Pomenirea Sfântului Cuvios Casian Grecul, făcătorul de minuni din Uglici, Rusia (+1504)

Rudă cu noul împărat al Bizanţului Constantin al XI-lea Paleologul (1449-1453), Cuviosul Casian, al cărui nume din lume era Constantin, a ajuns în Rusia în 1473 cu suita prinţesei Sofia Paleoghina, care s-a dus acolo, ca să se căsătorească cu principele Ivan al III-lea Vasilievici. Dacă altor membrii ai suitei li s-au acordat titluri şi funcţii înalte la curtea rusească, Constantin s-a mulţumit cu titlul de boier pe lângă arhiepiscopul Ioasaf de Rostov. Când, în 1489, Ioasaf s-a retras în mânăstirea pe care a întemeiat-o Sfântul Terapont (pomenit pe 27 mai) pe malurile Lacului Alb, Constantin l-a însoţit fără a avea de gând să se facă monah. Însă chiar în prima lui noapte în mânăstire, i s-a arătat sfântul Martinian (pomenit pe 12 ianuarie), l-a ameninţat cu toiagul său şi i-a cerut să nu mai piardă timpul, ci să se lepede de cele lumeşti. Această vedenie a confirmat-o şi arhiepiscopul Ioasaf, iar Constantin a fost tuns monah cu numele de Casian.

Nici o ascultare ostenitoare sau înjositoare nu era dificilă pentru fostul principe, care îi întrecea pe toţi împreună-nevoitorii lui fraţii în ascultare şi în dragostea pentru rugăciune. Păstra o corespondenţă cu prietenul său Cuviosul Nil de la Sora (pomenit pe 7 mai), care îl încuraja să îmbrăţişeze viaţa isihastă. În 1492, s-a stabilit lângă râul Utzma, în regiunea Uglici, pentru ca să trăiască acolo singur doar cu Dumnezeu. A ieşit însă din sihăstria sa pentru a-l vizita în închisoare pe prietenul şi ocrotitorul său, principele Ioan şi pe fiii lui. Ucenicilor care s-au adunat în jurul lui, Cuviosul Casian le recomanda în principal ascultarea, milostenia faţă de săraci şi pomenirea celor adormiţi. Făcându-se tuturor toate, a adormit în pace pe 2 octombrie 1504. Mai târziu s-a arătat de multe ori pentru a-i vindeca pe monahi sau pentru a-şi ocroti mânăstirea.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”)