Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul Ignatie Teoforul Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul Ignatie Teoforul Ignatie Teoforul Ignatie Teoforul Ignatie Teoforul Ignatie Teoforul Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul
Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul sau purtătorul de Dumnezeu, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, care s-a săvârșit la Roma în timpul împăratului Traian, fiind mâncat de către fiare (+107)

În această zi, pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul sau purtătorul de Dumnezeu, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, care s-a săvârșit la Roma în timpul împăratului Traian, fiind mâncat de către fiare (+ 107)


Viața pe scurt a Sfântului Ignatie Teoforul (I)

Acest bărbat sfînt s-a numit „purtător de Dumnezeu” pentru că el avea pururea Numele lui Dumnezeu în inimă şi pe buze. Potrivit Sfintei Tradiţii el s-a numit aşa pentru că a fost ţinut în braţe de Domnul întrupat, lisus Hristos. Pe cînd Domnul a propovăduit ucenicilor învăţătura despre smerenie, el a luat în braţe un prunc, 1-a pus la mijloc între ei, şi a zis: „Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor” (Matei 18: 4). Acel copil a fost acest Sfînt Ignatie. Mai tîrziu el a ajuns ucenicul Sfîntului loan Teologul, împreună cu Sfîntul Policarp, Episcopul Smirnei. Ca Episcop al Antiohiei, Sfîntul Ignatie bine a păstorit Biserica lui Hristos cea încredinţată lui şi a fost cel dintîi care a introdus cîntarea antifonală în Biserică, în care firul cîntului este reluat alternativ de cele două strane. Acest fel de cîntare i s-a descoperit Sfântului Ignatie de către îngerii lui Dumnezeu din ceruri. Trecînd împăratul Traian prin Antiohia în drum spre războiul cu perşii, el a auzit de Sfîntul Ignatie, 1-a chemat la sine şi 1-a sfătuit să jertfească idolilor. Dacă ar fi făcut astfel, împăratul Traian 1-ar fi investit pe Sfint cu rangul de senator. Dar cum sfaturile, ca şi ameninţările împăratului au rămas în van, Sfîntul Ignatie a fost legat în lanţuri şi trimis la Roma sub paza a zece soldaţi sălbatici, spre a fi aruncat la fiare. Sfîntul Ignatie s-a bucurat întru martiriul lui pentru Domnul şi s-a rugat lui Dumnezeu ca fiarele să îl sfîşie cu adevărat, ca ele să i se facă lui mormînt ca să nu fie depărat de la el felul acesta de moarte. După o călătorie lungă şi chinuitoare ce 1-a purtat din Asia, prin Tracia, Macedonia şi Epir, Sfîntul Ignatie a ajuns la Roma, unde a fost aruncat la leii din circ. Leii l-au sfîşiat şi i-au mîncat trupul, nemairămînînd din el decît inima şi oasele mari. Acest slăvit mucenic al lui Hristos a luat mucenicia la Roma la anul 106, în timpul domniei urîtorului de Hristos împărat Traian. Sfîntul Ignatie s-a arătat de multe ori din cealaltă lume şi a lucrat multe minuni, ajutînd şi în ziua de azi pe cei care cheamă cu credinţă întru ajutor mucenicescul lui nume.

Viața pe scurt a Sfântului Ignatie Teoforul (II)

  Acesta a trait pe vremea lui Traian, imparatul romanilor (98-117), si, fiind ucenic al Sfantului Ioan Evanghelistul, ca si Sfantul Policarp al Smirnelor, a fost asezat episcop in Antiohia Siriei, ca urmas ce era al Apostolilor.

       Spun unii ca el este copilul acela, pe care, luandu-l in brate Domnul, a zis Apostolilor: "De nu va veti intoarce si nu veti fi precum copiii, nu veti intra in Imparatia Cerurilor. Si cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine Ma primeste." (Matei,18,3,5). Si Antiohia era marea cetate in care, ucenicii Domnului au inceput mai intai a se numi crestini.

       Deci, cand mergea Traian impotriva persilor, Sfantul Ignatie a fost prins si, facand cunoscuta credinta sa in Hristos si gandul sau nestramutat, a fost osandit sa fie dus la Roma, ca sa-l dea sa fie mancat de fiare in circ, ca un osandit de seama ce era. Si a facut el drumul din Siria la Roma, pazit de o garda de zece soldati, pe care, pentru asprimea lor, el ii numeste "cei zece leoparzi ai mei." Si el intarea in credinta Bisericile din toate orasele, pe unde trecea. Si ii ieseau inainte pe drum crestinii de pretutindeni, cete, cete, ca sa-i arate dragostea si pretuirea lor, precum se vede din cele sapte epistole, ce ne-au ramas de la el, ca un testament al Sfantului episcop-mucenic.

       "Nu va poruncesc, ci va sfatuiesc, zice el, feriti-va de ratacire. Unde-i episcopul, acolo-i Biserica, si unde-i Biserica si episcopul, acolo-i Liturghia cea adevarata. Totul este credinta in Hristos si dragostea. Vreau sa ma aseman lui Hristos, primind moartea de mucenic ca si El." Iar in Epistola catre Romani zice: "Sa nu cumva sa mijlociti si sa fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt graul lui Dumnezeu. Lasati-ma sa fiu macinat de dintii fiarelor, ca sa ma fac paine neprihanita lui Hristos."

       Deci, sosind la Roma, a fost dus la locul cel de priveliste de toate partile. Si, slobozind leii asupra lui, acestia l-au sfasiat si l-au mancat, lasand numai oasele cele mari, pe care, crestinii strangandu-le, le-au dus in Antiohia. Pentru marea lui dragoste din inima pentru Hristos i s-a spus "Teoforul", adica purtatorul de Dumnezeu. Pe vremea lui Iraclie imparatul, Antiohia, cazand in mainile turcilor, moastele Sfantului au fost duse la Roma si se afla acolo in biserica Sfantului Clement.

Viața pe lung a Sfântului Ignatie Teoforul

Traian, luînd sceptrul împărăţiei romanilor, episcop al Bisericii Antiohiei era Sfîntul Ignatie, cel cu numele şi cu lucrul purtător de Dumnezeu, care a primit scaunul după Sfîntul Evod şi care a fost după Sfîntul Clit sau Climent, cel dintîi episcop al Romei. Se povesteşte despre acest sfînt Ignatie, de Dumnezeu purtătorul, cum că pe vremea cînd era prunc, iar Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia într-acea vreme cu oamenii pe pămînt şi învăţa pe popoare despre împărăţia lui Dumnezeu, atunci şi părinţii acestui prunc, stînd acolo aproape în popor şi ascultînd cuvintele cele dumnezeieşti din gura Mîntuitorului şi avînd cu dînşii pe acest fiu, Domnul s-a uitat la dînşii şi, chemînd la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus în mijloc şi, cuprinzîndu-l, l-a luat pe mîini zicînd: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor şi cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primeşte. Pentru aceasta s-a numit Sfîntul Ignatie, purtător de Dumnezeu, că a fost purtat de mîinile întrupatului Dumnezeu. S-a numit purtător de Dumnezeu şi pentru aceasta că şi el purta pe Dumnezeu în inima şi în gura sa, fiind vas ales asemenea lui Pavel, care a purtat numele lui Dumnezeu înaintea limbilor şi împăraţilor.


Sfîntul Ignatiea fost mai întîi ucenic al Sfîntului Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu, împreună cu Policarp, episcopul Smirnei. După aceasta cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli s-a aşezat episcop al Antiohiei, unde a început a se spune mai întîi numele de creştin. Luînd el ocîrmuirea Bisericii, cu multe osteneli şi sudori semăna propovăduirea bunei-credinţe, arătînd întru totul rîvnă apostolească.


Acest sfînt ierarh a aşezat în biserică să se cînte dumnezeieştile cîntări în două cete, asemănîndu-le cetelor îngereşti. Fiind el întru vedenie şi învrednicindu-se de vederea dumnezeieştii descoperiri, a văzut cetele îngereşti cîntînd astfel. Adică atunci cînd cînta o ceată, cealaltă tăcea, iar cînd cînta cealaltă, cea dintîi asculta. După ce săvîrşea aceea cîntarea sa, începea cealaltă şi aşa neîncetat preamăreau pe Preasfînta Treime. Văzînd aceasta Sfîntul Ignatie întru descoperire, a pus orînduiala aceasta, mai întîi în Biserica Antiohiei şi de acolo au luat toate Bisericile acea orînduială frumoasă. Acest arhiereu era purtător de Dumnezeu, bun îndreptător al orînduielilor bisericeşti şi desăvîrşit slujitor al Tainelor lui Hristos; iar mai pe urmă s-a sfîrşit ca mucenic, fiind dat spre mîncarea fiarelor, despre care ne va arăta cuvîntul ce ne stă înainte.


Împăratul Traian avînd mare război cu sciţii, a dobîndit biruinţă asupra lor şi a voit pentru aceea să mulţumească necuraţilor idoli cu jertfe, prin toată împărăţia sa, părîndu-i-se că a biruit cu ajutorul lor şi-i ruga pe dînşii ca să chivernisească oştile sale şi împărăţia. Atunci s-a ridicat cu multă prigoană asupra creştinilor, pentru că a fost înştiinţat că aceştia nu mai aduc jertfă zeilor şi-i hulesc, arătînd înşelăciunea lor. Pentru aceea a poruncit ca pretutindeni să omoare pe creştinii care nu se supun poruncii lui.


Mergînd Traian la alt război împotriva perşilor, s-a întîmplat a trece prin Antiohia şi a fost pîrît către dînsul şi Sfîntul Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, că cinsteşte ca pe un Dumnezeu, pe Hristos cel osîndit de Pilat spre moarte şi răstignit pe Cruce şi că aşează legi pentru păzirea fecioriei, pentru trecerea cu vederea a bogăţiilor şi a tuturor celor ce sînt spre dulceaţa vieţii.


Acestea auzindu-le Traian, a chemat pe Sfîntul Ignatie şi în faţa suitei sale i-a zis: "Tu eşti cel ce te numeşti purtător de Dumnezeu, care te împotriveşti poruncilor noastre şi răzvrăteşti toată Antiohia, ducînd-o pe urma Hristosului tău?" Dumnezeiescul Ignatie a zis: "Eu sînt". Iar împăratul l-a întrebat: "Ce înseamnă purtător de Dumnezeu?". Sfîntul i-a răspuns: "Cel ce poartă pe Hristos Dumnezeu în sufletul său, este purtător de Dumnezeu". Dar împăratul a zis: "Oare tu porţi în tine însuţi pe Hristosul tău?". Sfîntul a răspuns: "Cu adevărat îl port, că scris este: Mă voi sălăşui întru dînşii şi voi umbla". Împăratul a zis: "Dar de noi ce crezi? Nu ţi se pare că purtăm întotdeauna întru pomenirea noastră pe zeii noştri şi-i avem pe aceia ajutători asupra vrăjmaşilor?" Purtătorul de Dumnezeu a răspuns: "Vai mie, că pe idolii cei răi îi numeşti dumnezei! Căci unul este Dumnezeu adevărat, Ziditorul cerului şi al pămîntului, al mării şi al tuturor celor dintr-însele, unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel Unul-Născut, a Cărui împărăţie nu va avea sfîrşit, pe Care de L-ai fi cunoscut şi tu, împărate, ţi-ar fi fost mai frumoase porfira, coroana şi scaunul împărăţiei tale". Împăratul a zis: "Lasă acestea ce grăieşti Ignatie şi ia seama la cuvintele mele de voieşti a te face plăcut mie şi a fi ridicat în cinstea prietenilor mei. Apoi să aduci împreună cu noi jertfă zeilor noştri şi îndată vei fi la noi arhiereu al marelui Die şi te vei chema părinte al suitei noastre". Răspuns-a sfîntul: "Ce trebuinţă am eu a fi arhiereu al lui Die, cînd sînt arhiereul lui Hristos, Căruia în toată ziua îi aduc jertfă de laudă şi mă sîrguiesc să mă jertfesc cu totul Aceluia şi să mă asemăn morţii Lui celei de bună voie". Zis-a împăratul: "Cui voieşti a te jertfi pe tine? Aceluia care a fost pironit pe cruce de Pilat din Pont?"


Sfîntul a răspuns: "Aceluia să-I fiu jertfă, Care a pironit păcatul pe cruce, a sfărîmat pe diavol, aflătorul păcatului şi a zdrobit cu crucea toată puterea lui". Zis-a împăratul: "Mi se pare, o! Ignatie, că nu ai minte sănătoasă şi judecată dreaptă. Căci nu te-ai fi înşelat aşa cu scripturile cele creştineşti dacă ai fi priceput bine cît de bun lucru este a te supune poruncilor împărăteşti şi, împreună cu toţii, a aduce jertfă zeilor". Purtătorul de Dumnezeu, luînd mai multă îndrăzneală, a zis: "Chiar de mă vei da fiarelor spre mîncare, chiar pe cruce de mă vei răstigni şi sabiei şi focului de mă vei da, niciodată nu voi jertfi diavolilor, nici nu mă tem de moarte, nici nu caut bunătăţile cele vremelnice ale vieţii acesteia de acum, ci numai pe cele veşnice le doresc şi în tot chipul mă îngrijesc ca să trec către Hristos, Dumnezeul meu, Care a voit a muri pentru mine".


Atunci suita, vrînd să mustre pe Sfîntul Ignatie pentru rătăcire, a zis: "Iată, tu zici că Hristos a murit; deci cum poate cel mort a ajuta cuiva şi încă Acela care a murit cu moarte defăimată? Zeii noştri sînt fără moarte şi grăiesc". Iar purtătorul de Dumnezeu a zis: "Domnul şi Dumnezeul meu Iisus Hristos S-a făcut om pentru noi şi pentru mîntuirea noastră. El a voit a pătimi pe cruce, moarte şi îngropare, apoi a înviat a treia zi, surpînd şi stricînd puterea vrăjmaşului şi S-a înălţat la cer, de unde S-a pogorît; iar pe noi din cădere sculîndu-ne şi iarăşi ducîndu-ne în rai, din care am fost scoşi, ne-a dăruit mai multe bunătăţi, decît cele ce am avut întîi. Însă dintre zeii cei cinstiţi de voi, niciunul n-a făcut ceva asemenea, fiind răi şi nelegiuiţi, făcînd multe fapte de pierzare şi lăsînd puţină credinţă oamenilor celor fără de minte. După aceea, luîndu-se acoperămîntul înşelăciunii, s-au cunoscut ce au fost, cum s-au dus rău din viaţa aceasta şi s-au dat morţii celei veşnice, pentru pierderea multora. Die, cel dintîi zeu al vostru, s-a îngropat în Creta, iar Asclipie, a pierit fiind lovit de fulger. Mormîntul Venerei se spune că este în Pafa, iar Eraclie a fost ars cu foc. Căci, fiind răi, au dobîndit acel sfîrşit de care au fost vrednici".


Acestea fiind grăite de Sfîntul Ignatie şi împăratul cu suita temîndu-se ca să nu se dea de ruşine zeii lor cu mai multe cuvinte de ale lui, a poruncit să-l ducă în temniţă. Iar împăratul toată noaptea aceea n-a dormit, cugetînd cu ce fel de munci să-l pedepsească pe Sfîntul Ignatie. Şi a socotit să-l osîndească spre mîncarea fiarelor, căci i se părea acea moarte că este cea mai cumplită. Deci, dimineaţa a spus aceasta suitei şi toţi l-au sfătuit aşa, însă au zis să nu-l dea fiarelor în Antiohia, ca să nu se facă mai slăvit între cetăţenii săi, primind sfîrşit mucenicesc pentru credinţa sa, ca nu cumva şi alţii, privind la dînsul, să se întărească în credinţă. Pentru aceea ziceau că i se cade să fie dus la Roma legat şi acolo să se dea spre mîncarea fiarelor, ca astfel, ostenindu-se de lungimea drumului, mai grea pedeapsă să primească. Romanii să nu ştie cine este, ci, ca un tîlhar pierind, să nu rămînă după dînsul nici o pomenire.


Acest sfat a plăcut împăratului şi a dat asupra Sfîntului Ignatie hotărîre de moarte, ca să fie dat spre mîncarea fiarelor în Roma, în vreme de praznic, înaintea adunării poporului. Astfel s-a osîndit sfîntul de păgîni, ca să fie privelişte a îngerilor şi a oamenilor.


Luînd asupra sa acest răspuns, purtătorul de Dumnezeu Ignatie, cu glas mare a mulţumit lui Dumnezeu şi cu mulţumire primea lanţurile cu care îl legau. Împăratul a mers cu oştile sale la război, iar dumnezeiescul pătimitor, cu lanţuri grele fiind legat şi fiind dat la zece ostaşi aspri şi nemilostivi, era dus la Roma. Ieşind din Antiohia mult s-a rugat pentru Biserică şi şi-a încredinţat lui Dumnezeu turma sa. Plîngeau pentru dînsul credincioşii şi se tînguiau cu amar, iar alţii, care cu multă dragoste fiind legaţi de dînsul, mergeau cu el în cale.


Venind ostaşii cu sfîntul în Seleucia, s-au suit în corabie şi de acolo plutind au sosit în Smirna. Acolo a sărutat pe dumnezeiescul apostol, Sfîntul Policarp, episcopul Smirnei şi s-a mîngîiat împreună cu dînsul în vorbe de Dumnezeu insuflate, bucurîndu-se de legăturile sale şi înfrumuseţîndu-se cu lanţurile. Pentru că ce împodobire mai bună putea să-i fie lui, decît acele lanţuri, cu care era înfăşurat pentru Domnul său? Apoi s-a sărutat şi cu ceilalţi episcopi, preoţi şi diaconi, căci s-au adunat la dînsul mulţi de pe la bisericile Asiei şi de prin alte cetăţi, vrînd să-l vadă şi dorind să audă dumnezeieştile cuvinte care ieşeau din gura lui. Sfîntul le zise să se roage pentru dînsul, ca mai curînd să fie dezlegat prin dinţii fiarelor din legătura cea trupească şi să se arate Domnului său cel dorit.


Apoi, văzîndu-i pe dînşii foarte tulburaţi şi nerăbdînd despărţirea lui, s-a temut ca nu cumva şi credincioşii ce sînt în Roma să se tulbure şi să nu sufere a fi dat spre mîncarea fiarelor. Căci atunci îi vor face lui împiedicare, dacă cumva şi-ar pune mîinile asupra acelora cărora era poruncit ca să-l dea spre mîncarea fiarelor şi astfel îi vor închide lui uşa cea deschisă a muceniciei şi a morţii celei preadorite.


Deci a socotit să trimită la dînşii scrisoare, poftindu-i ca şi aceia să se roage pentru dînsul şi să nu i se facă împiedicare de la alegerea lui cea mucenicească, ci prin fiare să fie dezlegat şi să treacă la preaiubitul său Stăpîn. Şi a scris aşa: "Ignatie, care este şi purtător de Dumnezeu, scrie Bisericii celei miluite cu mărirea Tatălui celui Preaînalt şi a lui Iisus Hristos, a Unuia Născut Fiului Său, Bisericii iubite şi luminate cu voia Celui ce a voit toate după dragostea lui Iisus Hristos, Dumnezeului nostru; biserică ce este întîi în ţara romanilor şi care este vrednică de Dumnezeu, vrednică de cuviinţă, vrednică de fericire, vrednică de laudă, vrednică de dobîndire, vrednică de curăţenie, care mai întîi este în dragoste, numită cu numele lui Hristos, numită cu nume de Părinte, pe care o şi sărut întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Părintelui ceresc, fiilor celor uniţi după trup şi după duh cu porunca Lui, celor plini de darul lui Dumnezeu fără îndoială şi păziţi de orice credinţă străină, fără de prihană întru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, să se bucure:


1) Fiindcă m-am rugat lui Dumnezeu, am dobîndit a vedea feţele voastre cele vrednice de vedere. Legat fiind întru Iisus Hristos, nădăjduiesc a vă săruta, dacă va fi voia lui Dumnezeu, ca să mă învrednicesc aşa pînă în sfîrşit. Începutul este bine economisit, dacă voi dobîndi darul ca să-mi cîştig moştenirea fără împiedicare. Căci mă tem de dragostea voastră, să nu mă împiedice de la aceasta. Că vouă este lesnicios lucru a face ceea ce voiţi voi, iar mie greu îmi este a dobîndi pe Dumnezeu, dacă voi mă veţi cruţa.


2) Nu voiesc ca voi să plăceţi oamenilor, ci lui Dumnezeu, precum îi şi plăceţi. Eu niciodată nu voi avea o vreme bună ca aceasta pentru a cîştiga pe Dumnezeu, nici voi nu puteţi a arăta un lucru mai bun decît dacă veţi tăcea. Că dacă veţi tăcea şi nu veţi vorbi despre mine, eu mă voi face al lui Dumnezeu, iar dacă veţi iubi trupul meu, iarăşi voi fi alergînd. Mai mult nu puteţi a-mi da, decît a mă jertfi lui Dumnezeu, pînă încă jertfelnicul este gata. Cu dragoste să cîntaţi Tatălui întru Iisus Hristos, căci pe episcopul Siriei l- a învrednicit Dumnezeu a se afla la apus, fiind trimis de la răsărit. Bine este a apune eu din lume, ca întru Dumnezeu să răsar.


3) Niciodată n-aţi pizmuit pe nimeni, ci pe alţii aţi învăţat. Şi eu voiesc ca cele ce învăţaţi, să le şi faceţi. Deci mie să-mi cereţi putere şi dinlăuntru şi dinafară, ca nu numai să zic, ci să şi voiesc; ca nu numai să mă numesc creştin, ci să fiu şi în faptă. Că dacă mă voi afla aşa, voi putea fi credincios. Nimic din cele ce se arată este veşnic. Cele ce se văd sînt vremelnice, iar cele ce nu se văd sînt veşnice, pentru că Dumnezeul nostru Iisus Hristos, întru Tatăl fiind, este veşnic. Creştinătatea este lucru nu numai al sfătuirii, ci şi al mărimei de suflet. Cînd creştinul cu adevărat se urăşte de lume, atunci este iubit de Dumnezeu. Căci este scris: De aţi fi fost din lume, lumea ar fi iubit pe ai săi, iar fiindcă nu sînteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, pentru aceasta vă urăşte pe voi lumea. Petreceţi întru dragostea Mea.


4) Eu scriu Bisericilor şi poruncesc tuturor căci eu voind, mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi opri. Rogu-vă să nu aveţi către mine dragoste deşartă. Lăsaţi-mă să mă fac mîncare fiarelor, prin care îmi este cu putinţă a cîştiga pe Dumnezeu. Sînt grîu al lui Dumnezeu şi prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pîine curată a lui Hristos. Mai bine aţîţaţi pe fiare ca să mi se facă mormînt şi nimic din trupul meu să nu lase. Atunci voi fi ucenic adevărat al lui Hristos, cînd nici lumea nu va vedea trupul meu. Rugaţi-vă lui Hristos pentru mine ca, prin uneltele acestea, jertfă să mă fac. Nu precum Petru şi Pavel vă poruncesc vouă, căci aceia sînt apostoli, iar eu osîndit; aceia slobozi, iar eu pînă acum sînt rob. Iar dacă voi pătimi, voi fi slobod pentru Hristos şi voi învia întru El. Acum învăţ cînd sînt legat, ca nimic lumesc sau deşert să poftesc.


5) De la Siria pînă la Roma cu fiare mă lupt pe pămînt şi pe mare, noaptea şi ziua, legat fiind cu zece leoparzi, care este o ceată de ostaşi şi care din ce în ce mai răi se fac. Însă în neîndreptăţirile lor mai mult mă învăţ, dar nu dintr-acestea mă îndreptez. O! de-aş dobîndi fiarele cele pregătite mie, pe care le voi zădărî, ca degrabă să mă mănînce, nu precum s-a întîmplat altora, de care, temîndu-se, nu s-au atins. Şi, deşi ele nu vor voi, eu le voi sili. Iertaţi-mă, eu cunosc ce-mi este de folos. Acum încep a mă face ucenic. Nimic din cele văzute şi din cele nevăzute să nu-mi pizmuiască, ca pe Iisus Hristos să-L dobîndească. Foc şi cruce adunării de fiare, tăieturi, despărţiri, risipiri ale oaselor, tăieri ale mădularelor, măcinături a tot trupul, munci rele ale diavolului să vină asupra mea, numai pe Iisus Hristos să-L dobîndesc.


6) Nimic nu-mi vor folosi cele înveselitoare ale lumii, nici împărăţiile acestui veac. Mai bine îmi este a muri pentru Iisus Hristos, decît a împărăţi peste toate marginile pămîntului. Căci ce va folosi omul, de ar cîştiga toată lumea, iar sufletul său îl va pierde? Pe Acela îl caut, care pentru noi a murit. Pe Acela îl voiesc, Care pentru noi a înviat. El dobîndă îmi este. Iertaţi-mă, fraţilor, să nu mă împiedicaţi de a trăi, căci viaţa este a fi cu Hristos. Să nu-mi doriţi a muri; căci moarte este viaţa cea fără de Hristos. Pe cel ce voieşte să fie al lui Dumnezeu, să nu-l despărţiţi. Lăsaţi-mă să iau lumină curată; acolo ducîndu-mă, voi fi om al lui Dumnezeu. Daţi-mi voie ca să mă fac următor al patimei Dumnezeului meu. Dacă cineva pe Dînsul în sine Îl are, să înţeleagă ceea ce voiesc eu şi să-mi fie milostiv, ştiind cele ce mă ţin pe mine.


7) Stăpînitorul acestui veac voieşte să mă răpească şi să-mi strice judecata mea cea pentru Dumnezeu. Deci nimeni din voi să nu-i ajute, ci mai vîrtos ai mei să vă faceţi, ca să fiţi fii ai Dumnezeului meu. Nu vă lăudaţi cu numele lui Iisus Hristos, iar lumea să o poftiţi. Zavistia între voi să nu locuiască. Chiar dacă aş fi de faţă, v-aş ruga să nu vă plecaţi mie, ci mai vîrtos pentru cele ce vă scriu să vă plecaţi. Viu fiind, vă scriu aceasta, dorind să mor. A mea dorinţă s-a răstignit şi nu este întru mine foc iubitor de materie, ci apă vie şi care grăieşte în mine, zicîndu-mi: Vino la Tatăl. Nu mă îndulcesc cu hrană stricăcioasă, nici cu dezmierdările acestei vieţi. Pîinea lui Dumnezeu voiesc, pîine cerească doresc, pîinea vieţii, care este trupul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, al Celui ce a fost mai pe urmă din seminţia lui Avraam şi a lui David. Băutura lui Dumnezeu voiesc, adică sîngele Lui, care este dragoste nestricăcioasă şi viaţă de-a pururea vie.


8) Nu voiesc a trăi după om şi aceasta va fi dacă voi veţi voi. Voiţi ca şi voi să fiţi primiţi? Puţine cer de la voi: credeţi-mi mie. Iar Iisus Hristos vă va arăta aceasta, cu adevărat zis, căci El este gura cea nemincinoasă, prin care Tatăl a grăit cu adevărat. Cereţi pentru mine ca să dobîndesc acestea. Nu după trup am scris vouă, ci după voia lui Dumnezeu. Dacă voi pătimi, dovedeşte că aţi voit voi; dacă voi fi lepădat, apoi voi m-aţi urît.


9) Pomeniţi în rugăciunea voastră biserica cea din Siria, care în locul meu are ca păstor pe Dumnezeu. Singur Iisus Hristos şi dragostea voastră să o cerceteze pe dînsa. Iar eu mă şi ruşinez a mă numi dintre cei de acolo. Căci nu sînt vrednic, fiind cel mai de pe urmă al lor şi lepădătură, însă voi fi miluit, dacă pe Dumnezeu voi dobîndi. Vă sărută pe voi duhul meu şi dragostea bisericilor, care m-au primit în numele lui Iisus Hristos, căci toţi fraţii, în calea mea cea trupească, m-au petrecut din cetate în cetate.


10) Scriu vouă acestea din Smirna, prin efesenii cei vrednici de fericire. Şi este împreună cu mine, cu alţi mulţi şi Crocos, numele cel dorit. Pe cei ce au venit mai înainte de mine, de la Siria la Roma, spre slava lui Dumnezeu, cred că i-aţi cunoscut. Să le arătaţi că aproape sînt şi eu, că toţi sînt vrednici lui Dumnezeu şi vouă, pe care se cuvine ca întru toate să-i odihniţi. Am scris aceasta, în ziua cea mai înainte de nouă calende ale lui septembrie, care este în douăzeci şi trei ale lunii august. Fiţi sănătoşi pînă în sfîrşit, întru răbdarea lui Iisus Hristos. Amin".


Această scrisoare a trimis-o înaintea sa în Roma şi, după puţină vreme, a ieşit şi el din Smirna, dus fiind de ostaşi. Şi, venind în Troada şi în Neapoli, au trecut pe jos prin Filipopoli şi Macedonia, cercetînd bisericile cele din cale, învăţînd, sfătuind şi întărind pe fraţii cei neputincioşi şi poruncind tuturor să fie deştepţi şi treji. După ce a trecut Epirul şi a plutit pe Marea Adriatică şi a Tirului, a sosit în Putioli, unde a fost primit cu dragoste de ostaşii şi de credincioşii ce erau acolo. De acolo a venit în Roma şi s-a dat în grija eparhului cetăţii, împreună cu scrisorile cele împărăteşti. Iar acela, văzînd pe purtătorul de Dumnezeu şi citind scrisoarea împărătească, îndată a poruncit să pregătească fiarele şi, sosind o zi de praznic, a adus pe sfîntul în privelişte, unde s-a adunat toată cetatea. Căci a străbătut vestea despre dînsul, cum că episcopul Siriei se va da să fie mîncat de fiare.


Sfîntul Ignatie adus în mijlocul priveliştii s-a întors către popor cu suflet bărbătesc şi cu faţa luminată şi binevoind acea moarte de ocară primită pentru Hristos, cu mare glas a strigat: "Bărbaţi romani, care priviţi la această nevoinţă a mea, să ştiţi că nu pentru oarecare facere de rău primesc această muncă, nici pentru oarecare nelegiuire sînt osîndit la moarte. Ci numai pentru singur Dumnezeul meu, de a cărui dragoste sînt cuprins şi pe Care fără de saţ Îl doresc, căci sînt grîu al Lui şi voiesc să mă macin prin dinţii fiarelor, ca să mă fac Lui pîine curată". Acestea zicînd sfîntul, au venit asupra lui leii, care îndată l-au sfîşiat şi l-au mîncat rămînînd numai oasele.


Deci s-a împlinit dorinţa sfîntului care a voit ca fiarele să fie mormînt al trupului său, Dumnezeu voind aşa, după dorinţa plăcutului Său. Pentru că putea să astupe gurile fiarelor înaintea lui, ca şi înaintea lui Daniil în groapă şi înaintea Teclei în privelişte, pentru slava numelui Său cel sfînt. Însă n-a făcut aceasta, voind mai bine a împlini dorinţa şi cererea robului Său, decît a preamări puterea Sa cea mare.


În acest chip a fost sfîrşitul Sfîntului Ignatie, în acest fel nevoinţa lui, căci aşa a fost dragostea lui către Dumnezeu. Risipindu-se adunarea aceea, credincioşii care erau în Roma, către care el scrisese din Smirna şi cei ce veniseră cu dînsul, care se tînguiau nemîngîiaţi după dînsul, au adunat oasele lui cele rămase şi le-au pus cu cinste în loc însemnat, afară din cetate, în douăzeci de zile ale lunii decembrie. Apoi, multe zile plîngînd credincioşii pentru despărţirea lui, şezînd lîngă mormînt, lăudîndu-l cu psalmi şi cu cîntări, Sfîntul Ignatie li s-a arătat lor noaptea şi pe fiecare dintre ei, cuprinzînd-i, îi mîngîia în mîhnirea sufletului lor. Altora iarăşi li s-a arătat, rugîndu-se pentru cetate şi asudînd, ca şi cum ar fi fost întru multe nevoinţe şi osteneli.


Înştiinţîndu-se împăratul Traian de sfîrşitul Sfîntului Ignatie şi de tăria sufletului său cea cu bărbăţie, cum fără temere şi cu bucurie a mers la moarte pentru Dumnezeul său, i-a părut rău de dînsul. Şi, auzind de creştini că sînt oameni buni şi blînzi, vieţuind cu înfrînare, iubind curăţenia, ferindu-se de toate lucrurile cele rele şi avînd viaţă fără de prihană, iar împărăţiei lui cu nimic nu se împotrivesc - numai cu aceasta că nu voiesc să aibă mulţi dumnezei, ci numai singur pe Hristos cinstesc, a poruncit să nu-i mai caute ca să-i omoare, ci i-a lăsat să vieţuiască în pace. După aceasta, au fost aduse cinstitele moaşte ale Sfîntului Ignatie în Antiohia, cu mare cinste, spre apărarea cetăţii şi tămăduirea celor bolnavi, spre bucuria turmei sale şi întru slava lui Dumnezeu în Treime, Celui lăudat de toţi, în veci. Amin.


* Povestesc oarecare despre acest Sfînt Ignatie, purtătorul de Dumnezeu şi acestea: Cînd era adus spre mîncarea fiarelor şi avea neîncetat în gura lui numele lui Iisus Hristos, l-au întrebat păgînii pentru ce pomeneşte neîncetat cu gura sa acel nume? Sfîntul a răspuns că are în inima sa scris acel nume al lui Iisus Hristos, iar cu buzele mărturiseşte pe Acela, pe Care de-a pururea Îl poartă în inimă. După aceasta, sfîntul fiind mîncat de fiare, lîngă oasele lui, ce rămăseseră din voia lui Dumnezeu, s-a găsit inima întreagă, nemîncată de fiare. Aflîndu-o necredincioşii şi aducîndu-şi aminte de cuvintele Sfîntului Ignatie, au despicat-o în două, vrînd să vadă dacă este adevărat ceea ce zicea Ignatie. Şi au aflat înăuntru pe amîndouă părţile scris cu litere de aur: Iisus Hristos.


Astfel Sfîntul Ignatie, cu numele şi cu fapta a fost purtător de Dumnezeu, avînd în inima sa de-a pururea pe Hristos Dumnezeu, cu mintea cea de Dumnezeu gînditoare, scris ca şi cu un condei.

Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, glasul al 4-lea

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnzeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, glasul al 3-lea

Ziua cea purtătoare de lu­mină a strălucitoarelor tale nevoinţe vesteşte mai înainte tuturor pe Cel Ce S-a născut din Fecioara; că de Acesta însetând şi din dragostea de a te îndulci de El, te-ai grăbit a fi măcinat de fiare. Pentru aceasta de Dumnezeu purtător ai fost numit, Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, Mărite.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei

Glasul 3

Fecioara astăzi...

Ziua cea purtătoare de lu­mină a strălucitoarelor tale nevoinţe vesteşte mai înainte tuturor pe Cel Ce S-a născut din Fecioara; că de Acesta însetând şi din dragostea de a te îndulci de El, te-ai grăbit a fi măcinat de fiare. Pentru aceasta de Dumnezeu purtător ai fost numit, Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, Mărite.


Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui Ce a făcut minunate semne cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel; că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat prăznuind să ne ospătăm, că Mucenicul Ignatie cu sfinţenie cheamă Biserica lui Hristos la pătimi­rea lui, cea mult lăudată.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta cea mărită toţi o cinstim, Preafericite Ignatie şi cu psalmi slăvim pe Cel Ce a încununat preacinstitul tău creştet, binecuvântatule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminător preastrălucitor al Bisericii fiind, Sfinte Ignatie, luminezi toate marginile pământului şi Apusul îl luminezi, venind de la Răsărit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primejdiilor, pe care Apostolul Pavel le-a îndurat în tot locul, ur­mând, Sfinte Ignatie, chiar legat fiind, nu ai căzut în amorţeală, ci ai întărit cu multe epistole Bise­rica lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Treime mai presus de fiinţă, Unime în Trei Ipostasuri, mântuieşte şi miluieşte pe cei ce strigă Ţie cu credinţă: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Făcătorule!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Edenule, împodobeşte-te, că Efrata s-a gătit pentru Zidito­rul, Cel Ce vine să Se nască din Fecioara Maică, în peştera Betleemului, din milostivirea Lui cea multă.
 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Piatra pe care nu au soco­tit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului. Aceasta este piatra pe care a întărit Hristos Biserica Sa, pe care a răscumpărat-o din păgâni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chip al Sfinţitei Pătimiri te-ai arătat, fericite, stâlp al răbdării şi îndreptare a bărbăţiei, turn al Bisericii, sprijin al credinţei şi pildă a faptei bune, încununându-te cu cinstite pătimiri întru Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat cu nume potri­vit ai fost numit purtător de Dumnezeu, părinte; că încă de pe când erai prunc te-ai aflat purtat de mâinile Domnului, Cel Ce a strigat către noi: să fiţi Mie ca pruncul acesta!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Care loc nu s-a sfinţit cu pa­timile tale? În care loc înde­părtat nu te-ai făcut cunoscut, mucenice? Sau, mai ales, care temniţă nu te-a primit legat pe tine, mucenice al lui Hristos? Că Dumnezeiasca râvnă te-a înflăcărat pe tine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Grâu curat lui Dumnezeu sunt, ai strigat, părinte; mă grăbesc să fiu măcinat de fia­rele sălbatice; să fie sfărâmate oasele mele; să fie mâncate măduiarele mele şi mâncare fiare­lor să fiu, ca să mă arăt lui Hristos pâine curată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unei Singure Dumnezeiri mă închin, ca unui singur început şi sfârşit al tuturor celor ce sunt şi celor ce au să fie: Tatălui Ce­lui Nenăscut, Fiului Celui Născut fără de ani şi Duhului Celui Drept, Care din Tatăl purcede.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vino Isaia şi strigă: iată, Fecioara are în pântece pe Izbăvitorul lumii şi Îlnaşte în peşteră. Şi numele Celui Ce Se va naşte va fi Iisus, Dumnezeu este cu noi, Emmanuel, Savaot.
 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cu Duhul văzând mai îna­inte, Proorocule Avacum, Întruparea Cuvântului ai propovăduit, strigând: atunci când se vor apropia anii Te vei cunoaşte; când va veni vremea Te vei arăta. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat-ai cu raza chinu­rilor tale pământul, Sfin­ţite Ignatie, fiind dus legat; că înconjurând ca soarele cu ra­zele muceniciei de la Răsărit tot Apusul, toată lumea ai lumi­nat-o.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind legat ca şi Apostolul Pavel, ai pornit la Roma, împreună cu fiarele cele cuvântătoare, Înţelepte Ignatie; dar chiar legat fiind, n-ai încetat a întări Bise­rica, scriind tuturor ierarhilor lui Hristos, de prin cetăţi, să aibă îndrăzneală.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Al lui Hristos mă sârguiesc a fi, după Hristos singur doresc, că sunt cu totul al lui Hristos, strigat-ai, pătimitorule: pe Dân­sul Îl urmez, la El mă grăbesc să ajung. Pentru aceasta foc şi sabie şi fiare, pe toate le rabd, ca să-L dobândesc pe El.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşit-ai lupta cu sufletul arzător, mucenice, cel cu sufle­tul tare, fiind rănit de dragostea Celui iubit al tău; că Hristos a fost dragostea ta, întru Care odihnindu-te şi pe Care urmându-L, ai răbdattoate primejdii­le cele grele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să preaslăvim, credincioşi­lor, Treimea Cea întru Unime, strigând către Dânsa, cu gla­suri fără tăcere: Treime Sfântă, Căreia întru Unime ne închinăm şi întru Treime Neameste­cată eşti Prealăudată, Slavă Ţie, Treime de O Fiinţă!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bine ai voit a Te naşte pentru noi în peşteră pământească, Dumnezeu fiind; sărăcit-ai, Bu­nule, cu a noastră sărăcie, din milostivire şi ieşind Întrupat din Fecioara, ai rămas Fiu din Tată şi din Mamă.
 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu; că alt dumnezeu afară de Tine nu cunoaştem. Numele Tău numim; că Tu eşti Dumnezeul celor vii şi al celor morţi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arhiereu ca acesta se că­dea să fie nouă: înţelept, cuvios, credincios, neîntinat, fără de răutate, striga Apostolul Pavel, mai înainte arătând sfinţitul chip al sfinţitelor tale obiceiuri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dreptar nepătat şi chip de bună cucernicie având cetăţuia vieţii tale, părinte, către aceas­ta ne îndreptăm cei ce dorim să dobândim mărirea cea de demult.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Faptelor Apostolului Pavel râvnind, cu cucernicie ai răbdat toate primejdiile lui, sfinţite mucenice, vrednicule de laudă, lumina Răsăritului şi steaua Apusului.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adus legat ca să pătimeşti, arhiereule, robule al lui Hristos, Sfinte Ignatie, ai scris Bisericilor şi cetăţilor, întărind pe toţi întru mărturisire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O cinste a Treimii laud şi mă închin Ei, slăvind o Dumnezeire Nedespărţită întru O Fire, în Trei feţe şi întru O Fiinţă pururea Cunoscută.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu, asemenea oame­nilor făcându-Se, din tine Prunc S-a născut pentru noi, Dum­nezeiască Mireasă şi a rămas cu totul Neschimbat şi Dumnezeu în Trup S-a văzut, făcându-Se Om.
 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Proorocului Iona urmând, strig Ţie: scoate viaţa mea din stricăciune, Bunule şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine, cel ce strig: Slavă Ţie!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Mucenice Ignatie, avut-ai în tine apă vie şi vorbitoare, ca unul ce ai iubit cu adevărat şi cu tărie pe Cel Dorit şi ai aprins cu pri­cepere focul cel pentru Dânsul.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De ai şi băut paharul lui Hristos, dar ai rămas pururea însetat mai mult de suferinţă decât de viaţă şi ai strigat: nimic nu sunt acestea pentru mine, dacă vreau să ajung a trăi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturisirea cugetului tău plinind, nu ai amorţit văzând năvălirile fiarelor, nu te-ai în­fricoşat vrând a fi măcinat ca grâul, de dinţii lor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prigonirile tale cele îndelun­gate şi lanţurile cele cumplite, suferinţele din Roma şi focul chinurilor ca nimic le-ai socotit, sfinţite mucenice, pentru Cel Dorit al tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Treime mai presus de fiinţă, Preabună Unime, Părinte şi Fiule şi Duhule Cel Drept, miluieşte pe cei ce se închină Dum­nezeieştii Tale Stăpâniri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Împodobeşte-te, Betleeme, găteşte-te Efrata! Cel fără de mamă din Tatăl şi fără de tată din mamă Se poartă în pântece şi Se naşte, mântuindu-ne pe noi.
 

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Ziua cea purtătoare de lu­mină a strălucitoarelor tale nevoinţe vesteşte mai înainte tuturor pe Cel Ce S-a născut din Fecioara; că de Acesta însetând şi din dragostea de a te îndulci de El, te-ai grăbit a fi măcinat de fiare. Pentru aceasta de Dumnezeu purtător ai fost numit, Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, Mărite.

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în preasfintele Sale braţe L-a luat şi L-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;
Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;
Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;
Bucură-te, biserică vie a Marelui Împărat;
Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfă lui Dumnezeu o ai sfinţit;
Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;
Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;
Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;
Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;
Bucură-te, că de la „fiul tunetului” dreapta credinţă ai învăţat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 2-lea

Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aşezat-ai preafrumoasă rânduială de slavoslovie în Biserica lui Hristos, asemenea cetelor îngereşti pe care singur le-ai văzut în a ta descoperire, cu bună cuviinţă pe Dumnezeu slavoslovind; auzi-ne şi pe noi, care te lăudăm pe tine aşa:
Bucură-te, al Siriei şi al Antiohiei luminătorule;
Bucură-te, al aşezămintelor apostoleşti cu sfinţenie păstrătorule;
Bucură-te, desăvârşitule slujitor al tinerilor lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii celei dreptmăritoare sfeşnic mult luminos;
Bucură-te, că în Antiohia ucenicii lui Hristos creştini s-au numit;
Bucură-te, că pe poporul cel nou cu cuvântul şi cu fapta l-ai povăţuit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe tine te-ai jertfit;
Bucură-te, că prin lumina vieţii tale multe suflete ai luminat;
Bucură-te, că prin uşa adevărului în staulul lui Hristos ai intrat;
Bucură-te, că prin tine turma lui Hristos păşune bună a aflat;
Bucură-te, că pe tine cuvântătoarea turmă foarte te-a ascultat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 3-lea

Stătut-ai, Preafericite, ca o nicovală a Duhului, cu multă răbdare în faţa tuturor necazurilor, a prigonitorilor care neîncetat te loveau şi pentru toate mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea pe tine, spre a-I cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind împăratul Traian că tu eşti numit purtător de Dumnezeu, te-a întrebat pe tine: „Ce înseamnă această numire?”. La care întrebare cu mare îndrăzneală i-ai răspuns şi nedumeririi lui cu înţelepciune i-ai descoperit taina; pentru care primeşte, te rugăm, şi de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, că prin scurte cuvinte lui i-ai arătat;
Bucură-te, că ce înseamnă „purtător de Dumnezeu” pe el l-ai învăţat;
Bucură-te, că la întrebarea împăratului Traian ai răspuns luminat;
Bucură-te, că pe împăratul Traian pentru a lui nedumerire l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe zeii lui cei mincinoşi deşertăciune i-ai arătat;
Bucură-te, că Traian împăratul de a ta bărbăţie s-a minunat;
Bucură-te, că taina Întrupării Cuvântului lui Traian i-ai propovăduit;
Bucură-te, că de mântuitoarele pătimiri ale lui Hristos tu i-ai vorbit;
Bucură-te, că şi preaslăvita Înviere a lui Hristos lui o ai vestit;
Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea împăraţilor le-ai arătat;
Bucură-te, că de furia lui Traian nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 4-lea

Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi în temniţă te-a aruncat. Iar tu, Fericite, cu mare bucurie ai primit hotărârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

După a ta aruncare în temniţă, Traian împăratul toată noaptea nu a putut dormi, socotind întru sine cu ce fel de moarte te va pierde; iar tu, pătimitorule, îţi găteai a ta inimă spre a primi cu bucurie moartea pentru doritul tău Iisus. Deci cu cuviinţă şi noi către tine zicem aşa:
Bucură-te, că numele lui Iisus Hristos înaintea lui Traian cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;
Bucură-te, că de a ta bărbăţie şi îndrăzneală a rămas uimit;
Bucură-te, căci cu ai săi sfetnici s-a sfătuit spre a ta pierzare;
Bucură-te, că şi tu cu mare sete aşteptai moartea fără înspăimântare;
Bucură-te, că, auzind tu această hotărâre, foarte te-ai bucurat;
Bucură-te, că spre mâncarea fiarelor pe tine te-au osândit;
Bucură-te, că cei păstoriţi de tine, auzind a ta osândire spre moarte, foarte s-au întristat;
Bucură-te, că tu pe toţi cu cuvinte de îmbărbătare foarte i-ai mângâiat;
Bucură-te, că de la Antiohia la Roma ai fost trimis fiarelor spre mâncare;
Bucură-te, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare;
Bucură-te, căci cu mare fierbinţeală la a ta plecare pentru Biserică te-ai rugat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 5-lea

Tânguitu-s-a cu amar la a ta plecare din Antiohia toată mulţimea binecredincioşilor, şi pe tine, iubitul ei păstor, cu lacrimi te-a petrecut. Iar tu, preaînţelepte, pe toţi i-ai învăţat să nu slăbească în dreapta credinţă şi pentru toate să dea slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Venit-au, după porunca împărătească, zece ostaşi aspri şi nemilostivi, care cu mare mânie legându-te în lanţuri, te-au dus la corabie; şi aşa, spre chinuri ai început a călători. Iar creştinii cei binecredincioşi, cu silinţa inimii, te lăudau, zicând aşa:
Bucură-te, păstorul nostru cel bun şi iubit;
Bucură-te, că a ta călătorie spre cer acum a sosit;
Bucură-te, că această sfântă călătorie tu foarte o ai dorit;
Bucură-te, că din Seleucia plecând, la Smirna ai sosit;
Bucură-te, că tu acolo cu Sfântul Policarp te-ai întâlnit;
Bucură-te, că de vorbirea cu el tu foarte te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Fericitul Policarp ale tale lanţuri le-a sărutat;
Bucură-te, că preoţii şi clericii cu lacrimi au udat lanţurile tale;
Bucură-te, că mulţimea creştinilor, văzându-te legat, se tânguia cu jale;
Bucură-te, că mulţi, văzând lanţurile tale, spre mărturisire s-au îmbărbătat;
Bucură-te, că toţi cu umilinţă şi cu dragoste te priveau când de la ei ai plecat;
Bucură-te, că a nu te uita în ale lor sfinte rugăciuni pe toţi i-ai rugat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 6-lea

Arzând cu dorirea de a pătimi pentru numele lui Hristos, foarte ai rugat prin scrisoare pe creştinii cei din Roma a nu pune piedică la a ta sfântă alergare, şi cu mare bucurie aşteptând ziua chinuirii tale, cântai lui Dumnezeu laudă din inimă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Sfătuit-ai pe bunii creştini să nu arate către tine dragoste deşartă, spre a te cruţa şi a te vedea viu cu trupul, ci mai vârtos cu toţii să se roage spre a-ţi dărui ţie Dumnezeu răbdare până la sfârşit; iar noi, păcătoşii, cinstind a ta sfântă dorire, zicem către tine aşa:
Bucură-te, pătimitorule al bunei credinţe, cel cu dor înfocat;
Bucură-te, căci cu fierbinţeala credinţei tale lui Petru te-ai asemănat;
Bucură-te, că asemenea lui Pavel, la Roma plecând, cu lanţuri ai fost legat;
Bucură-te, că pe feciorelnicul Evangheliei cu dragoste l-ai urmat;
Bucură-te, că dulceţile acestui veac pe tine nu te-au biruit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Iisus Hristos întru feciorie ai vieţuit;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că slava veşnicelor bucurii ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că pentru adevărata fericire pururea te întăreai cu darul;
Bucură-te, păstorule cel adevărat al turmei tale;
Bucură-te, că în suferinţele tale pe Duhul cel Sfânt Îl aveai mângâietor;
Bucură-te, că lui Iisus, Păstorul cel Mare, ai fost următor;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 7-lea

Zis-ai, Fericite, că „de la Siria până la Roma pe pământ şi pe apă cu fiarele mă lupt”, arătând prin aceasta cruzimea şi sălbăticia ostaşilor celor păgâni de a spori chinurile tale. Dar tu, răbdătorule de chinuri, mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea în răbdare, şi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-ai, omule al lui Dumnezeu, că creştinătatea nu este numai un lucru al sfătuirii, ci mai ales al măririi de suflet şi al suferinţei pentru adevăr; căci prin suferinţă ai dovedit tăria credinţei. Te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei neputincioşi, care te lăudăm aşa:
Bucură-te, că tu, ca cerbul spre izvoarele apelor, spre chinuire alergai;
Bucură-te, că pe creştinii cei din Roma prin scrisori foarte îi rugai;
Bucură-te, căci aşa le ziceai: „Nimeni din voi să nu îndrăznească!”;
Bucură-te, căci o dorire aveai, de la mâncarea fiarelor să nu te oprească;
Bucură-te, căci pe toate cele de aici le-ai socotit deşertăciune;
Bucură-te, că moartea cea pentru Hristos ai socotit-o înţelepciune;
Bucură-te, că te-ai silit pe cât a fost cu putinţă;
Bucură-te, că de o mie de ori doreai să mori pentru dragostea credinţei şi pentru dreapta credinţă;
Bucură-te, că pe stăpânitorul veacului de acum prin suferinţă l-ai biruit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos răbdare ai avut până la sfârşit;
Bucură-te, că prin dragoste dumnezeiască faptele credinţei le-ai arătat;
Bucură-te, căci cu sete arzătoare în calea dumnezeieştilor porunci ai alergat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 8-lea

Purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, purtat-ai neîncetat pe a ta limbă numele lui Iisus Hristos; avut-ai de-a pururi în minte prezenţa Lui, iar în inimă sete de dragostea Lui, prin care gânditor şi simţitor Îl lăudai pe El, strigând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Călătorit-ai, Sfinte Mucenice, cu mare osteneală şi necazuri prin Troada şi Neapoli, apoi prin Filipopoli şi Macedonia, sfătuind şi întărind pe creştinii cei de acolo; iar noi nevrednicii, cinstind mucenicia ta şi călătoria cea spre moarte, zicem aşa:
Bucură-te, căci cu mare îndrăzneală, în legături fiind, cuvântul lui Dumnezeu l-ai mărturisit;
Bucură-te, că, prin scrisoare, pe creştinii cei de acolo foarte i-ai întărit;
Bucură-te, că pe tine legat în lanţuri te-au văzut, pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci creştinii cei din Macedonia cu inimă îndurerată te priveau;
Bucură-te, că urmele sfintelor tale picioare cu lacrimi le sărutau;
Bucură-te, că prin cuvintele tale ei tare s-au îmbărbătat;
Bucură-te, că pentru ei şi pentru Hristos sufletul ţi-ai pus;
Bucură-te, jertfă vie şi cuvântătoare a lui Hristos Iisus;
Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe preaînfocat;
Bucură-te, pătimitorule al lui Hristos cel mult încercat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 9-lea

Trecut-ai, pătimitorule, în a ta călătorie, pe Marea Adriatică şi a Tirului, sosind în Puteoli, unde cu mare dragoste ai fost întâmpinat de bunii creştini cei de acolo, pe care mult i-ai sfătuit să fie tari şi statornici în credinţa lui Iisus Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ajuns-ai, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, la Roma, unde împreună cu scrisorile împăratului te-au predat ostaşii eparhului cetăţii; iar după ce au citit scrisorile cu poruncile ce le dădea împăratul, au pregătit fiarele spre a ta mâncare. Noi, de aceasta aducându-ne aminte, zicem aşa:
Bucură-te, că în toată Roma vestea sosirii tale creştinii o au auzit;
Bucură-te, că toţi ziceau: „Episcopul Siriei la noi a venit”;
Bucură-te, căci creştinii în taină se adunau;
Bucură-te, căci cu bucurie şi cu întristare de a ta venire vorbeau;
Bucură-te, că în locul unde erai cu toţii s-au adunat;
Bucură-te, că pe tine în lanţuri, pentru Hristos, te-au văzut legat;
Bucură-te, căci ei au înţeles că spre mâncarea fiarelor eşti pregătit;
Bucură-te, că aceasta înţelegând cu inima lor, toţi au pătimit;
Bucură-te, căci cu a ta mâncare de fiare, eparhul pe creştinii cei din Roma voia să-i înfricoşeze;
Bucură-te, că în temniţă pentru Iisus Hristos erai ţinut legat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 10-lea

Adunatu-s-a mare mulţime de popor din toată cetatea Romei, auzind că Episcopul Siriei va fi dat spre mâncarea fiarelor. Iar tu, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, având în a ta inimă pe Iisus Hristos, aşteptai cu linişte şi cu bucurie mult doritul tău ceas şi, prin neîncetată rugăciune a inimii, gânditor strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Adusu-te-au ostaşii în privelişte pe tine, Preafericite, spre a te da fiarelor mâncare. Împlinitu-s-a a ta sfântă dorire, pentru care mai înainte ziceai: „Grâu sunt şi voiesc să mă macin de dinţii fiarelor, spre a mă face pâine dulce Preasfintei Treimi!”, iar noi, smeriţii, însoţind gânditor a ta sfântă dorire, zicem aşa:
Bucură-te, că în privelişte spre mâncarea fiarelor acum te-au adus;
Bucură-te, că în acest ceas în cămara inimii tale vorbeai cu Iisus;
Bucură-te, că leii flămânzi spre a ta mâncare pregătiţi erau;
Bucură-te, că acum cu spaimă şi cu mirare privitorii aşteptau;
Bucură-te, că în acel moment tu cu sete dumnezeiască i-ai aşteptat;
Bucură-te, că, intrând în arenă, către popor cu mare glas ai strigat;
Bucură-te, că în faţa a toată mulţimea adevărul l-ai arătat;
Bucură-te, că pe Iisus Hristos L-ai mărturisit luminat;
Bucură-te, că pe El L-ai arătat că este Dumnezeu adevărat;
Bucură-te, că încă sfânta mărturisire pe buze o aveai când leii veneau spre tine urlând;
Bucură-te, că în acel minut leii pe tine te-au sfâşiat;
Bucură-te, că acum sfântul tău suflet spre cer a zburat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 11-lea

Făcutu-s-a mormânt sfântului tău trup pântecele leilor, iar cerul cămară preacurată s-a pregătit pentru fericitul tău suflet, unde ajungând, pururea pe Dulcele tău Iisus ÎI vezi şi acolo împreună cu toate cetele îngerilor şi ale sfinţilor Îl lauzi pe El, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Minune mare şi preadorită s-a văzut la sfârşitul tău, Sfinte Mucenice Ignatie, căci leii mâncând sfântul tău trup, după cum singur mult ai dorit, inima ta întreagă şi neatinsă a rămas, spre a se arăta tuturor adevărul cel de tine mărturisit; pentru care noi, slăvind dumnezeiasca Pronie, către tine zicem aşa:
Bucură-te, că acum dorirea ta a luat sfârşit;
Bucură-te, că acum, grâule al lui Dumnezeu, dinţii fiarelor te-au măcinat;
Bucură-te, că inima ta cea de Dumnezeu iubitoare leii nu o au mâncat;
Bucură-te, că spre mustrarea necredincioşilor Dumnezeu pe ea o a păstrat;
Bucură-te, că pe a ta inimă păgânii cu sabia în două o au despicat;
Bucură-te, că la despicarea inimii tale mare minune s-a arătat;
Bucură-te, că pe amândouă părţile inimii tale scris era preafrumos;
Bucură-te, căci cu slove de aur scria: Iisus Hristos;
Bucură-te, Ignatie, grâul cel de Hristos semănat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos de dinţii fiarelor te-ai măcinat;
Bucură-te, pâinea Marelui Împărat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 12-lea

Dar au rămas Bisericii lui Hristos unele din oasele tale pe care leii nu le-au mâncat, şi pe acestea ca pe o vistierie de mult preţ adunându-le, cu mare bucurie binecredincioşii le sărutau şi pe Dumnezeu, Cel ce te-a întărit pe tine până la sfârşit, Îl lăudau, zicând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Serafim pururea înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu ai fost tu pe pământ, dumnezeiescule Ignatie, marele nostru ierarh, cu duhul arzând de bucurie şi cu cutremur Domnului slujind; pentru care şi noi, nepricepuţii, îndrăznim a te lăuda pe tine, zicând:
Bucură-te, căci tu pe Dumnezeu din toată inima, cugetul şi puterea ta L-ai iubit;
Bucură-te, căci tu cea dintâi poruncă prin a ta vieţuire cu lucrul o ai împlinit;
Bucură-te, că inima, mintea şi limba de-a pururea în rugăciune le aveai;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale cele de foc pururea cu duhul ardeai;
Bucură-te, că, prin gânditoarea rugăciune a inimi tale, dorul lui Dumnezeu pururea îl aprindeai;
Bucură-te, că, prin uimire şi robia minţii, în cer cu inima te suiai;
Bucură-te, că pe limba ta, pururea numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, că în inima ta pururea prezenţa lui Dumnezeu ai păstrat;
Bucură-te, că inima ta pururea după Dumnezeu a însetat;
Bucură-te, că, prin chinuri şi moarte, pildă desăvârşită turmei ai dat;
Bucură-te, că spre moarte cu bucurie ai plecat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 13-lea

O, preafericite arhiereule al lui Hristos Ignatie, pe care în braţele cele preasfinte din copilărie Hristos te-a luat şi care toată viaţa ta pe El în a ta inimă L-ai purtat; te rugăm să mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Preaînaltul Dumnezeu, ca să dobândim mila şi ajutorul Lui în toate zilele vieţii, şi în veacul cel viitor să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerească viaţă pe pământ…, Condacul 1: Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere…, şi se face otpustul.


 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

De tinerii Tăi, cei din cup­tor, Mântuitorule, focul nu s-a atins, nici nu i-a supărat. Şi atunci cei trei, ca dintr-o gură, cântau şi binecuvântau, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

N-ai avut în tine foc iubi­tor de materie, Sfinte Ignatie, ci mai vârtos Apă Vie, care ţi-a zis: vino la Tatăl! Apă Curgă­toare, care ne trece pe noi din viaţă în viaţă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dinţii fiarelor să-mi fie pen­tru mine, ai zis, săbii, paloşă şi junghiere. Şi pântecele leilor mormânt să-mi fie şi focul să mănânce, mai înainte de strică­ciune, rămăşiţele trupului meu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa în trup nu-mi este dragă, că doresc a vieţui întru Duhul. Viaţa mea este Hristos, Dragostea Cea Dumnezeiască. Spre El mă grăbesc, pe El dorindu-L, Îl iubesc şi pe El mă aştept să-L dobândesc.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dulce este pentru mine moar­tea, ziceai; plăcute sunt pentru mine, toate durerile chinurilor; fiarele sunt pentru mine desfă­tare şi acest foc, rouă; nu mai pot să trăiesc! Pentru aceasta mă şi grăbesc a muri, ca să vieţuiesc cu Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să aducem cântare Preasfintei Treimi, slăvind pe Tatăl Cel fără de început şi pe Fiul şi pe Duhul Cel Drept, o Singură Fiinţă, pe Care Întreit să o lăudăm, stri­gând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeul Părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Proorocit de prooroci de demult Se apropie, Prunc din Fecioară născându-Se. Să se bucure Adam şi strămoaşa Eva, că de dureri au fost dezlegaţi şi împreună să dănţuiască Proorocul David, tatăl Fecioarei.
 

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Acela de Care se înfrico­şează îngerii şi toate Oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi şi preaslăviţi-L tineri, binecuvântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudat să fie Sfântul Mucenic Ignatie Dum­nezeiescul preot, îndoit încununându-se ca mucenic şi păstor; că acesta, luptând pen­tru dragostea lui Dumnezeu şi dorind să fie iubit, nu s-a lepă­dat de pătimiri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Însetat fiind de paharul Păti­mirii lui Hristos, legat ai mers, Înţelepte Ignatie şi ajungând în locul de chinuri, n-ai încetat a striga: însetez după setea de Hristos în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căile credinţei bărbăteşte le-ai străbătut, precum stră­bate soarele pământul, pornind de la marginile cerului; şi apunând fără apunere de pe pă­mânt, întru Hristos, străluceşti lumii Lumina Nestricăciunii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împovărat fiind de lanţuri ai străbătut pământul, îmbălsămându-ne pe noi, cei de pe pă­mânt, cu luptele tale; şi acum după săvârşirea ta, ne umpli de mireasmă, întocmai ca un crin din ţarină şi ca un crin din câmpie.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Treimea, Ceea Ce este Unime după Fiinţă, să fie Lăudată. Unimea, Ceea Ceeste Treime după Ipostasuri să fie Cinstită, Una după Fire fiind, dar în Trei Feţe, Nedespărţită şi Neamestecată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Steaua, Hristos, a Răsărit din Iacob şi magii împreună alear­gă în cetatea Betleemului, să laude, să cinstească şi să se în­chine Celui Ce S-a născut din pântecele Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.
 

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Izvorul cel Primitor de Viaţă şi pururea Curgător, Sfeşni­cul Harului cel de lumină Purtător, Biserica Sfinţilor, Cortul cel cu totul de aur, Ceea ce este mai Desfătată decât cerurile şi decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorul de Dumnezeu, Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie, ne-a ospătat pe noi, punându-ne înainte sfinţitele sale patimi. Veniţi, iubitorilor de mucenici şi culegând cu sfinţenie florile cele de Taină din frumoasele cântări, să ne încu­nunăm creştetele noastre.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţitul tău veşmânt, preasfmţite, mai sfinţit l-ai făcut cu pătimirile tale; pentru aceasta şi cunună îndoită luând, cu mu­cenicii şi cu păstorii lauzi, sfin­ţite mucenice, pe Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Grâu curat al lui Dumnezeu sunt, ai zis şi prin dinţii fiare­lor vreau să fiu măcinat; şi cu sfinţenie sfârşindu-mă, să mă fac pâine curată Celui Iubit şi Dumnezeu, după Care dorind, nu mă tem de moarte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un nebăgător în seamă al celor de jos, Sfinte Ignatie şi slujitor al Tainelor celor de sus, ca unul ce ai săvârşit jertfa cea fără prihană, te-ai jertfit pe tine în­suţi, prin mucenicie şi fiarelor şi focului te-ai pregătit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lumina cea fără început, Viaţa noastră, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în Trei Feţe şi întru O Dumnezeire mai presus de fiinţă, pururea să fie Slăvită, Treimea Una Singură şi de ace­eaşi cinste.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Preacurată, Cetatea lui Dumnezeu cea Însufleţită, întru care Dumnezeu a binevoit să încapă; că nelăsând cele de sus, în pântecele tău S-a pogorât, ca Ploaia pe pământ, de Dum­nezeu Născătoare, înnoindu-mă pe mine.
 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

De la Răsărit luminând ca o stea şi cu razele cuvintelor stră­lucind, ai luminat lumea şi în­tunericul l-ai împuţinat; şi ca Apostolul Pavel, alergarea vitejeşte ţi-ai sfârşit, îndurând primejdii printre păgâni şi în cetăţi. Încă şi ca nişte grâu de dinţii fiarelor ai fost măcinat, fericite, aducându-te jertfă Dumnezeului tău; de Dumnezeu purtătorule, Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Fiind preoţit de Hristos Dum­nezeu, ai luminat sfinţita ta haină şi ai ajuns cu adevărat la mucenicie, purtătorule de Dum­nezeu; că fiarele le-ai întărâtat, ca să te despartă pe tine de lume, urmând întocmai Apostolului Pavel cel Minunat, mărite. Pentru aceasta şi în Roma ai împlinit, părinte, mărturisirea după vrednicie.

Cântare de laudă la Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul

O, Sfinte Ierarhe al Domnului Hristos, slăvite mucenice,

O, a sfinţeniei icoană vie, plăcutule al lui Dumnezeu!

Tu iubitor de Hristos eşti şi ai fost,

Pre El purtatu-L-ai în inimă,

Noi pentru aceasta pre tine te slăvim

De Dumnezeu purtătorule!

Împăratul Traian a voit să te cumpere cu deşartă slavă,

În schimbul onorurilor să te închini la idoli.

Dar tu l-ai uimit pe el nevoind aceasta:

Pre Hristos să trădezi pentru mărirea deşartă.

Ci mai vîrtos ai iubit ca să mori, de Hristos Purtătorule,

Pentru aceasta noi pre tine te slăvim,

Sfinte Sfinţite Părinte, Mucenice Ignatie!

Aruncat la fiare, ai aşteptat liniştit.

Roma voia circ, şi te-au avut pe tine!

„Sunt grâul lui Hristos”, strigat-ai atuncea,

„Dinţii fiarelor mă vor face pline!”.

Dar unde-i slăvitul Traian acum?

Nimic de el nu se ştie.

Pe cînd tu locuitor al cerurilor eşti,

Iar nouă învăţător şi acum, de Dumnezeu Purtătorule!

O, Sfinte Sfinţite Părinte Ignatie, de Dumnezeu Purtătorule,

Roagă pentru noi pe Hristos Dumnezeu

Ca să ne dăruiască pururi Pîinea Vieţii!