Pomenirea Sfinților Cuvioși Mucenici: Iacov cel Nou și ucenicii lui, Iacov diaconul şi Dionisie, monah de la Mănăstirea Iviru din Sfântul Munte Athos, care s-au săvârșit fiind sugrumaţi de către turci (+ 1520)

Sfântul Preacuvios Iacov cel Nou s-a născut în dioceza Castoriei din părinţii Martin şi Parascheva. Destoinic păstor de oi fiind, lacov a ajuns în curînd la o mare avere, spre invidia fratelui lui de sînge, care s-a dus şi 1-a bîrfit înaintea turcilor, zicînd că fratele lui lacov a găsit în pămînt o mare avere. lacov atunci a lăsat toate şi s-a dus din casa părintească, mergînd la Constantinopol unde, muncind destoinic, iarăşi a ajuns la o mare avere. Acolo lacov a fost la un moment dat oaspetele unui bei. La acea masă turcii mîncau carne, pe cînd lacov postea. Atunci beiul a zis: „Mare este credinţa voastră creştină, lacove!”. Beiul atunci a povestit cum nevasta lui suferise ani mulţi de nebunie, şi nici un doctor nu o putuse ajuta cu nimic. Cineva atunci i-a zis să o ducă la Patriarhul creştinilor, pentru că acela putea să îi ajute cu rugăciunea. De îndată ce Patriarhul a deschis cartea şi a început să citească rugăciunile cuvenite, biserica s-a umplut de lumină cerească. Săvîrşind Patriarhul de citit rugăciunile, femeia s-a ridicat de sub al său patrafir sănătoasă complet. Auzindu-1 pe acel turc cum lăuda credinţa creştină, lacov a ieşit şi şi-a împărţit pe dată la săraci toată marea lui avere, apoi a mers şi s-a tuns monah la Sfîntul Munte Athos, în Mînăstirea Ivirul. El bine s-a nevoit întru toate cele călugăreşti, iar la urmă a luat moarte de mucenic pentru credinţă din mîinile turcilor, la Jedrene, în prima zi a lunii noiembrie din anul 1520. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni, precum şi ale celor doi ucenici ai lui, lacov şi Dionisie, odihnesc în Mînăstirea Sfintei Anastasia din Galakistou, în apropiere de Tesalonic.