Vasile Yaroslavici a fost cel mai mic fiu a lui Iaroslav Vsevolodovici (al VIII-lea copil). În 1246, după moartea tatălui său (Prințul Iaroslav a fost otrăvit în capitala Imperiului Mongol, Karakorum, când Vasile avea numai cinci ani), Vasile a devenit Cneaz de Kostroma. În anul 1272 , el a devenit Mare Cneaz de Vladimir.

Deși a domnit doar patru ani ca Mare Cneaz, Vasile nu a fost scutit de intrigi, certuri și lupte. În 1272, a apărat Rusia de dușmanii externi, iesind cu armata rusească și apărâd Kostroma de incursiunile tătare. Urmând exemplul bunicului său, Sfântul Andrei Bogoliubski (care a luat cu el pe câmpul de luptă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vladimir), Cneazul Vasile a intrat pe câmpul de luptă cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia”. O lumină orbitoare a ieșit de la sfânta icoană. Văzând aceasta tătarii s-au dispersat și au fugit din Rusia.

Cronicile spun că Marele Cneaz Vasile a avut o dragoste deosebită pentru Biserică și cler. După moartea martirică a Episcopului Mitrofan de Vladimir în timpul Asaltului de la Vladimir din 4 februarie 1238, Eparhia a rămas văduvă mai mulți ani. Aceasta l-a întristat pe Marele Cneaz Vasile. Cu ajutorul său a fost zidită o catedrală mare în Vladimir și sfințită în anul 1274. Acest lucru a fost aparent în legătură cu sfințirea Sfântului Serapion (12 iulie), fost egumen la Mănăstirea Peșterilor, ca Episcop de Vladimir.

În anu 1276, Marele Cneaz Vasile și-a terminat călătoria vieții pe acest pământ. Majoritatea evenimentelor importante din viața sa a avut loc cu binecuvântarea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Teodorovskaia”. El a adormit în Domnul la Kostroma, aici aflându-se și mormântul său. Din acel moment, sfânta icoană se află în Catedrala Sfântul Teodor Stratilat din Kostroma.