Pomenirea Sfântului Cuvios Stareț Anatolie cel Tânăr, mărturisitor de la Optina (+1922)

Sfantul Anatolie cel Tanar de la Optina este unul dintre Cuviosii care s-au nevoit duhovniceste si au sfintit pamantul Manastirii Optina, din Rusia. Nascut in anul 1855 si trecut la cele vesnice in ziua de 30 iulie 1922, acest cuvios barbat a fost ucenic de chilie al Sfantului Ambrozie de la Optina, in urma caruia a si ramas ca indrumator duhovnicesc pentru obste si credinciosi.

Manastirea Optina este una dintre cele mai mari si renumite manastiri de calugari din intreg Rasaritul Ortodox. Aceasta se afla in Rusia Centrala, la aproximativ 130 de kilometri de Moscova si la mica distanta de localitatea Kozelsk. Ea este considerata a fi centrul spiritualitatii Bisericii Ortodoxe Ruse, inca din secolul al XIX-lea. Obstea acestei manastiri a dat lumii multi sfinti cuviosi parinti.

Sfantul Anatolie cel Tanar de la Optina

Alexandru Potapov, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in anul 1855, intr-o localitate din Rusia. Desi si-a dorit inca de mic sa imbratiseze viata monahala, el a intrat definitiv pe poarta Manastirii Optina abia in ziua de 15 februarie 1885, la varsta de treizeci de ani, cand mama sa a trecut la cele vesnice.

Fiind primit in obste, fratele Alexandru a fost randuit la chilia Cuviosului Ambrozie, spre a-i fi ucenic. Potrivit celor care l-au cunoscut, acest cuvios barbat a primit de la Dumnezeu inca de la inceput mari daruri duhovnicesti, precum darul dragostei, al compatimirii celor suferinzi, al discernamantului si al cunoasterii inimilor.

In ziua de 3 iunie 1895, dupa zeze ani de ascultare si nevointe duhovnicesti, fratele a fost tuns in monahism, primind numele de Anatolie. Dupa trecerea la cele vesnice a Cuviosilor Iosif si Varsanufie, Cuviosul Anatolie a purtat sarcina de indrumator al obstii si al credinciosilor, alaturi de Cuviosul Nectarie. Monahii si credinciosii cu pregatire intelectuala deosebita obisnuiau sa mearga la Cuviosul Nectarie, iar credinciosii simpli la Cuviosul Anatolie.

Cuviosul Anatolie a legat o stransa prietenie cu Sfantul Alexie Meciov (preot de mir, casatorit), drept pentru care ii trimitea adesea la el pe credinciosii din Moscova.

Cuviosul Anatolie cel Tanar era totdeauna smerit si niciodata mahnit, precum marturisesc cei care l-au cunoscut si cele cateva poze care s-au pastrat pana astazi. Avea mereu chipul luminos, iar bucuria cu care il intampina pe fiecare credincios in parte era precum un izvor cu apa limpede. Cuviosul ii primea pe toti cei care cautau mangaiere sau sfatuire, in orice moment al zilei, trecand peste toate durerile trupesti pe care le avea.

Cand autoritatile atee au inceput sa prigoneasca Biserica lui Hristos, multi stareti si slujitori ai Sfantului Altar au fost aruncati in temnite. Cuviosul Anatolie a fost si el arestat, insa, pentru bolile sale, nu a fost aruncat in inchisoare, ci dus intr-un spital pentru detinuti. Acolo, sfantului i-au tuns parul si barba. Cand s-a constatat ca a fost confundat cu altcineva, sfantul a fost eliberat, putand sa se intoarca la Manastirea Optina. Cuviosul Anatolie a ramas la fel de bland, smerit si luminos.

In ziua de 29 iulie 1922, autoritatile au trimis ordin la manastire ca staretul sa fie arestat din nou. Pentru blandetea si smerenia lui, cei insarcinati cu arestarea au acceptat rugamintea Cuviosului Anatolie de a-l mai lasa o seara in manastire, pentru a se pregati sufleteste. In seara cu pricina, starea sanatatii sfantului s-a inrautatit, chiar daca medicul nu a putut sa descopere nici o cauza. A doua zi, cand a intrat in chilie, Cuviosul Varnava, ucenicul sfantului, l-a gasit pe Cuviosul Anatolie asezat in genunchi. Peste doar cateva clipe, sfantul a trecut la cele vesnice, la fel de linistit precum a trait toata viata.

Cuviosul Anatolie a trecut la cele vesnice in ziua de 30 iulie 1922, la varsta de 67 de ani. El a fost inmormantat langa mormantul Cuviosului Ambrozie, duhovnicul sau, in acel loc despre care, in urma cu doar doua saptamani, a spus: "Aici poate fi asezat foarte bine inca un om. Exact un loc pentru inca un mormant."

"O, preaslaviti drepti ai lui Hristos, Cuviosilor Parinti si Stareti, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie; Iosif si al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie si Nicon, ca sapte stalpi si sapte luminatori ati stralucit in Sihastria de la Optina! Auziti aceasta rugaciune a noastra si pogorati-ne de la Hristos dar de smerenie si pomenire a mortii, sa ne izbaveasca cu harul Sau de tot raul si sa ne invredniceasca de sfarsit crestinesc pe toti care ii cantam Lui: Aliluia!"

Cuvinte duhovnicesti ale Cuviosului Anatolie cel Tanar

"Fara iarna nu ar exista primavara, fara primavara nu ar exista vara. Asa este si in viata duhovniceasca: putina mangaiere, iar apoi putina durere si, astfel, putin cate putin, se formeaza calea mantuirii. Domnul ne poate mangaia tot timpul, insa mangaierea neincetata ne face rau, asa cum, daca soarele va dogori neincetat, totul se va usca sau se va culca la pamant; dar, cand fenomenele alterneaza, este bine."

“Increde-te in voia Domnului si Domnul nu te va rusina. Inaintea sfarsitului tau ii vei multumi lui Dumnezeu nu pentru bucurii si fericire, ci pentru nenorocirile si suferintele din viata ta. Si, cu cat mai multe au fost ele in viata ta, cu atat mai usor vei muri, cu atat mai usor se va inalta sufletul tau la Dumnezeu."

"Izbaveste-ma, Doamne, de ademenirea marsavului si vicleanului antihrist, timpul caruia se apropie, si ma adaposteste de mrejele lui in pustia tainica a mantuirii Tale. Da-mi tarie si barbatie neclintita sa marturisesc numele Tau cel Sfant, sa nu dau indarat de frica diavoleasca, sa nu ma lepad de Tine, Mantuitorul si Rascumparatorul meu, de Sfanta Ta Biserica! Doamne, da-mi, rogu-Te, ziua si noaptea, plangere si lacrimi pentru pacatele mele si fii milostiv in ceasul Strasnicei Tale Judecati! Amin."

Teodor Danalache