Sfânta Muceniţă Matroana, cea din Tesalonic (III-IV)

s.v. 27 martie / s.n. 09 aprilie

Sfînta Matroana a fost slujnică la o evreică, anume Pavtila, femeia voievodului Tesalonicului. Din tinereţe, fiind învăţată în credinţa creştinească, stăpîna ei o silea la reaua credinţă iudaică. Şi, fiindcă ea nu se supunea, o chinuia foarte rău, bătînd-o adeseori. Însă Matroana pe toate le răbda cu osîrdie pentru Hristos şi la biserică se ducea într-ascuns. Într-una din zile, înştiinţîndu-se Pavtila că Matroana a fost la biserica creştinească, i-a zis: "Pentru ce n-ai mers la sinagoga noastră, ci te-ai dus la biserica creştinească?" Răspuns-a fericita Matroana cu îndrăzneală: "De vreme ce Dumnezeu este în biserica creştinească, iar de la sinagoga iudaică s-a depărtat, nu mă duc la sinagogă, ci la biserică".

Atunci Pavtila, şi mai mult mîniindu-se, a bătut-o fără cruţare şi într-o cămară întunecoasă a închis-o legată. Iar a doua zi a fost găsită sfînta dezlegată din legături cu dumnezeiasca putere, preamărind pe Hristos. Dar stăpîna ei iarăşi a bătut-o cu vine crude, pînă la sînge şi, mai tare legînd-o, a închis-o iarăşi în cămara aceea şi uşa a pecetluit-o, ca să nu intre cineva să-i facă vreo uşurare. Şi a petrecut sfînta în acea închisoare fără hrană şi băutură patru zile, întărind-o Dumnezeu. După aceasta Pavtila, dezlegînd pecetea aceea şi deschizînd uşa, a găsit-o iarăşi dezlegată din legături şi stînd la rugăciune. Deci, fierbînd de mînie, a bătut-o cu beţe groase şi, abia suflînd, a închis-o în aceeaşi închisoare unde s-a şi sfîrşit sfînta, dîndu-şi sufletul lui Dumnezeu. Trupul ei l-a aruncat acea rea femeie de pe zid, pentru că erau înalte casele acelea. Creştinii, luînd mult chinuitul trup al Sfintei Muceniţe Matroana, l-au îngropat cu cinste.

Mai pe urmă Alexandru, episcopul Tesalonicului, a zidit o biserică în numele sfintei, iar cinstitele ei moaşte le-a pus într-însa. Iar pe Pavtila, după vrednicie, degrabă a ajuns-o judecata lui Dumnezeu, pentru că de pe înălţimea zidului, de unde a aruncat jos trupul Sfintei Matroana, ea singură, alunecînd, a căzut şi, murind rău, şi-a lepădat ticălosul ei suflet.

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Matroana din Tesalonic

Troparul Sfintei Muceniţe Matroana din Tesalonic, glasul al 4-lea:

 Mieluşeaua Ta, Iisuse, Matroana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
 

Condacul Sfintei Muceniţe Matroana din Tesalonic

Glasul 8

Biserica ta cea Preacinstită, ca pe o tămăduire sufletească aflând-o credincioşii, cumare glas strigăm ţie: Sfântă Fecioară Mu­ceniţă Matroana, cea cu nume mare, roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit-o.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieştile Cete ale celor fără de trup, dănţuieşti împrejurul Pricinuitorului a toate, Dumnezeu şi bucurându-te cu adevărat de Strălucirea cea Dumnezeiască, lumi­nează pe cei ce te laudă pe tine.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos, Dumnezeu, Cel Ce a binevoit a primi chip de rob, vrând să-l slobozească pe aces­ta din stricăciune şi din legă­turile morţii, pe tine, muceniţă, din jugul robiei lui te-a slobozit şi mireasă te-a logodit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Firea femeiască, îmbărbă­tată fiind cu harul, prin slăbi­ciunea trupului a doborât, cu Putere Dumnezeiască, semeţia cea plină de îngâmfare, care se lăuda mai înainte fără de mă­sură că va nimici marea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşa pogorârii Tale celei către noi, Doamne, Te-a arătat în Chip Strălucit, mai presus de fire, pe Tine, Iubitorule de oameni, Cel Ce Te numeşti în Chip Tainic Ră­sărit de Soare şi Lumină, îndoit cu firea.
 

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tăria gândului ai răb­dat chinuirea cumplită a celei nelegiuite şi crude, păti­mind, Muceniţă Matroana, Preafericită.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Simţind durerile biciuirilor, le-ai suferit plină de răbdare şi în locul întunericului cel pi­păit, Dumnezeiască Strălucire ai primit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvoarele sângelui tău au stins focul nelegiuirii, iar pe credin­cioşi i-a adăpat cu apele dreptei credinţe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Lespede şi Chivot, Ceea ce ai primit în pântece pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de început, Dumnezeieşte te lău­dăm, Preacurată.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine, Bise­rica Ta, Hristoase şi strigă: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.
 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Putere Dumnezeiască fiind întărită, Sfântă Muceniţă Matroana, ai scăpat acum din robia stăpânei celei amarnice; căci ai dobândit cuget neînduplecat, slujind nu­mai lui Hristos.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răcnind şi ameţită de beţie şi fierbând de mânie, preanelegiuita, cu cruzime sfâşia trupul tău cu biciuiri, muceniţă purtă­toare de biruinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tinerească răbdare ai arătat, fiind închisă în locuri întune­coase şi chinuită de foame, muceniţă. Dar ai dobândit drept răsplă­tire Ospăţul Cel Nemuritor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnicul cel ferecat în aur te-a închipuit de mai înainte pe tine, Maica cea Adevărată a lui Dumnezeu, care a purtat pe Dumnezeu Întrupat, Cel Ce toate le luminează cu Străluci­rea Dumnezeirii.
 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe tine cu credinţă.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Tine, Dătătorule de viaţă, Cunună Preastrălucită de laudă Te-a dobândit cugetătoarea de Dumnezeu şi s-a mutat din întuneric către Lumina Cea Dumnezeiască.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit-a, Hristos, pe piatra credinţei picioarele tale, feri­cită, îndreptând cu înţelepciu­ne paşii tăi către Dânsul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Minte Dumnezeiască şi înţe­leaptă şi de Dumnezeu cuge­tătoare având, cu adevărat, în ceata mucenicilor străluceşti, Preafericită Matroana.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu trupul Dumnezeirii şi chipul omenirii unite, neames­tecate le-ai născut, Maica lui Dumnezeu, după Unirea cea Neames­tecată.
 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă...

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorinţa Evei ai cules-o acum cu pricepere, Sfântă Ma­troana, îndumnezeită fiind cu înclinarea ta cea neîncetată şi cu dreptate te-ai învrednicit de Slava Cea Veşnică.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu se judecă cineva de este rob sau liber în Hristos, ci fru­museţea virtuţii, împodobită cu chipurile dreptei credinţe; pe care tu ai izbutit-o în faptă, pur­tătoare de chinuri nebiruită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuget bărbătesc în trup fe­meiesc primind, muceniţă, cum­plitele chinuri ale celei rele şi păgâne le-ai suferit, iar cu sa­bia răbdării ai omorât-o pe dânsa, în chip duhovnicesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Biserică a lui Dumnezeu şi Cămară, Năstrapă, Sfeşnic şi Les­pede, care ai avut Înscris înăun­tru pe Cuvântul, Cel Ce din mi­lostivire S-a Întrupat, te cu­noaştem pe tine, Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele cel curs din coasta Ta.
 

CONDAC, glasul al 8-lea.

Biserica ta cea Preacinstită, ca pe o tămăduire sufletească aflând-o credincioşii, cumare glas strigăm ţie: Sfântă Fecioară Mu­ceniţă Matroana, cea cu nume mare, roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului au strigat: Bine­cuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bunăvoinţă şi cu îndrăz­neală ai alergat, cu adevărat, la Cel Dorit de tine, prealăudată, cu mulţumire strigând: Bine­cuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru veselie şi bucurie te-ai mutat, Sfântă Matroana, plină de tot felul de bunătăţi, de pe pământ către Cereasca dănţuire, mări­tă, dobândind Moştenire Nemu­ritoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Purtând făclii eşti cu fecioa­rele în ceruri, după ce ai suferit cu răbdare bătăi şi chinuri de la păgâna cea fărădelege şi acum cânţi Ziditorului tău: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Plină de lumină şi Împodo­bită cu toate bunătăţile ai năs­cut Întrupat, mai presus de cuvânt, pe Cuvântul Tatălui, Maică Fecioară. Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână fără de prihană.
 

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când te-ai liberat din trup, te-ai învrednicit a vedea Strălucirile Luminii Celei Bogate şi a locui în Cortul cel Ceresc, în locul cortului celui neluminos şi plin de întuneric în care ai fost închisă, cinstită, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoasă este cununa cu care ai fost încununată acum de Dreapta Cea Începătoare de viaţă a Atotţiitorului, preacinstită. Căci, văzându-te pe tine, Sfântî Muceniţă Matroana, împurpurată de roşeala curgerii sângelui tău bucurându-te, te-a umplut de lumină. Căruia strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Doar pe Hristos Singur, Viaţa tuturor, L-ai dorit, Sfântă Matroana. Pentru aceasta, ai răbdat cu tă­rie cumplitele biciuiri de la fe­meia cea fărădelege, iar acum, veselindu-te, cânţi: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat ai născut pe Dumnezeu Ceea ce te-ai arătat cu adevărat Maica lui Dum­nezeu, Preacurată, purtând nu­mire Dumnezeiască, adeverită potrivit cu naşterea ta. Pentru aceasta, credincioşii te mărim pe tine cu gând Dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, Prea­curată Stăpână.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
 

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ziua ta cea purtătoare de lumină Străluceşte cu Re­vărsări Înţelegătoare de Lu­mină, prin străfulgerările cele Prealuminoase ale Strălucirii Celei în Trei Sori, muceniţă. Întru care prăznuind, păzeşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale.

Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflat-ai răsplătirile durerilor pe care le-ai răbdat de pe urma biciuirilor, mult pătimitoare, dobândind acum moştenirea cerurilor şi găsindu-te în Bise­rica celor întâi-născuţi. Întru care prăznuind, păzeşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unitu-te-ai acum, cu adevă­rat, cu Mirele tău Cel Nemuri­tor, împodobită fiind de florile rănilor Acestuia, preacinstită şi strălucind de cinstitul sânge al muceniciei tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lanţurile greşelilor mele dezleagă-le acum, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut Izvorul milostivirii, de Dumnezeu Fericită şi mă um­ple de bucurie, ca după vredni­cie să te măresc.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Sosit-a luminoasă prăznuire, iubitorilor de sărbătoare. Po­menirea cea mărită a pătimitoarei lui Hristos, Sfânta Muceniţă Matroana, care înveseleşte toate, luminează cu razele minunilor în lume şi aduce oa­menilor har pururea curgător. Cu rugăciunile ei, Mântuito­rule, mântuieşte lumea Ta.
 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta, firea cea mântuitoare a pământenilor şi stricată de patimi şi ai ridicat pe toţi din moarte către Viaţa Nestricăciunii. Pentru aceasta, toţi, după datorie, te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înainte Însăţi ai grăit.
 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară fără de prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut Răstig­nit de bunăvoie pe Fiul şi Dumnezeul tău. Pe Care, binecuvân­tată, nu înceta a-L ruga să ne dă­ruiască nouă iertare de greşeli.