Sfânta Mare Muceniţa Irina care era din cetatea Maghedon în Persia (III)

Pomenirea Sfintei Mari Muceniţe Irina care era din cetatea Maghedon în Persia (III)

Irina era din cetatea Magedon din regiunea Balcanilor şi a trăit în vremurile apostolice. Tatăl ei, Licinius, făcea parte din mica nobilime. Unii cred că el era slav. Irina s-a născut pagină, din părinţi păgîni. Penelopa – căci acesta era numele cu care se născuse – a aflat despre credinţa creştină de la profesorul ei Appelianus. Sfîntul Timotei, ucenicul Sfîntului Apostol Pavel, a botezat-o pe ea şi pe toţi slujitorii curţii ei, şi i-a dăruit spre lectură Epistolele Sfîntului Apostol Pavel. Refuzînd căsătoria, ea 1-a înfuriat pe tatăl ei, care a vrut să o tortureze din cauza aceasta. Dar la urmă ea însăşi 1-a convertit pe tatăl ei la creştinism în chip minunat. Irina a fost dată la chinuri cumplite sub patru împăraţi (între care tatăl ei nu se numără), dar Dumnezeu a apărat-o în tot acest timp prin sfinţii Lui îngeri. Regele Sedechia a îngropat-o pînă la gît într-o groapă umplută cu şerpi şi cu scorpioni, dar îngerul Domnului a omorît toate scîrboasele jivine şi a păzit-o pe sfînta fecioară muceniţă întreagă. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierăstrăul, dar fierăstrăul s-a frînt de trupul ei ca şi cînd trupul ar fi fost de marmură. Apoi acelaşi rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apă şi a dat drumul şuvoiului de apă, nădăjduind că aşa fecioara muceniţă se va îneca. Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie şi nevătămată. Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încălţăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruţă şi a pus să fie mînată ca un animal cale lungă dincolo de cetate. „Cu adevărat sînt ca o vită înaintea Ta, O Doamne!” a rosti muceniţă, alergînd legată în urma torţionarilor ei. Dar îngerul Domnului a cutremurat pămîntul, iar pămîntul s-a deschis şi i-a înghiţit pe chinuitori. Supravieţuind tuturor torturilor celor bestiale de minte diavolească născocite, prin care minuni mii de păgîni au lepădat păgînismul şi au alergat la Hristos crezînd şi botezîndu-se, Irina a intrat în cetatea lui Callinicus, pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetăţii, Numerian, a voit să o omoare în acest fel: el a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit, ci păzită de Dumnezeu fiind, a rămas de fiecare dată vie şi nevătămată. Mulţi au văzut aceste minuni şi au crezut în Unul Dumnezeu. Eparhul Vavdonos a luat-o în cetatea Constantina, unde gîndea să o omoare punînd-o pe grătare încinse de fier. Dar nici aceasta nu a reuşit să pună capăt vieţii Sfintei Irina, care şi de această dată a adus popor nenumărat la Hristos. La sfîrşit Irina a sosit la cetatea Mesembria, unde a fost omorîtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o de la moarte la viaţă. Regele şi mulţi din popor, văzînd aceasta, au crezut în Hristos şi s-au botezat. Aşa, prin suferinţele ei sîngeroase şi minuni peste minuni lucrate de Dumnezeu prin viteaza muceniţă, au ajuns la Hristos prin ea peste o sută de mii de păgîni. În cele din urmă Sfînta Muceniţă Irina s-a întins într-un sicriu şi i-a poruncit lui Appelianus să-1 închidă. După patru zile, cînd au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el. Aşa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfînta, preaminunata, Mare Muceniţă Irina, care a jertfit tot şi a îndurat toate ca Dumnezeu să Se preaslăvească între oameni.

 

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Irina, glasul al 4-lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Irina, strigă cu glas mare: ”Pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez întru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Mari Muceniţe Irina, glasul al 3-lea

Fiind împodobită cu frumuseţile fecioriei, Fecioară, şi încununându-te cu stema mucenicilor, Irina, şi stropită fiind cu sângele muceniciei, şi strălucită cu minunile tămăduirilor, cu dreaptă credinţă muceniţă ai primit harul de biruinţă pentru chinuirea ta.