Acesta s-a născut din părinţi slăviţi şi foarte evlavioşi. Maica lui, care a fost stearpă, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu ca să îi dăruiască prunc, şi i s-a făcut ei după rugăcine şi dorinţă, căci însăşi Preasfinta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat ei şi a mîngîiat-o cu cuvintele: „Nu te întrista, căci iată vei naşte un fiu, care va aduce pre mulţi la lumina adevărului”. Pruncul Ilarion avea doar trei ani cînd pe buzele lui se auzea neîncetat întreit sfînta cîntare: „Sfînt, Sfint, Sfint Domnul Savaot!”. El a primit de la cinstiţii lui părinţi şi prin a lor purtare de grijă cea mai aleasă educaţie, iar la vîrsta de optsprezece ani s-a tuns întru îngerescul chip. Atunci el a întemeiat şi o mănăstire avînd pravila Sfîntului Pahomie cel Mare. În anul 1134 el a fost sfinţit Episcop al cetăţii Meglin, de către Eustatie, Episcopul de Tîrnovo. Sfîntul Ilarion a dus o luptă neîntreruptă împotriva bogumililor şi ereticilor armeni, care a durat aproape întreaga lui viată. Prin nevoinţele lui mari şi neîncetate şi prin marea lui înţelepciune şi învăţătură el a făcut de ruşine înaintea poporului ereziile lor, şi i-a adus pre mulţi dintre ei la curăţia ortodoxiei. El a adormit cu pace, şi s-a strămutat în locaşul pregătit lui din Cereasca împărăţie a Domnului său, la anul 1164.