Pomenirea Sfântului Mucenic Teodor Hagiul, Militineul, care a pătimit în insula Lesvos și care s-a săvârşit prin sugrumare (+ 1784)
Sfântul Theodor Hagiul Noul Mucenic a trăit în secolul al optsprezecelea, în vremea stăpânirii otomane. După ce căzuse în apostazie s-a retras în Sfântul Munte pentru a se pocăi apoi a revenit acasă, unde, mărturisindu-şi dreapta credinţă, şi-a dat viaţa pentru Hristos.
Originar din Mitilini, Sfântul Theodor a fost căsătorit și a avut copii. Într-o zi, el s-a mâniat şi s-a lepădat de Hristos, devenind musulman.
Când a înţeles ceea ce a făcut, s-a căit, a plecat de acasă și s-a dus în Sfântul Munte Athos. Acolo a rămas timp îndelungat, s-a spovedit, şi-a împlinit și a fost uns cu Sfântul Mir și a primit Sfânta Împărtăşanie. Cu binecuvântarea duhovnicului său, s-a întors la familia sa. Odată ajuns acasă, a mers la judecătorul turc și l-a întrebat:
– Dacă cineva este nedreptăţit sau înșelat, poate el să ia înapoi ceea ce este al său?
– Bineînțeles că se poate. A răspuns judecătorul.
Și Sfântul atunci a continuat:
– Am avut credința mea, ceea ce este bun și curat ca aurul, mintea mea a fost întunecată de diavol, am fost înșelat și a lepădat-o și am luat credinţa ta crezând că are să fie mai bine. Acum mi-am venit în fire și văd că a mea credință este precum aurul de bună, iar a ta este precum alama.
– Tu om nebun, ce faci? Ţi-ai ieşit din minţi?
– Nu! A răspuns Sfântul. Sunt cu mintea limpede şi știu ce fac.
De îndată judecătorul a ordonat să fie aruncat în temniţă, iar mai târziu l-au adus din nou în fața lui a doua şi treia oară, în multe chipuri încercând să-l întoarcă la islam.
Văzând că a rămas drept şi neclintit în credinţa sa în Hristos, judecătorul a ordonat să fie trimis la Agá [1] din zona. Agá însuși a încercat multe chipuri, cu lingușiri și promisiuni, să-l întoarcă, dar a fost cu neputinţă. Sfântul a rămas neclintit și a răspuns cu aceleași cuvinte:
– Am râs, am văzut credința mea, aurul bun și a luat al tău, de cupru. Acum mi-am venit în fire și mărturisesc căsunt un creștin. Numele meu este Theodore.
Apoi călăii l-au prins şi l-au bătut cumplit, l-au lovit cu un cuțit în coapsă și l-au spânzurat de nişte scări. Apoi l-au ridicat din nou și l-au condus la locul de execuție, fără ca Sfântul Theodor să se împotrivească. Ba mai mult, chipul său era plin de bucurie și a vorbit cu călăii săi, spunându-le că moarte sa îi va fi ca o bucurie.
– Tu chiar nu ai înțeles? L-au întrebat. Te vom spânzura.
Darel a răspuns cu bucurie:
– Și unde este funia?
Călăii i-au dat imediat funia. Iar Sfântul a luat-o, a sărutat-o și și-a pus-o în jurul gâtului.
– Acum, duceţi-mă oriunde voiți.
Ei l-au condus la Parmak Kapi, unde, după ce s-a rugat, şi-a cerut iertare de la toţi creștini ce erau de faţă, apoia urcat el însuşi la locul unde călăii l-au spânzurat. Era 30 ianuarie 1784.
Moaştele sfântului mucenic au fost aruncat în mare. Dar au fost găsite după câteva zile şi creștinii au luat permisiunea de a-l îngropa într-o biserică Sfântul Ioan din Móthona, Mitilini.
În anul 1967 în timpul săpăturilor pentru noua biserică au fost găsite osemintele sfântului.
Sfântul Theodor Hagiul este sărbătorit pe 30 ianuarie/12 februarie (ziua martiriului său) și pe 4/17 septembrie (aflarea moaștelor sale). Pelerinii se pot închina moaștelor sfântului în biserica Zoothochou Pigí Varía, Lesvos.