A fost episcop in cetatea Samosata-- care se afla sub ascultarea Patriarhiei din Antiohia-- de la anul 361 pana la anul 380. In vremea in care Evsevie a fost inaltat in scaunul de Episcop, stapanea imparatul Constantiu, fiul drept-credinciosului imparat Constantin Cel Mare; acesta n-a vroit sa urmeze in credinta tatalui sau, ci a lunecat de la marturisirea credintei celei adevarate, imbratisand mincinoasele invataturi ale ereticului Arie, cel care fusese osandit de cei 318 Sfinti Parinti, adunati in intaiul sobor a toata lumea crestina la anul 325, in cetatea Niceea. Si fiind multi dintre ucenicii ereticului aceluia in scaune de Episcopi si bucurandu-se de sprijinul imparatului, prigoneau pe acei pastori ai turmei, care aparau cu indrasneala dreapta credinta. Atunci s-a aratat Evsevie episcopul pastor adevarat, care s-a dovedit statornic si neinfricat in raspandirea dreptei credinte, ostenindu-se fara odihna spre a indemna pe crestini sa nu se lase amagiti de vorbele inselatoare ale ereticilor. Facandu-se sobor pentru alegere de patriarh in scaunul Antiohiei, episcopul Evsevie a sprijinit pe Sfantul Meletie, caci cunostea dreapta lui credinta; iar ereticii arieni, socotind ca lesne il vor indupleca, prin acea inaltare in scaun patriarhicesc, sa primeasca ratacirea lor, si-au unit glasurile si-au ales pe Sfantul Meletie patriarh. Au intocmit si hrisov despre alegerea aceea, iscalind cu totii, spre adeverire, ca a fost voia tuturora; iar hrisovul l-au incredintat spre pastrare lui Evsevie.

Dar viclenele uneltiri ale ereticilor n-au izbandit, caci Sfantul Meletie a inceput a propovadui credinta cea dreapta, aratand tuturor inselaciunea invataturilor ereticesti. Pentru aceea, arienii s-au grabit si l-au alungat pe Meletie, la 30 de zile de la inscaunarea sa. Apoi, amintindu-si de inscrisul ce se afla la episcopul Evsevie din Samosata si temandu-se sa nu fie vreodata osanditi ca au coborat din scaun, fara vina, pe acela pe care singuri il alesesera,-- au rugat pe imparatul Constantiu sa ia cu puterea sa imparateasca, scrisoarea aceea de la Evsevie; dar episcopul s-a aratat neinduplecat, spunand ca nu o poate da decat atunci cand i-ar cere-o toti cei ce i-au incredintat-o. Sub domnia imparatului Iulian Apostatul-- adica cel lepadat de credinta,--Evsevie a avut multe necazuri si osteneli de indurat; caci in afara de tulburarea ce o aduceau Bisericii ereticii arieni, se ridicase acuma iarasi glasul vechilor inchinatori la idoli, pe care insusi imparatul ii sprijinea. Plin de ravna pentru slijirea lui Hristos, Evsevie a imbracat in taina haine ostasesti si a cutreerat cetatile si satele din Siria, Fenicia si Palestina, intarind in sufletele crestinilor credinta cea adevarata.

La anul 365, sobor de Episcopi s-au adunat in cetatea Antiohiei, si cu totii au intarit invatatura cea adevarata a Bisericii, asa cum fusese statornicita de intaiul sobor de la Niceea. Cu fatarnicie au primit atunci si Episcopii arieni acea hotarare; dar dupa moartea imparatului Jovian, iarasi s-au intors la ereticestile invataturi. Din porunca imparatului Valens, Evsevie a fost osandit sa paraseasca scaunul de episcop din Samosata si sa mearga in surghiun in Tracia. Vestea acestei nedrepte osandiri a facut mare tulburare in poporul cetatii, care iubea si cinstea pe episcopul sau; s-a ridicat multime mare si a vroit sa impiedice implinirea poruncii imparatesti.

Dar bunul episcop, nevrand sa se face varsare de sange, din pricina sa, i-a indemnat pe toti sa ramana in liniste, punandu-si nadejdea in Dumnezeu, care toate bine le chiverniseste. Ereticii au asezat in locul lui, pe un anume Evnomie, ca Episcop al Samosatei; dar poporul nu a vrut sa aiba nici o impartasire cu dansul. La anul 379, Evsevie s-a intors din surghiun si calatorea iarasi invatand si indreptand cu intelepciune. Intr-una din aceste apostolicesti calatorii, si-a aflat moarte de mucenic, fiind ucis de eretici.