Sfântul Efrem (Constantinos Morfis după numele de botez) s‑a născut în oraşul grecesc Trikala, în anul 1384. La 14 ani a plecat la Mănăstirea Bunavestire, de pe Muntele Neprihăniţilor, părăsind casa părintească, mama văduvă şi cei şapte fraţi, fugind din calea turcilor conduşi de Baiazid I, care începuseră răpirea tinerilor de 14‑20 ani pentru a‑i înregimenta cu forţa ca ieniceri.
Sfântul Efrem s‑a nevoit mai bine de 25 de ani, ca monah, la Mănăstirea Bunavestire. În anul 1416, turcii au prădat peninsula Attika şi, în 1424, invadând mănăstirea, au omorât cu sabia toţi călugării. Sfântul Efrem era atunci în peşteră, sus în munte, şi când s‑a întors a găsit trupurile neînsufleţite ale monahilor. După un an, turcii au venit din nou şi, găsindu‑l pe sfânt, l‑au supus caznelor cu o barbarie rar întâlnită, timp de opt luni şi jumătate. Îndurând chinuri mai presus de cuvinte, rugându‑se şi iertând, sfântul a primit cununa mucenicească, după cum singur avea să arate în chip minunat.
Sfântul Efrem, marele făcător de minuni,
s‑a făcut cunoscut în urma mai multor descoperiri dumnezeieşti.
În vara anului 1945 schimonahia Macaria, vizitând localitatea Nea Makri, a urcat să aprindă o candelă la ruinele mănăstirii de pe Muntele Neprihăniţilor. Dorind viaţă pustnicească şi simţind sfinţenia locului, maica şi‑a încropit o chiliuţă în care avea să rămână până la sfârşitul vieţii.
Pe când cerceta ruinele Bisericuţei Buneivestiri şi chiliile vechii mănăstiri de călugări, se gândea că se află pe un loc sfânt şi Îl ruga pe Dumnezeu s‑o învrednicească să i se arate vreunul dintre părinţii care trăiseră în acele locuri. Într‑o zi, o voce lăuntrică i‑a spus: „Sapă acolo şi vei găsi ceea ce doreşti”. Punând un lucrător, care ajuta atunci la treburile mănăstirii, să sape, maica Macaria s‑a învrednicit să dobândească un dar de mare preţ: la aproximativ 1,7m adâncime au găsit, răspândind o mireasmă plăcută, moaştele întregi ale unui călugăr care fusese cleric, după îmbrăcămintea cu care era îmbrăcat. Venind ploaia, maica a lăsat moaştele unde le găsise. După vecernie, sfântul i s‑a arătat maicii, spunându‑i: „Până când mă vei lăsa acolo jos?”. Era un călugăr înalt, brunet, cu barbă mare, în mâna stângă îi strălucea o lumină şi cu mâna dreaptă binecuvânta. Maica i‑a cerut iertare şi a doua zi a luat moaştele, le‑a curăţat şi le‑a pus în altar, într‑o firidă, şi a aprins o candelă. În acea noapte, sfântul i s‑a arătat maicii în vis, spunându‑i: „Îţi mulţumesc mult. Mă numesc Efrem.”
Tot sfântul a descoperit unei femei şi chipul morţii sale. Aceasta l‑a văzut într‑o lumină care înconjura mănăstirea, ţinând în mână o bisericuţă. Sfântul i‑a zis aceste cuvinte: „Mare Mucenic Efrem.” Femeia a îngenuncheat, iar sfântul a continuat: „M‑am născut la 14 septembrie, de ziua Sfintei Cruci, şi tot la 14 septembrie, la 42 de ani, am dat mărturie prin moarte mucenicească. Să îi spui maicii Macaria să îmi ridice un paraclis în cotitura drumului. Acolo voi sta şi mă voi odihni. Scorbura copacului mi‑a fost mormânt. Necredincioşii m‑au torturat chiar şi mort.”
În anul 1966, în ziua de 29 aprilie, monahia Macaria a primit din nou o descoperire de la sfânt: „Deodată, l‑am văzut lângă mine, venise fără să păşească. A şoptit cu multă evlavie: «Sfântul Efrem şi‑a sfârşit viaţa muceniceşte, sub turci, în anul 1426, pe 5 mai, la ora nouă dimineaţa»”. În seara următoare, o altă monahie a avut un vis în care i s‑a descoperit întreg martiriul sfântului. Fusese legat cu capul în jos de un copac bătrân şi în mijlocul pântecelui i s‑a înfipt o bucată de lemn aprins, care îi ardea măruntaiele, în timp ce trupul îi era străpuns cu multe cuie.
Minunile la moaştele Sfântului Marelui Mucenic Efrem, arătările lui în vis sau aievea, ajutorul grabnic oferit celor în nevoi, nenumăratele tămăduiri au umplut paginile mai multor cărţi (câteva fiind traduse şi în limba română), mărturiile fiind strânse cu grijă, la început de maica Macaria, iar după moartea ei, de maicile de la mănăstirea sfântului. Cel care a citit, chiar şi numai o dată, câteva din minunile Sfântului Efrem simte cât de apropiat este de noi, păcătoşii.
Este imposibil de relatat pe scurt ajutorul dat de Sfântul Efrem, minunile, vindecările şi întâmplările minunate petrecute cu mii de oameni aflaţi în situaţii grele, cărora sfântul le‑a devenit ajutător, ocrotitor, vindecător şi prieten, şi care au trimis scrisori de mulţumire şi de mărturisire pe adresa mănăstirii din Nea Makri.
Nu sunt puţini cei care, rugându‑se Sfântului Efrem, au dobândit tămăduire, între aceştia numărându‑se oameni care au fost vindecaţi de cancer, tumoră pe retină, boala Hodkin, dureri de stomac, stări de ameţeală, tuse, melanom la rinichi, cardiopatie, pietre la rinichi, diabet, cancer la sân, la intestinul gros, leucemie, orbire, amnezie, dureri de ochi, boli ale inimii şi ale creierului, polinucleoză, hemoragii, dureri de oase şi articulaţii, paralizie, epilepsie, hidrocefalie, probleme de văz şi de auz, malformaţii congenitale la inimă şi multe altele. Alţii s‑au învrednicit de milostivirea Cuviosului Efrem şi au izbândit în procese, au fost eliberaţi din închisoare, au biruit deznădejdea, au reuşit la examene, au căpătat ajutor în vremea operaţiilor, au fost izbăviţi de accidente sau au fost salvaţi miraculos din maşini accidentate, au fost salvaţi de foc, de înec ori din furtuni şi din alte primejdii de moarte. Mulţi alţii, prin rugăciunile Sfântului Efrem, L‑au cunoscut pe Dumnezeu, au apucat pe cărările mântuirii şi au dobândit nădejde nemincinoasă şi vreme de pocăinţă.
Nu putem să nu amintim despre mireasma sfintelor moaşte şi despre mireasma pe care sfântul o face simţită uneori celor pe care îi cercetează, despre nenumăratele arătări în vis sau aievea celor care apoi l‑au recunoscut, văzându-i chipul zugrăvit în icoană.
Unei femei care s‑a rugat sfântului pentru a scăpa de cancer, sfântul i‑a spus: „De acum înainte voi fi ocrotitorul tău”; femeilor care îşi doreau copii şi nu reuşeau să ducă sarcina, le‑a dăruit prunc, prin mijlocirea sa, vindecând de deznădejde şi tristeţe sufletele rănite de păcat.
La moaştele Sfântului Efrem au fost vindecaţi paralitici care zăceau la pat de multă vreme, pentru care s‑au rugat cei din casă, care apoi au propovăduit minunile sfântului pretutindeni.
Unui apropiat al mănăstirii care suferea de o boală de ochi, sfântul i s‑a arătat faţă către faţă, vindecându‑l pe loc. Apoi, la ceva vreme după aceasta, sfântul, trezindu‑l din somn, i‑a poruncit să se scoale şi să meargă la casa vecină, pentru că cineva e pe moarte. Acesta, crezând că a visat, s‑a culcat la loc. Atunci, sfântul i s‑a arătat din nou, zicându‑i cu voce gravă: „Scoală‑te repede, de ce nu ai făcut ceea ce ţi‑am spus? Moare un om. Sunt Sfântul Efrem.” Ducându‑se la uşa casei vecine, a bătut insistent, dar n‑a deschis nimeni. Auzind gemete în casă, a chemat poliţia, care, spărgând uşa, a găsit o tânără care îşi tăiase venele, şi care era la un pas de moarte, pentru că iubitul ei fusese mobilizat în armată, pentru a fi trimis la război.
Nenumăraţi bolnavi care au fost însemnaţi în semnul crucii cu sfintele moaşte sau cu ulei de la candela sfântului, la patul lor de suferinţă, au fost trăitorii minunilor prin care Sfântul Efrem a uimit familia şi doctorii care nu mai aveau speranţă. Fiind aproape de cei care îl cinstesc, sfântul îi sfătuieşte în legătură cu problemele lor. Este cazul unei tinere care mărturiseşte că sfântul a vizitat‑o acasă, spunându‑i: „Linişteşte‑te, copila mea, sunt aici ca să te ajut, pentru că eşti bolnavă, dar mai ai puţină răbdare”. La întrebarea ei dacă nu cumva este în înşelare, a primit răspunsul: „Eu sunt, copilă. Deschide cartea din care ai citit mai devreme, la pagina 14, şi te vei asigura de acest lucru”. După ce a citit, pentru a doua oară, mama a înţeles că sfântul primise micul ajutor pe care ea îl oferise mănăstirii lui şi acum îi răsplătea, descoperindu‑i leacul pentru boala fiicei sale: „Să ştii că cel mai de preţ ajutor pentru fetiţa ta este Sfânta Împărtăşanie”. Când trebuia să meargă la biserică nu găsea un pantofior al copilei, şi, ca să nu întârzie la slujbă, sfântul i‑a şoptit: „Înăuntru, în dulap”.
Venirea pe lume a copiilor mult aşteptaţi a fost minunea cea mai des auzită la Sfântul Efrem. După timp îndelungat în care nu puteau avea copii (7, 8, 10, 14, ani de aşteptare), multe familii au trimis scrisori, pe adresa mănăstirii, în care au povestit amănunţit despre zămislirea şi naşterea de prunci în chip minunat cu ajutorul sfântului. Propovăduind minunea, mulţumesc cu toţii lui Dumnezeu şi Sfântului Efrem, care a mijlocit pentru ei. La mănăstirea sfântului vin adesea oameni să mulţumească, purtând în braţe chiar pruncul dăruit de Sfântul Efrem.
Multe femei au fost ajutate să nască fără cezariană, în cazuri în care medicii nu vedeau altă soluţie.
Din dorinţa de a nu trece sub tăcere intervenţiile Sfântului Efrem în viaţa lor, manifestându‑şi mulţumirea faţă de sfântul lor mult iubit, mulţi dintre cei ajutaţi au făcut cunoscute minunile trăite de dânşii:
„Sfântul Efrem ne‑a dăruit o fetiţă după 15 ani.”
„M‑a ajutat să‑mi duc sarcina la bun sfârşit, citind paraclisul sfântului şi ungându‑mi pântecele cu ulei de la candela lui.”
„Eu, după ce am născut, Sfântul Efrem era lângă mine.”
„Mi‑a vindecat copilul de astm alergic.”
Fără a ţine cont de graniţe şi continente, Sfântul Efrem este deopotrivă aproape celor din Grecia, Europa, America sau Australia, din toate colţurile lumii venind scrisori cu mărturii despre grabnicul ajutor primit.
Un adolescent, Dumitraki, la o priveghere de toată noaptea, în ajunul sărbătorii sfântului, s‑a apropiat de raclă, cerând un frăţior, pentru că doctorii nu‑i dăduseră speranţe mamei sale. După trei zile, sfântul i s‑a arătat aievea în faţa ochilor, spunându‑i: „Dumitraki, ceea ce ai cerut se va întâmpla”. Şi, cu adevărat, mama sa a rămas însărcinată şi i‑a dăruit un frăţior.
O tulburătoare mărturie o face un preot, Mihail: aflând că pruncul său, care urma să se nască, prezenta anomalii morfofetale, a hotărât împreună cu preoteasa să‑i ignore pe medicii care‑i îndemnau la avort, şi şi‑au pus nădejdea în Dumnezeu şi în ajutorul Sfântului Efrem, băieţelul născându‑se sănătos şi primind numele sfântului în semn de mulţumire, după ce Sfântul Efrem i s‑a arătat preotesei într‑o seară, la iconostas, îmbrăcat în alb şi strălucind.
Un copilaş, care suferea de la naştere de gastroenterită acută, şi care lua neîncetat sirop pentru combaterea constipaţiei, a fost grabnic vindecat de Sfântul Efrem, renunţându‑se la orice tratament, după ce mămica lui l‑a uns cu ulei de la candela sfântului şi i‑a dat să bea aghiasmă.
Bunica altui copil mărturiseşte că l‑a văzut de trei ori pe Sfântul Efrem în salonul micuţului, care suferea de o encefalită provenită dintr‑un virus necunoscut, în urma cărui fapt băieţelul nu‑şi recunoştea părinţii, îi lovea şi îi muşca. Doctorii nu le dădeau prea mari speranţe, dar Sfântul Efrem l‑a vindecat.
După ce se rugase îndelung să aducă pe lume un copil, Constantina povesteşte că Sfântul Efrem i s‑a arătat în vis, zicându‑i să se roage la moaştele sale şi, fiind însărcinată, sfântul i‑a spus să‑i pună copilului numele lui. Încurcată, viitoarea mămică i‑a răspuns că îi promisese Sfântului Rafael acest lucru. Atunci, Sfântul Efrem i‑a spus: „Vor fi doi copii.” Şi cu adevărat, a născut două gemene, botezându‑le Rafaela şi Efremia.
Tot în semn de mulţumire, o familie din Amfilohia şi‑a botezat pruncul Efrem, pentru a se auzi în casă numele cel iubit al sfântului, după ce Sfântul Efrem o vindecase pe viitoarea mămică de durerile de mijloc, atunci când s‑a uns cu ulei de la candela lui.
Unele cazuri extraordinare sunt relatate de oameni care au fost greu încercaţi. Deşi şansele de viaţă erau de 40%, micuţa Teodora a fost salvată cu Sfânta Împărtăşanie şi cu ajutorul Sfântului Efrem de grava boală a leucemiei.
O tumoră la umăr a fost extirpată cu succes, în urma unei intervenţii chirurgicale de patru ore, şi mânuţa băiatului a fost salvată, iar Sfântul Efrem, care a fost rugat spre a‑i veni în ajutor, şi‑a făcut simţită prezenţa prin buna mireasmă din salon.
O familie din Cipru comandase o icoană a sfântului. Cu această icoană mergeau la control tot timpul sarcinii. Deşi s‑a născut sănătos, după două luni pruncul începuse să îşi ţină permanent capul în partea stângă şi necesita fizioterapie. Mama îl visează pe Sfântul Efrem, care îi spune: „Îi voi da copilului tău o doctorie care îl va face bine”. În numai trei zile, copilul s‑a făcut sănătos, tânăra mamă tămâind mereu icoana sfântului, în semn de mulţumire.
Fiind şomer de multă vreme şi rugându‑se Sfântului Efrem, un domn pe nume Dimitrios mărturiseşte că, după o săptămână, şi‑a găsit de lucru ca infirmier la spital.
Marinarul care şi‑a pierdut vasul din cauza furtunii, a fost ajutat în chip minunat de sfântul, care i‑a spus în vis: „Nu te necăji degeaba. Corabia ta se găseşte în marea cutare. Acolo să te duci să o cauţi.” Tot el a căzut cu maşina în prăpastie, şi cei care l‑au găsit au aflat lângă dânsul buletinul şi iconiţa Sfântului Efrem. Valiza s‑a pierdut în hău, iar el a supravieţuit, maşina fiind grav avariată.
O tânără care citea paraclisul sfântului, pentru a se căsători, a fost anunţată în vis: „În două luni te voi ajuta să fii alături de cel pe care îl vrei”. Şi aşa s‑a şi întâmplat: la scurt timp după aceea, băiatul pe care‑l iubea a cerut‑o în căsătorie.
Sfântul Efrem nu a fost aproape doar de copii, bolnavi şi de cei în primejdie, ci i-a ajutat pe toţi cei care l‑au rugat cu inimă curată să îi ajute pe cărările vieţii, într‑un moment sau altul. Este şi cazul celor care aveau de susţinut examene de admitere sau de licenţă: o tânără din Germania povesteşte că a intrat „din prima” cu ajutorul Sfântului Efrem la facultatea la care dorea. O proaspătă studentă la Facultatea de Stomatologie din Atena mărturiseşte că a putut rezolva o problemă la fizică numai după ce s‑a rugat sfântului, mergând apoi personal să i se închine şi să‑i aprindă o lumânare mare, drept mulţumire.
Şirul minunilor Sfântului Mare Mucenic Efrem este neîntrerupt. De aceea, tot mai mulţi credincioşi citesc cu evlavie paraclisul Sfântului Efrem, zilnic sau la vreme de nevoie, şi apoi mulţumesc pentru binefacerile primite făcând un acatist către Sfântul Efrem şi sărutând cu drag icoana lui.
Anastasia, o fetiţă de 6 luni, din România a fost diagnosticată cu patru malformaţii grave la inimă, după cum a spus un renumit chirurg care a investigat‑o, fiind un caz unicat, nemaiîntâlnit în toata cariera dumnealui. După aproape două luni de spitalizare şi investigaţii, medicii au spus că „din punct de vedere medical şi uman nu se mai poate face nimic, fiind depăşită vârsta de operaţie, care trebuia făcută imediat după naştere sau până maxim la o lună, acum intervenind complicaţii foarte mari”. Medicii au estimat că fetiţa mai avea de trăit doar câteva zile. Sfântul Efrem a intervenit în chip minunat, trimiţând familiei o icoană adusă de cineva de la mănăstirea din Nea Makri, atunci părinţii şi cei apropiaţi s‑au rugat, şi, a doua zi, Sfântul Efrem a săvârşit minunea. Fetiţa era din ce în ce mai rău. În spital s‑a dat „alarma”, înregistrându‑se cea mai mare urgenţă din anii anteriori, când pur şi simplu în câteva minute s‑au mobilizat toţi medicii (unii fiind deja plecaţi spre casă). Au luat‑o pe braţe, fără nicio altă pregătire sau protocol, şi au intrat direct în sala de operaţie, contrar tuturor evaluărilor făcute, care nu permiteau acest lucru. Operaţia a durat cam 5 ore şi jumătate, deşi ar fi trebuit să dureze peste 9‑10 ore, iar organismul fetiţei a „reacţionat exemplar” în tot timpul intervenţiei. Evoluţia postoperatorie a fost excelentă, Anastasia fiind acum un copil absolut normal.