropiat de Dumnezeu şi au fost botezaţi de Apostolul Toma.

     După aceasta, Apostolul s-a dus în cele mai îndepărtate părţi în hotarele Calamidiei, unde stăpîneaîmpăratul Muzdie; şi propovăduind acolo pe Hristos, a adus la credinţă pe o femeie cu numelede Sindichia, care era rudă cu Migdonia, femeia lui Carizie, prietenul împăratului. Sindichia a făcut pe Migdonia să cunoască adevărul şi să creadă întru unul Dumnezeu, Ziditorul tuturor, pe care Apostolul Toma Îl propovăduia. Iar Migdonia a zis către Sindichia: "Aş fi vrut să-l văd pe omul acela care propovăduieşte pe adevăratul Dumnezeu şi să aud învăţătura lui". Sindichia a zis: "Dacă voieşti, doamnă, să-l vezi pe Apostolul lui Dumnezeu, schimbă-ţi hainele şi te îmbracă ca o femeie din popor, ca să nu fii cunoscută şi apoi mergi cu mine". Migdonia a făcut precum i s-a spus şi a mers după Sindichia şi l-au aflat pe Apostolul Toma în mijlocul unei mulţimi de oameni simpli şi săraci, propovăduind pe Hristos. Şi, alăturîndu-se ele acelor oameni, ascultau învăţăturile Apostolului, iar el le spunea multe despre Domnul Iisus Hristos, învăţîndu-i să creadă în El şi prelungea cuvîntul referitor la moarte, la judecată, la gheenă şi la împărăţia cerească.

     Auzind toate acestea, Migdonia s-a umilit cu inima şi acrezut în Hristos. Apoi, întorcîndu-se acasă, neîncetat se gîndea la cuvintele Apostolului Toma şi vorbea despre Hristos cu ruda ei, Sindichia, şi se aprindea cu mai multă dragoste către El. Şi din acea vreme a început a se depărta de cei necredincioşi, ca de vrăşmaşii lui Dumnezeu şi a fugit de toate vorbele lor, de ospeţe şi de toate desfătările lumeşti. Apoi nu mai voia să se apropie de bărbatul ei ca o soţie, fapt pentru care avea mare necaz bărbatul ei şi o silea să se supună. Neputînd a o supune, l-a rugat pe împăratul Muzdie să trimită pe împărăteasa Tertiana la femeia lui pentru ca aceasta s-o sfătuiască să nu se mai depărteze de el, ca soţie; împărăteasa Tertiana şi Migdonia, femeia lui Carizie, erau surori şi mergînd împărăteasa la Migdonia, sora sa, a întrebat-o pentru ce nu se supune bărbatului ei. Iar ea a răspuns: "Pentru că este păgîn şi vrăşmaşul lui Dumnezeu, iar eu sînt roaba adevăratului Dumnezeu, Iisus Hristos, şi nu voiesc să fiu întinată de acel om necredincios şi necurat". Tertiana a vrut să ştie şi ea cine este Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu. Atunci Migdonia i-a spus propovăduirea Sfîntului Apostol Toma şi a învăţat-o pe Tertiana să cunoască adevărata credinţă. Apoi Tertiana, voind să ştie mai cu de-amănuntul învăţăturile lui Hristos, a dorit să-l vadă chiar pe Apostolul Toma şi să asculte propovăduirea lui. Sfătuindu-se cu Migdonia, a trimis în taină după Apostolul Toma şi, chemîndu-l, l-au rugat să le arate calea cea adevărată. Iar Apostolul Toma, propovăduindu-l pe Hristos, le-a luminat cu lumina credinţei şi le-a spălat cu baia botezului, apoi le-a învăţat să păzească poruncile lui Dumnezeu şi să facă fapte bune. Iar ele, punînd în inimile lor toate cele grăite de Apostol, s-au sfătuit amîndouă să slujească Domnului în curăţie şi să nu se apropie de bărbaţii lor, ca de nişte necredincioşi.

     Apostolul Toma făcea acolo multe minuni cu puterea lui Dumnezeu şi tămăduia toate neputinţele. Şi mulţi, nu numai din poporul cel simplu, ci şi din curtea împărătească, văzînd semnele şi minunile făcute de Apostol şi ascultînd învăţăturile lui, au crezut în Hristos. Chiar unul din fiii împăratului, anume Azan, a crezut şi a fost botezat de Apostolul Toma, pentru că însuşi Dumnezeu lucra în apostoleasca propovăduire, înmulţind numărul credincioşilor, spre mărirea numelui Său.

     Împărăteasa Tertiana, întorcîndu-se de la Migdonia, îşi petrecea vremea în rugăciuni şi în posturi şi nu se pleca la dorinţa bărbatului ei. Atunci împăratul, mirîndu-se de schimbarea femeii sale, a zis către Carizie, prietenul său: "Voind să-ţi dobîndesc pe femeia ta, şi pe a mea am pierdut-o, aşa că mai rea este a mea decît a ta". Şi amîndoi, împăratul şi Carizie, au cercetat cu de-amănuntul care să fie pricina răzvrătirii femeilor lor, că nu vor să fie cu dînşii şi au aflat că un străin nemernic, anume Toma, învăţîndu-le credinţa în Hristos, le-a întors de la petrecerea împreună cu ei. Încă au mai aflat şi aceasta: cum că Azan, fiul împăratului, şi multe din slugile casei lui şi din căpetenii şi din poporul cel simplu, mulţime fără număr, credîn Hristos, prin propovăduirea Apostolului Toma. Şi s-a înfuriat împăratul împotriva lui Toma şi, prinzîndu-l, l-a aruncat în temniţă.

     După aceasta, Apostolul a fost dus înaintea judecăţii împăratului şi acesta l-a întrebat: "Cine eşti tu, rob sau liber?", iar Toma a răspuns: "Sînt robul Aceluia asupra căruia tu nu ai stăpînire". Iar împăratul a zis: "Văd că eşti rob viclean şi, fugind de la stăpînul tău, ai venit pe pămîntul acesta ca să răzvrăteşti poporul şi să ameţeşti femeile noastre. Deci, spune-mi cine este stăpînul tău?" Apostolul a răspuns: "Stăpînul meu este Domnul cerului şi al pămîntului, Dumnezeul şi Făcătorul a toată făptura, Care m-a trimis pe mine să propovăduiesc numele Lui cel sfînt şi să-i întorc pe oameni de la rătăcirea lor". Iar împăratul i-a zis: "Lasă-ţi cuvintele tale cele viclene, înşelătorule, şi ascultă porunca ce-ţi grăiesc eu: Cum ai depărtat tu cu înşelăciune pe femeile noastre ca să nu se unească cu noi, tot aşa să le întorci pe dînsele la noi! Căci de nu vei face aceasta, ca femeile noastre să fie cu noi în dragoste şi în unirea de mai înainte, te vom pedepsi cumplit". Apostolul a răspuns: "Nu se cade ca roabele lui Hristos să se unească cu bogaţii cei fără de lege; nici nu este cu dreptate ca cele credincioase să fie necinstite de păgîni şi necredincioşi".

     Auzind acestea, împăratul a poruncit ca să fie aduse nişte scînduri de fier înroşite în foc şi pe acestea să fie pus cu picioarele Apostolul. Şi făcînd acestea, deodată a ieşit apă de sub scîndurile acelea şi le-a răcit. Apoi, Apostolul a fost aruncat într-un cuptor şi a doua zi a ieşit viu şi nevătămat din acel cuptor. După acestea, Carizie l-a sfătuit pe împărat, zicînd: "Sileşte-l să se închine şi să jertfească zeului nostru, Soarele, pentru că aşa are să mînie pe Dumnezeul lui, care îl păzeşte întreg". Iar cînd, după porunca împăratului, îl duseră pe Apostol să se închine la idolul Soare, îndată idolul s-a topit ca ceara în faţa focului şi s-a risipit. Şi se bucurau credincioşii de această putere a Dumnezeului ceresc şi mulţime de credincioşi au crezut atunci în Domnul. Iar slujitorii care se închinau la idoli s-au răzvrătit asupa Apostolului, pentru pierderea idolului lor şi împăratul, mîniindu-se, se gîndea cum să-l piardă pe Toma, dar se temea de boieri, de popor şi de slugile sale, pentru că mulţi credeau în Hristos.

     Apoi, luîndu-l, a ieşit din cetate urmat de ostaşii săi şi toţi socoteau că împăratul vrea să vadă un semn de la dînsul. Mergînd cam la o jumătate de stadie, l-a dat pe Toma la cinci ostaşi ca să-l ducă în munte, poruncindu-le să-l străpungă acolo cu suliţele, iar el s-a dus în cetatea Axium. Azan, fiul împăratului, şi Sifor, un bărbat de neam bun, au alergat după Apostolul Toma şi, ajungîndu-l, plîngeau pentru el. Apostolul Toma cerînd ostaşilor voie să se roage, s-a rugat lui Dumnezeu şi a hirotonisit preot pe Sifor şi pe Azan diacon şi le-a poruncit să aibă grijă de cei care au crezut în Domnul şi să se sîrguiască ca să înmulţească numărul credincioşilor lui Hristos.

     După aceasta, ostaşii l-au străpuns cu cinci suliţe deodată şi aşa s-a sfîrşit Sfîntul Apostol Toma. Iar Sifor şi Azan au plîns mult pentru el şi au îngropat sfîntul lui trup cu cinste. După îngropare, şezînd lîngă mormîntul Apostolului şi tînguindu-se, li s-a arătat sfîntul, poruncindu-le să meargă în cetate şi să întărească pe fraţi în credinţă. Ei au mers după porunca Sfîntului Apostol Toma, învăţătorul lor, ale cărui rugăciuni avîndu-le în ajutor, au cîrmuit bine Biserica lui Hristos. Iar împăratul Muzdie şi Carizie în zadar au silit pe femeile lor să se apropie de dînşii, căci n-au putut să le înduplece. Apoi, înţelegînd că nu se vor supune lor cu nici un chip, le-au lăsat să vieţuiască libere, după voia lor, iar ele, scăpînd de greutatea jugului însoţirii, vieţuiau în mare înfrînare şi rugăciuni, slujind Domnului ziua şi noaptea, şi aduceau mult folos Bisericii prin viaţa lor cea îmbunătăţită.

     După cîţiva ani, s-a întîmplat ca unul din fiii împăratului Muzdie să fie chinuit de diavol şi nu putea nimeni să-l vindece, pentru că era foarte cumplit diavolul ce-l chinuia. Şi s-a mîhnit împăratul pentru fiul său şi a plănuit să descopere mormîntul Sfîntului Apostol Toma, să ia un os din moaştele lui şi să-l lege la grumazul fiului său, ca să se tămăduiasacă de chinurile diavolului, pentru că auzise că Sfîntul Apostol Toma a izgonit mulţime de diavoli. Cînd voia împăratul să facă acest lucru, i s-a arătat în vedenie Sfîntul Toma, zicîndu-i: "Cînd eram viu nu m-ai crezut. Oare acum, de la mort cauţi ajutor? Dar dacă vei fi credincios, Domnul meu Iisus Hristos îţi va fi milostiv".

     Această vedenie l-a îndemnat mai mult pe împărat pentru descoperirea mormîntului Apostolului. Şi, mergînd împăratul, a descoperit mormîntul, dar n-a mai aflat moaştele sfîntului, pentru că unii din fraţii credincioşi au luat pe ascuns sfintele moaşte şi le-au dus în Mesopotamia. Atunci împăratul a luat pămînt din locul acela şi l-a pus la grumazul fiului său, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, de vei tămădui pe fiul meu prin rugăciunile Apostolului Tău, Toma, eu voi crede în Tine". Şi îndată a ieşit duhul necurat din fiul său, şi s-a însănătoşit. Atunci împăratul Muzdie a crezut în Hristos şi a fost botezat de preotul Sifor împreună cu toţi boierii săi. A fost mare bucurie între credincioşi, idolii s-ausfărîmat şi căpeteniile lor s-au risipit, iar bisericile luiHristos s-au zidit, sporind cuvîntul lui Dumnezeu şi credinţa cea sfîntă. Apoi, după botez, împăratul a început să se căiască de greşelile pe care le săvîrşise înainte şi stăruia necontenit în rugăciuni, iar prezbiterul Sifor le zicea tuturor: "Rugaţi-vă pentru împăratul Muzdie, ca să cîştige milă de la Domnul nostru Iisus Hristos şi să primească iertare pentru păcatele sale".

     În locul unde a fost îngropat trupul Sfîntului Apostol Toma se săvîrşeau multe minuni cu rugăciunile lui, întru mărirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, se cuvine cinstea şi închinăciunea în veci. Amin.

Troparul Sfântului Apostol Toma, glasul al 3-lea

Apostole Sfinte Toma, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul Sfântului Apostol Toma, glasul al 4-lea

De harul înţelepciunii plin fiind Apostolul lui Hristos şi adevărată slugă întru pocăinţă, a grăit: Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Toma


Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Toma



Troparul Sfântului Apostol Toma, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Toma, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul Sfântului Apostol Toma

Arătatu-Te-ai astăzi...

De harul înţelepciunii plin fiind Apostolul lui Hristos şi adevărată slugă întru pocăinţă, a grăit: Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.


Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe Voievozii cei tari...

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce S-a arătat pe pământ cu Chipul precum sun­tem noi, pe Care L-ai văzut, mărite, ale Cărui mâini şi coas­ta cu palma le-ai pipăit, roa­gă-L să mântuiască pe robii săi.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ştiutorul celor ascunse şi Cel Ce cercetează rărunchii şi ispiteşte inimile, Dumnezeul meu, Iisus, pe tine, Sfinte Apostole Toma Preafericite, te-a primit slujitor Dumnezeieştii Sale arătări şi mărturisitor şi Dumnezeiesc Apostol.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râu de ape Tainice te-ai ară­tat, Apostole Toma, care adăpi faţa pământului şi adunarea Bisericii, cu curgerile cunoştinţei de Dumnezeu; şi cu repejunea Duhului ai gonit înşelăciunea mulţimii zeilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pierzătoare fiind a morţii şi a stricăciunii, pe Hristos, Izvorul Nestricăciunii, ai născut, de Dumnezeu Născătoare, Prealăudată, pe Cel Ce a împodobit cu harul nemuririi firea omenească, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Catavasia:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.



Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu podoaba virtuţii fiind împodobit, însuţi văzătorule şi cu minunile, grozăvia indienilor cu Dumnezeiasca Lu­mină o ai strălucit prin credin­ţă şi ai luminat întunecarea lor.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din rază fiind aprins, prin singură lucrarea Duhului, ca o săgeată de Dumnezeu luminată ai fost trimis, de Dumnezeu primite şi lumea ai luminat, Sfinte Apostole Toma, cu minunile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În taină învăţându-te dog­mele Dumnezeieştii Înţelep­ciuni, ca o grabnică scăpărare de fulger, ce iute străbate, Sfinte Toma Apostole, ai luminat mar­ginile lumii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce nu ştii de nuntă, care ai născut pe Dumnezeu Întru­pat, pe mine cel clătinat de asu­pririle patimilor, mă întăreşte; că nu este, Preacurată, afară de tine altă ajutătoare.

Catavasia:

Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.



Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cel Ce şade întru mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mai mare arătare de mi­nuni lucrând şi Slava Dum­nezeieştilor dogme luminat al­cătuind apostolul, a cuprins cu propovăduirea lumea, care strigă: Slavă, Hristoase, Pu­terii Tale!

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe cel ce însuţi ai fost văzător Cuvântului şi cald slu­jitor şi Slavei Lui mărturisitor şi ca pe un credincios iconom şi Apostol te lăudăm pe tine, Fericite Toma, Preacinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o cămară de mire şi cort ceresc, punând temelie Piatra Cea din capul unghiului, ai zidit celor credincioşi, fericite, puru­rea pomenite, mare Apostole.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pământ Nearat, care a cres­cut Spicul vieţii; Nor Uşor şi Ploaie, care a picurat pe Dătătorul de viaţă, numim pe Preasfân­ta Fecioară, cântând: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!

Catavasie:

Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.



Cântarea a 5-a. Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit fiind, Apostole, cu Mărirea lui Hristos şi Coasta cea de viaţă Făcătoare pipăind, ai scos adâncul cuvân­tării de Dumnezeu cel neurmat şi lumea ai îmbogăţit.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nefiind Sfântul Toma de faţă la cea dintâi intrare şi necrezând pe ucenici, mai pe urmă a crezut şi bucurându-se, a cântat: pe Tine Dumnezeu şi Domn Te vestesc, Mult Milostive.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un cer însufleţit al Măririi Tale Hristoase, cu tunet duhov­nicesc Sfântul Apostol Toma a grăit, Dumnezeu şi Domn pe Tine credincioşilor binevestindu-Te.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Biruitoare a patimilor şi a gândurilor arată-mi mintea, Ceea ce eşti cu totul fără priha­nă, potolind pornirile lor, Dum­nezeiască Mireasă, Ceea ce ai născut pe Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Catavasia:

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.



Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de...

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Necredinţa cea de suflet pierzătoare a tuturor o vindecă necredinţa ta, fericite; că tu ai cercetat adevărat sem­nele cuielor şi ale suliţei.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slobozit-ai ca un Puternic, Hristoase, pe Apostolul Tău, ca pe o săgeată ascuţită în inimile vrăjmaşilor tăi, Dătătorule de viaţă şi pe aceştia, ca pe nişte luare de pradă, i-a adus Ţie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Jertfele idoleşti le-ai stricat, Îndurate, Înjunghiat fiind pe Lemn şi cu sfintele înjunghieri ale grăitorilor de Dumnezeu Apostoli, care au urmat Patimi­lor Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Minune mai nouă decât toate minunile! Că Fecioara în pântece zămislind, fără de ispită bărbătească, pe Cel Ce ţine îm­preună toate, L-a cuprins fără strâmtorare.

Catavasie:

Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.



CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

De harul înţelepciunii plin fiind Apostolul lui Hristos şi adevărată slugă întru pocăinţă, a grăit: Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Condacul 1

Cel ce dintre Apostoli ai fost ales a purta crucea cea grea a îndoielilor spre adeverirea fără putinţă de tăgadă sau de îndoială a Învierii lui Hristos, scapă-ne pe noi cu rugăciunile tale din furtunile lumii şi din valurile îndoielilor vieţii acesteia, ca să-ţi strigăm: Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Icosul 1

Galileea neamurilor a oblăduit a ta pruncie, Sfinte, învrednicindu-te pe tine Dumnezeu a auzi propovăduirea lui Hristos şi a vedea preaslăvitele Sale minuni şi cunoscându-L pe El, Dumnezeu adevărat, să-L urmezi îndeaproape şi încă şi în ceata celor doisprezece Apostoli să te numeri, pentru care zicem ţie:
Bucură-te, Toma, cel ce ai fost numit Geamănul;
Bucură-te, că ai cunoscut pe Iisus Galileeanul;
Bucură-te, că, prin minuni, puterea Lui ţi s-a vădit;
Bucură-te, că L-ai cunoscut pe El a fi Dumnezeu;
Bucură-te, îţi strigă sufletul meu;
Bucură-te, că pe urmele lui Hristos ai purces;
Bucură-te, că te-ai învrednicit Apostol a fi ales;
Bucură-te, că între cei dintâi ai fost chemat;
Bucură-te, că între cei doisprezece te-ai numărat;
Bucură-te, că ai urmat lui Hristos până în sfârşit;
Bucură-te, că prin tine temeiul credinţei s-a vădit;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 2-lea

Prin dumnezeiasca Pronie, nu ai fost de faţă cu ceilalţi Apostoli, când li S-a arătat lor Mântuitorul după Sfânta Sa Înviere, de aceea nu ai crezut spuselor lor, când mărturiseau zicând: „L-am văzut pe Domnul”, şi-L slăveau cu cântări zicând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Necrezând mărturiei celor unsprezece Apostoli „că a înviat Domnul omorând moartea”, ai dorit să vezi locul rănilor Lui şi să pui degetul în coasta Lui, spre desăvârşita încredinţare a ta şi a tuturor neamurilor până la sfârşitul veacurilor; de care preaînţeleaptă îndoială minunându-ne, strigăm ţie:
Bucură-te, că a rânduit Domnul să nu fii de faţă la arătarea Sa;
Bucură-te, cel ce n-ai crezut că Hristos a înviat, dând viaţă;
Bucură-te, că Apostolii bună vestire ţi-au adus;
Bucură-te, că, dorind a-L vedea, n-ai crezut ce ţi-au spus;
Bucură-te, că dorirea ta fierbinte te-a făcut îndoielnic;
Bucură-te, că în hotărâre nu te-ai arătat şovăielnic;
Bucură-te, că îndată ţi-ai arătat dorirea să-L vezi pe Hristos;
Bucură-te, că ai zis: „De nu voi pipăi rănile Lui, nu voi crede”;
Bucură-te, că degetul pe rănile Lui ai voit să ţi-l pui;
Bucură-te, că prin aceasta taină adâncă descoperi oricui;
Bucură-te, că ne înveţi a ne lipi de rănile lui Hristos;
Bucură-te, că ne arăţi a primi suferinţa ca pe un dar luminos;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 3-lea

Cunoscând Domnul curăţia cugetului tău, că spre adeverirea Învierii şi nu spre ispitire ţi-a fost îndoiala, te-a învrednicit slăvitei arătării Sale, ca noi, cunoscând minunea, cu tine de-a pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Arătându-Se Domnul pentru a doua oară Apostolilor pe când erai şi tu cu dânşii, ţi-a adeverit dumnezeiască puterea Sa, căci cunoscându-ţi îndoiala, te-a chemat să-ţi pui degetul în coasta Sa, după dorire, dojenindu-te şi înlesnindu-ţi a fi credincios arătării Sale şi nu necredincios; pentru care noi cu cutremur strigăm ţie:
Bucură-te, că Domnul a doua oară Apostolilor S-a arătat;
Bucură-te, că prin această arătare şi pe tine te-a bucurat;
Bucură-te, că Iisus ţi S-a adresat ţie anume;
Bucură-te, că te-ai cutremurat când te-ai auzit chemat pe nume;
Bucură-te, că ai recunoscut îndată pe Domnul Hristos;
Bucură-te, că te-a certat cu blândeţe să nu fii necredincios;
Bucură-te, şi ne întăreşte şi pe noi în credinţă;
Bucură-te, că ai adeverit Învierea cu prisosinţă;
Bucură-te, şi nu ne lăsa în îndoială;
Bucură-te, şi din căderile noastre ne scoală;
Bucură-te, al lumii îndreptător;
Bucură-te, osârdnic povăţuitor;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 4-lea

Punând degetul tău pe rănile Domnului şi cunoscându-L pe El a fi cu adevărat Dumnezeu cel Înviat din morţi, ai strigat cu tărie: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”, încredinţându-ne şi pe noi de Sfânta Sa Înviere şi învăţându-ne a cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Prin îndoiala ta cea din cuget curat izvorâtă şi din fierbinte dorinţă de a adeveri taina cea nepricepută de minte a Învierii lui Hristos, dat-ai mai cu tărie tuturor să ştie că a înviat Domnul nu cu nălucire, ci cu acelaşi trup cu care pătimise pentru a noastră mântuire. Pentru aceasta, noi laude îţi aducem ţie:
Bucură-te, cel ce ai fost ales să porţi a îndoielii cruce;
Bucură-te, că îndoiala ta adeverirea Învierii aduce;
Bucură-te, că dumnezeiască Taină prin tine s-a lucrat;
Bucură-te, că smerit crucea ai purtat;
Bucură-te, că lumii spre întărire, şi nu spre sminteală ai fost pus;
Bucură-te, că s-a vădit cât de mult te-a iubit Iisus;
Bucură-te, că a ta îndoială nu L-a mâhnit;
Bucură-te, că dorirea ta arzătoare ţi-a plinit;
Bucură-te, că ne-ai fost dat nouă tare întărire;
Bucură-te, că te avem spre povăţuire;
Bucură-te, şi în îndoieli luminează a noastră minte;
Bucură-te, strigăm ţie, Apostole Sfinte;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 5-lea

După Sfânta Înălţare a Domnului şi după primirea harului cel dumnezeiesc prin pogorârea Sfântului Duh, aruncând Apostolii sorţi ca să ştie unde avea fiecare să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, tu, Sfinte, ai primit India, spre propovăduire, slăvind pe Dumnezeu cu cântări: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Propovăduitor neamurilor păgâne din depărtatul Răsărit ai fost trimis, pornind pe drumul celor trei magi să duci vestirea Învierii lui Hristos şi Evanghelia Sa mântuitoare; pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că neamurile Răsăritului le-ai adunat la turma lui Hristos;
Bucură-te, că ai propovăduit credinţa la neamuri păgâne;
Bucură-te, că piatra pusă de tine pururea rămâne;
Bucură-te, că L-au cunoscut ca pe un Soare mult luminos;
Bucură-te, că ai înălţat puternică Biserică în Răsărit;
Bucură-te, că ai purces pe drumul pe care magii au venit;
Bucură-te, că ai lăţit al Evangheliei cuvânt;
Bucură-te, Apostole şi propovăduitor preasfânt;
Bucură-te, şi ne învredniceşte şi pe noi mărturisirii Lui;
Bucură-te, şi ne întăreşte pe piatra mărturisirii Domnului;
Bucură-te, şi dă-ne mărturisirii neînfricoşate;
Bucură-te, şi din ispita îndoielilor ne scoate;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 6-lea

Spre adeverirea propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu şi spre încredinţarea neamurilor datu-ţi-s-a ţie, Sfinte, şi darul de a săvârşi minuni, ca toţi, văzându-le, să slăvească pe Dumnezeu Cel ce ţi-a dăruit ţie putere multă şi să strige Lui: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Aflându-te tu, Sfinte, în Cezareea, prin pronia lui Dumnezeu ai fost chemat drept meşter zidar, să mergi în India pentru înălţarea unui palat împărătesc şi, în drum, oprindu-vă într-o cetate în care se prăznuia nuntă împărătească şi fiind poruncă să meargă şi toţi străinii ce s-ar afla în cetate, aflându-te acolo, ai fost lovit peste obraz fără de vină de o slugă, pe care ai blestemat-o să-i fie ruptă mâna de câini, lucru ce s-a şi întâmplat. Care minune văzând-o, mulţi au venit la credinţă şi chiar pe fiul împăratului l-ai învăţat a păzi curăţia cămării de nuntă; pentru aceasta îţi strigăm:
Bucură-te, că ale tale cărări de Dumnezeu au fost rânduite;
Bucură-te, că ai aflat prilej să faci minuni preaslăvite;
Bucură-te, că, pe cel ce te-a hulit fără vină, l-ai osândit;
Bucură-te, că după cuvântul tău pedeapsă a primit;
Bucură-te, că prin aceasta puterea lui Dumnezeu au cunoscut;
Bucură-te, că multora osânda lui spre pildă s-a făcut;
Bucură-te, că mulţi au venit la credinţa adevărată;
Bucură-te, şi ne învaţă şi pe noi a nu huli niciodată;
Bucură-te, că însuşi fiul împărătesc s-a întors la credinţă;
Bucură-te, că l-ai îndemnat la păzirea curăţiei în cuviinţă;
Bucură-te, că şi noi, prin tine, bune îndemnuri primim;
Bucură-te, şi ne învredniceşte următori sfaturilor tale să fim;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 7-lea

Aflând împăratul cetăţii de sfătuirea dată fiului şi văzându-l pe el că a părăsit slujirea idolească, a voit să te piardă, dar fiind în drum spre India, Sfinte, Dumnezeu te ocrotea pentru slujba ce-ţi încredinţase; de aceea, necontenit laude şi cântări Îi aducem Lui: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Voind Gundafor, împăratul Indiei, să-şi facă un palat preaslăvit, prin pronia lui Dumnezeu ai fost adus înaintea lui drept meşter iscusit, venit din laturile Palestinei. Primindu-te cu mare bucurie împăratul şi încredinţându-ţi aur din destul, spre săvârşirea palatului, tu, Sfinte, l-ai împărţit la săraci, ca să-i agoniseşti lui palat fără de asemănare în lăcaşurile cereşti. Pentru care înţeleaptă îndrăzneală, lăudându-te, îţi strigăm:
Bucură-te, că preaîndrăzneţ te-ai arătat;
Bucură-te, că ai făurit un plan minunat;
Bucură-te, că tot aurul la săraci l-ai dat;
Bucură-te, că pe Domnul Însuşi L-ai împrumutat;
Bucură-te, că palat preaslăvit împăratul a dorit;
Bucură-te, că lăcaş neasemănat în ceruri i-ai gătit;
Bucură-te, că prin tine şi noi năzuim la cămările cereşti;
Bucură-te, că acolo, împreună cu Hristos te sălăşluieşti;
Bucură-te, şi ne du şi pe noi în casa Tatălui de Sus;
Bucură-te, şi ne uneşte cu Domnul Iisus;
Bucură-te, ajutorul celor săraci şi în nevoi;
Bucură-te, Sfinte, şi roagă-te şi pentru noi;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 8-lea

Aflând împăratul cele făptuite de tine, a poruncit să te arunce în temniţă, dar tu, Sfinte, în necazuri te bucurai, proslăvind pe Dumnezeu şi strigându-I Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Minunată orânduire a arătat Dumnezeu spre încredinţarea împăratului, că neînşelător era cuvântul tău despre zidirea palatului celui ceresc, căci în chip neaşteptat s-a săvârşit din viaţă fratele împăratului şi a fost purtat de înger şi a văzut slava celor agonisite în ceruri de tine, Sfinte. Apoi a slobozit Dumnezeu să se întoarcă el întru simţire spre adeverirea celor văzute, de care încredinţându-se împăratul, te-a eliberat din temniţă şi a venit la dreapta credinţă, iar noi, văzând minunea, grăim:
Bucură-te, că te-ai învrednicit de minuni preaslăvite;
Bucură-te, că prin minuni cuvântul şi faptele ţi-au fost adeverite;
Bucură-te, că răbdarea în suferinţă ţi s-a răsplătit;
Bucură-te, că însuşi împăratul la credinţă a venit;
Bucură-te, şi ne întăreşte şi pe noi în necaz;
Bucură-te, şi al nostru cuget ţine-l mereu treaz;
Bucură-te, că din temniţă te-ai izbăvit;
Bucură-te, că celor din prigoane le eşti zid nebiruit;
Bucură-te, că ne arăţi nouă puterea credinţei;
Bucură-te, că ne vădeşti preţul suferinţei;
Bucură-te, că izbăveşti din închisoare pe cei nedreptăţiţi;
Bucură-te, îţi strigă ţie ai tăi slujitori;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 9-lea

Luminând tu cu propovăduirea Evangheliei părţile Indiei, a venit clipa cinstitei mutări a Maicii lui Dumnezeu şi toţi Apostolii din toate părţile lumii au fost răpiţi şi aduşi în Ghetsimani înaintea patului Preacuratei, ca să aducă ei slăvite cântări de îngropăciune şi lui Dumnezeu să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Şi de această dată a voit Dumnezeu ca tu, Sfinte, să ajungi a doua zi după îngropăciune şi, sfătuindu-se Apostolii, spre mângâierea ta, au deschis mormântul Preafericitei Născătoare de Dumnezeu, ca să te închini Preacurat trupului ei, dar deschizându-l, n-au aflat decât giulgiurile, adeverindu-se astfel că Maica lui Dumnezeu, în chipul Fiului său, cu trupul la cer a fost luată. Această mare taină cunoscând-o, strigăm către tine:
Bucură-te, că ai fost ales spre adeverirea unor taine preaslăvite;
Bucură-te, că de Dumnezeu îndoiala şi zăbava ţi-au fost rânduite;
Bucură-te, că şi proslăvirea Maicii Domnului ai adeverit;
Bucură-te, că pe nori din India în Ghetsimani ai venit;
Bucură-te, că ai ajuns a doua zi după îngropăciune;
Bucură-te, că vi s-a descoperit ce să faceţi prin rugăciune;
Bucură-te, că aţi hotărât ca mormântul să fie deschis;
Bucură-te, că doar giulgiul l-aţi aflat pe pământ întins;
Bucură-te, că aţi înţeles că la cer cu trupul a fost luată;
Bucură-te, că aşa dragostea Fiului pentru Maica Sa se arată;
Bucură-te, cel ce îndoielnic şi zăbavnic te-ai dovedit;
Bucură-te, că îndoiala şi zăbava ta de rătăcire ne-au izbăvit;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 10-lea

După aceasta iarăşi în părţile Indiei întorcându-te, Sfinte Toma, propovăduiai pe Hristos, întorcând pe mulţi la credinţă şi învăţându-i pe ei să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Prin multe alte minuni, Sfinte Toma, ai întărit propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, când un slujitor netrebnic, ucigându-şi copilul, te-a învinuit pe tine de fapta lui ticăloasă, iar tu, neavând nici o mărturie în faţa judecătorilor pentru nevinovăţia ta, ai cerut să te ducă înaintea pruncului celui ucis şi i-ai poruncit lui ca însuşi să mărturisească pentru sine cine l-a ucis, iar cel mort a cuvântat, arătând pe cel vinovat. De care lucru cutremurându-ne, ţie strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că prin tine multe alte minuni s-au făcut;
Bucură-te, că în primejdii darul Domnului ţi-a fost scut;
Bucură-te, că minciuna slujitorului idolesc s-a vădit;
Bucură-te, că cel mort singur a grăit;
Bucură-te, că mărturie de nevoinţa ta a dat;
Bucură-te, că pe nelegiuitul său tată ucigaş l-a arătat;
Bucură-te, că Hristos, Soarele dreptăţii, te-a luminat;
Bucură-te, că Domnul tău din primejdii şi din temniţă iarăşi te-a scăpat;
Bucură-te, şi ne fii nouă apărător în ispite;
Bucură-te, şi ne scapă de cursele diavolului cele meşteşugite;
Bucură-te, aducem ţie cei ce cinstim a ta pomenire;
Bucură-te, mijlocitor la cer pentru a noastră mântuire;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 11-lea

Prin trei femei preacucernice, Sindiclia, Migdonia şi împărăteasa Tertiana, pe care le-ai adus de la păgâneasca închinare de idoli la creştineasca credinţă şi închinare a Unuia singur adevărat Dumnezeu, ţi-a pregătit Domnul şi cărarea muceniciei, ca, cetei sfinţilor alăturându-te, de-a pururea să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Învăţându-le pe ele curăţia să-şi păzească ferindu-se de amestecul cu păgânii, ai întărâtat mânia urâtorului de curăţie, care prin soţii acelor cucernice femei s-a pornit cu înverşunare împotrivă-ţi, îndemnând pe împărat să te piardă pentru că le despărţiseşi pe ele de la spurcata închinare idolească şi de la păgâneştile năravuri necurate şi pe mulţi i-ai adus la slujirea lui Hristos. Dar tu, Sfinte, te-ai arătat gata a le răbda toate pentru dragostea lui Hristos, pe care-L propovăduiai; de aceea şi noi cu credinţă îţi strigăm ţie:
Bucură-te, că întâi pe Sindiclia la credinţă o ai câştigat:
Bucură-te, că ea plină de dar s-a arătat;
Bucură-te, că prin ea şi pe Migdonia, rudenia ei, o ai atras;
Bucură-te, că şi aceasta s-a arătat bun şi cinstit vas;
Bucură-te, că pe însăşi preaînţeleapta împărăteasă Tertiana Domnul o a chemat;
Bucură-te, că mânia împăratului împotriva ta s-a întărâtat;
Bucură-te, că cele trei femei cucernice cununi ţi-au împletit;
Bucură-te, că şi cununa muceniciei ţi-au pregătit;
Bucură-te, şi ne povăţuieşte şi pe noi pe calea mântuirii:
Bucură-te, că ne încredinţăm ajutorului tău şi povăţuirii;
Bucură-te, păzitorul întregii curăţii;
Bucură-te, agonisitorul cereştii avuţii;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 12-lea

Înştiinţându-se împăratul că un străin a întors-o pe femeia sa de la împreună-petrecerea cu el, plin de mânie, te-a prins şi te-a aruncat în temniţă, Sfinte. La judecată aducându-te, tu cu îndrăznire ai mărturisit că Unuia singur Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului, te închini şi slujeşti şi, neputând să te plece nici închinării idoleşti şi nedobândind de la tine nici a întoarce pe împărăteasă la petrecerea ei de mai înainte, te-a dat la munci grele, dar pe toate le-ai biruit cu puterea lui Hristos, Căruia necontenit Îi slujeai, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Neputând cu munci să te piardă nelegiuitul împărat şi temându-se de norod, te-a scos cu vicleşug din cetate, împreună cu tine mergând, apoi te-a dat pe mâna oştenilor, care cu cinci suliţe te-au străpuns şi ai dobândit cununa muceniciei, încât după moarte nu numai cinstitele tale moaşte, dar şi ţărâna mormântului în care au fost îngropate s-a arătat făcătoare de minuni şi chiar un frate al împăratului, îndrăcindu-se, a fost tămăduit cu ţărână de la mormântul tău, de care minune s-a cutremurat până şi împăratul care cu urgie te-a pierdut, şi aşa l-ai întors şi pe el la credinţă; iar noi cu cutremur strigăm ţie:
Bucură-te, că te-ai învrednicit de slăvite minuni şi cununi;
Bucură-te, că în viaţă şi după moarte te-ai arătat făcător de minuni;
Bucură-te, că cea mai luminoasă cunună, cununa muceniciei îţi străluceşte;
Bucură-te, că prin mucenicia ta ceata sfinţilor sporeşte;
Bucură-te, că mulţi îndrăciţi ai tămăduit;
Bucură-te, că ţărâna mormântului tău a vindecat pe fratele împăratului ce s-a îndrăcit;
Bucură-te, că împăratul care te-a ucis la ajutorul tău a alergat;
Bucură-te, că în vedenie i te-ai arătat şi l-ai mustrat;
Bucură-te, că de ajutor nu l-ai lipsit;
Bucură-te, că, prin minunata tămăduire, pentru Hristos l-ai dobândit;
Bucură-te, că şi azi tămăduieşti multe boli şi neputinţe;
Bucură-te, şi scapă-ne pe noi de ale sufletului şi ale trupului suferinţe;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul al 13-lea

O, Preasfinte Apostole al lui Hristos, cel ce îndoielnic şi zăbavnic te-ai arătat spre adeverirea desăvârşită a dumnezeieştii Taine a Învierii Domnului şi a preaslăvirii Preacuratei Sale Maici, cel ce în viaţa ta şi după moarte făcător de minuni te-ai arătat şi cu mucenicească cunună te-ai încununat, apără turma lui Hristos de toată rătăcirea şi îndoiala; pe noi, cei zăbavnici cu inima, ne întăreşte pe piatra mărturisirii Sale; cu rugăciunile tale dă tămăduire rănilor sufletelor şi trupurilor noastre şi ne mijloceşte mântuirea la sfârşitul vieţii noastre. Amin. (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Galileea neamurilor a oblăduit a ta pruncie..., Condacul 1: Cel ce dintre Apostoli ai fost ales a purta crucea...,

Icosul 1

Galileea neamurilor a oblăduit a ta pruncie, Sfinte, învrednicindu-te pe tine Dumnezeu a auzi propovăduirea lui Hristos şi a vedea preaslăvitele Sale minuni şi cunoscându-L pe El, Dumnezeu adevărat, să-L urmezi îndeaproape şi încă şi în ceata celor doisprezece Apostoli să te numeri, pentru care zicem ţie:
Bucură-te, Toma, cel ce ai fost numit Geamănul;
Bucură-te, că ai cunoscut pe Iisus Galileeanul;
Bucură-te, că, prin minuni, puterea Lui ţi s-a vădit;
Bucură-te, că L-ai cunoscut pe El a fi Dumnezeu;
Bucură-te, îţi strigă sufletul meu;
Bucură-te, că pe urmele lui Hristos ai purces;
Bucură-te, că te-ai învrednicit Apostol a fi ales;
Bucură-te, că între cei dintâi ai fost chemat;
Bucură-te, că între cei doisprezece te-ai numărat;
Bucură-te, că ai urmat lui Hristos până în sfârşit;
Bucură-te, că prin tine temeiul credinţei s-a vădit;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

Condacul 1

Cel ce dintre Apostoli ai fost ales a purta crucea cea grea a îndoielilor spre adeverirea fără putinţă de tăgadă sau de îndoială a Învierii lui Hristos, scapă-ne pe noi cu rugăciunile tale din furtunile lumii şi din valurile îndoielilor vieţii acesteia, ca să-ţi strigăm: Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!
 Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor, tinerii lui Avraam...

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cetele cele de sus, ca un Apostol bucurându-te, dănţuieşti în ceruri, fericite şi cânţi veselindu-te: Binecuvân­tat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la margini până la mar­gini a străbătut vestirea ta şi glasul Dumnezeieştilor tale cu­vinte, care învaţă pe cei ce cân­tă: Binecuvântat eşti în Biseri­ca Slavei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Biserică te-ai făcut Preasfintei Treimi, prealăudate, pentru aceasta şi capiştile idolilor şi jertfelnicele le-ai zdrobit, Apostole şi Bise­rici ai ridicat spre mărirea şi lauda lui Hristos Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De robia legii ne-am izbăvit prin naşterea ta; că tu, Născă­toare de Dumnezeu, fără să­mânţă bărbătească ai născut nouă pe Mântuitorul. Binecu­vântată eşti între femei, Ceea ce eşti fără prihană, Stăpână.

Catavasia:

N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!



Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, vorbind, te-ai arătat uitându-ţi de trup, feri­cite; şi cu Dumnezeirea cea mai presus de lume te-ai îmbogăţit şi prin cea către Dumnezeu apropiere ai cântat: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragostea lui Hristos unindu-te, moarte împreună cu dânsul ai dorit, fericite, zicând Apostolilor celor împreună cu tine: „Să mergem, să murim şi noi cu dânsul” şi cântând: pe Domnul lăudaţi şi-L preaînăl­ţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe voi Apostolii, Hristos v-a arătat nori ai Cereştii Ploi cu care umpleţi Bisericile de Apa Dumnezeieştii Cunoştinţe, preaînţelepţilor; şi adăpaţi pe cei ce cântă: pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De prihană şi de întinăciune Curată fiind şi Locaş a toată Sfinţenia, ai născut pe Cuvântul Cel Preasfânt, Care sfinţeşte pe toţi, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl. Pentru aceas­ta pe tine Fecioară te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.



Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Car de Lumină purtător te-ai arătat, purtând pe Cuvântul în sufletul tău, cel bine ascultător şi de Dumnezeu purtător, care a îndreptat spre mântuire, pe cei ce te laudă pe tine, mărite Apostole.

Stih: Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

A ta preafericită pomenire săvârşind, te rugăm să ne izbă­vim de tot întreitul val al păca­tului cu mijlocirea îndrăznirii tale, pe care o ai ca un Apostol al lui Hristos, de Dumnezeu văzătorule preacinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi, săvârşind pomenirea ta, Sfinte Toma Apostole, luminează-ne şi ne sfinţeşte prin credinţă, izbăvindu-ne de ispite, de primej­dii şi de toate patimile, cu rugă­ciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Dumnezeiască  Maică şi Preacurată Fecioară; că tu ai unit fecioria şi naşterea, născând, Preacurată Stăpână, pe Făcătorul şi Dom­nul a toată făptura.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.



SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu năvodul Dumnezeieştilor cuvinte, vânând peşti cuvân­tători, i-ai adus pârgă Dum­nezeului nostru; şi întru rănile lui Hristos dorind să te îm­braci, următor Patimii Lui te-ai arătat. Pentru aceasta, adunându-ne, după datorie cin­stim, mărite Apostole, întru tot prăznuită pomenirea ta; şi cu un glas strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dum­nezeu, iertare de greşeli să dă­ruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.



SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Ceea ce este Uşă Cerească şi Sicriu, Munte cu totul Sfânt, Nor Luminos, să o lăudăm, Scara cea Cerească, Raiul cel Cuvântător şi Mântuirea Evei; Vistierie Mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi ierta­rea greşelilor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu cre­dinţă se închină Preasfmtei Naş­terii tale.
şi se face otpusul.