Pomenirea Sfântului Ierarh Mihail, primul mitropolit al Kievului (+ 992)

Sfântul Mihail a fost primul Mitropolit al Kievului şi a toată Rusia. După ocuparea Hersonului de către Sfântul Vladimir (pomenit pe 15 iulie), co-împăraţii Bizanţului Vasilie al II-lea Bulgaroctonul (976-1025) şi Constantin al VIII-lea (979-1028) s-au grăbit să-şi îndeplinească promisiunea făcută, adică să-i dea ca soţie pe sora lor Ana, după ce mai întâi ţarul rus şi poporul său au îmbrăţişat creştinismul.

Principesa porfirogenetă a însoţit misiunea bizantină a episcopilor, clericilor şi demnitarilor, care avea în frunte pe Mitropolitul Mihail, căruia Sfântul Patriarh Nicolae al II-lea Hrisoverghis (983-996, pomenit pe 16 decembrie) i-a încredinţat lucrarea dificilă a creştinării ruşilor.

Sfântul Ierarh l-a botezat pe Vladimir (989) şi pe boierii ruşi şi a săvârşit nunta împărătească în Herson. În continuare, însoţit de perechea princiară şi de clerul bizantin, care purta sfintele moaşte, icoane şi sfinte vase, s-a dus la Kiev. Călătoria nou-luminatului ţar şi a noului mitropolit către cetatea-capitală a pământului rusesc era ca o sfântă expediţie, care se deplasa pentru a dezrădăcina politeismul strămoşesc al ţării.

În capitala Rusiei Kievene, Mihail i-a botezat pe copiii lui Vladimir şi poporul în râul Nipru. În timpul scurtei perioade de păstorire, în colaborare cu Sfântul Vladimir şi cu episcopii vicari şi clericii săi, Mihail a dezvoltat o activitate misionară foarte largă. Propovăduia închinătorilor la idoli Evanghelia Harului, catehiza poporul, boteza şi îi întărea pe cei nou-luminaţi în credinţă.

După imnograful Bisericii, Mihail ,,a dărâmat idolii cu securea învăţăturii evanghelice, a dezrădăcinat spinii mulţimii zeilor şi a semănat seminţe roditoare în pământul Rusiei”.

În anii următori, 990 şi 991, s-a dus şi în alte două puternice cetăţi domneşti ale vremii, Novgorod şi Rostov, unde cu râvna sa misionară a nimicit superstiţiile politeiste, a botezat poporul, a ridicat biserici şi a hirotonit preoţi.

Doborât din cauza intensei activităţi şi a condiţiilor climatologice răuvoitoare, a adormit pe 15 iunie 991, după ce a pus temeliile creştinării Rusiei prin botezarea Kievului.

Moartea lui a pricinuit o mare tristeţe Sfântului Vladimir pentru pierderea atât de grabnică a bunului păstor al poporului său, dar şi a unui înţelept consilier în treburile statului. A fost înmormântat în Biserica Născătoarei de Dumnezeu ,,Desiatinaia” (A-zecea), pe care a ridicat-o Vladimir cu binecuvântarea Sfântului Mihail, dar pe care cel din urmă nu a văzut-o terminată. La începutul secolului al XII-lea cinstitele lui moaşte au fost găsite nestricate şi aduse în Lavra Peşterilor, unde se află până astăzi.

Biserica îl cinsteşte pe Sfântul Ierarh ca luminător al Kievului şi cântă: ,,Se laudă cetatea Kievului astăzi pentru cămaşa baptismală cu care ai îmbrăcat-o, Sfinte”.

traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”