Pomenirea Sfântului Arsenie, Arhiepiscopul de Peci, Serbia (+1266)

Acesta a fost un mare ierarh al Bisericii Sîrbe, care a urmat Sfântului Sava. El sa născut la Srem. Încă din frageda tinereţe el s-a tuns monah şi s-a închinat pe sine din tot cugetul şi virtutea sa călugăreştilor nevoinţe, pentru mîntuirea sufletului. Auzind de marele Sfînt Ierarh al sîrbilor Sava şi de faptele lui, Arsenie a mers la Mănăstirea Jicea, unde Marele Sava 1-a primit cu dragoste şi 1-a numărat în rîndurile obştii sale celei de acolo. Văzînd marile virtuţi ale lui Arsenie, Sfîntul Sava 1-a lăsat egumen al Mănăstirii Jicea, în locul lui. Atunci cînd ungurii au atacat pămînturile sîrbeşti, Sfîntul Sava 1-a trimis pe Arsenie mai la sud, cu ascultarea de a căuta un loc mai potrivit şi mai retras decît Jicea, în care să se poată ridica şi adăposti centrul mitropolitan al episcopiei. Arsenie a ales ca noua fortăreaţă monahală a episcopiei să fie la Peci şi a înălţat acolo o sfîntă mînăstire cu biserica închinată Hramului Sfinţilor Apostoli (care mai tîrziu a primit şi Hramul Înălţării Domnului). Înaintea celei de-a doua călătorii a lui la Ierusalim, Sfîntului Sava 1-a sfinţit pe Arsenie succesor al său la scaunul episcopal, iar atunci cînd Sfîntul Sava s-a săvîrşit către Domnul la Târnovo, pe drumul de întoarcere de la Sfintele Locuri, Înaltpreasfinţitul Arsenic i-a cerut stăruitor lui Vladislav, Ţarul Sîrbilor, să aducă sfintele lui moaşte în pămîntul sîrbesc natal. Sfîntul Arsenie a păstorit Biserica lui Dumnezeu din Serbia cu înţelepciune şi putere timp de treizeci de ani. El s-a săvârşit către Domnul în douăzeci şi opt de zile ale lunii ocotombrie, din anul 1266. Pe peretele altarului bisericii Mănăstirii din Peci stau scrise următoarele cuvinte: „Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru, auzi smerită rugăciunea mea: cercetează şi binecuvîntează locul acesta… şi pomeneşte-mă şi pre mine, mult păcătosul Arsenie”. Sfîntul Arsenie este îngropat în interiorul bisericii Mănăstirii din Peci.