Acest sfânt a fost pe vremea împăratului Maximian, aflându-se prin teatre şi făcând schimele unuia şi altuia, şi făţărnicindu-se, arăta patimile şi întâmplările celorlalţi. Fiindcă odată a socotit să se făţărnicească, arătând împotrivirea creştinilor către tirani în vremea muceniciei, pentru aceasta s-a spânzurat singur, şi se zgâria; ca şi cum nu voia să aducă jertfă zeilor. Poporul văzând acestea plesnea cu mâinile şi lăuda prefacerea lui cea iscusită şi vitează. Atunci Ardalion a strigat cu glas mare către popor ca să tacă, şi aşa s-a mărturisit pe sine că este adevărat creştin. Guvernatorul iarăşi l-a sfătuit să-şi prefacă socotinţa, dar el nevrând, şi rămânând în credinţa lui Hristos, a fost aruncat într-un cuptor ce era ars cu foc, şi aşa săvârşindu-se a primit cununa muceniciei.

***

La început acest Ardalion a fost un actor-comedian. Ca să-şi distreze auditoriul, el mima chinurile mucenicilor care nu voiau să se lepede de credinţa lor creştină, reuşind prin mascările sale să provoace hohotele de rîs ale publicului la adresa mucenicilor creştini. Dar cînd persecuţiile au reînceput sub împăratul Maximian, atitudinea lui s-a schimbat radical. În faţa mulţimilor care se înghesuiau la spectacolele sale, el a strigat că este creştin şi că teatrul s-au terminat. Pentru aceea Ardalion a fost osîndit la moarte prin torturare: el a fost legat de un cadru de vergi metalice înroşite în foc, împlinind astfel cel mai mare şi mai autentic rol al vieţii lui: acela de Sfînt Mucenic.

***

Acesta a fost pe vremea împăratului Maximian, aflându-se prin teatre şi făcând schimele unuia şi altuia, şi făţărnicindu-se, arăta patimile şi întâmplările celorlalţi.

Fiindcă odată socoti să se făţărnicească, arătând împotrivirea creştinilor către tirani în vremea muceniciei, se spânzură singur şi se zgârie, ca şi cum nu voia să aducă jertfă zeilor. Poporul văzând acestea plesnea cu mâinile şi lăuda prefacerea lui cea iscusită şi vitează.

Atunci sfântul Ardalion strigă cu glas mare către popor să tacă şi astfel se mărturisi pe sine că este adevărat creştin.

Guvernatorul îl sfătui să-şi prefacă socotinţa, însă el nevrând şi rămânând tare în credinţa lui Hristos, fu aruncat într-un cuptor ce era ars cu foc şi astfel săvârşindu-se primi cununa cea nestricăcioasă a muceniciei.