Sfântul Sfințit Teoctist, Arhiepiscopul Novgorodului a fost, până la primirea catedrei, egumenul mănăstirii Bunei Vestiri din apropierea Novgorodului. După moartea arhiepiscopului Clement, în anul 1300, poporul Novgorodului l-a ales pe el să le fie păstor, iar mitropolitul Maxim, împreună cu episcopii Simeon de Rostov și Andrei din Tver l-au uns pe sfințitul Teoctist ca Episcop al Novgorodului. Sfântul Teoctist s-a îngrijit cel mai mult de reînnoirea și de întemeierea bisericilor. El însuși a sfințit catedrale în numele Sfinților Boris și Gleb și în numele Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic. Pe timpul lui a fost construit locașul sfânt din Valaam. În anul 1307, din pricina slăbirii sănătății sale, Sfântul s-a retras la Mănăstirea Bunei Vestiri, unde a viețuit până la sfârșitul vieții sale pământești, dăruindu-se nevoinței liniștii. Proslăvirea Sfântului Teoctist, în urma vindecărilor minunate făcute la moaștele sale, a avut loc în anul 1664. În anul 1786, moaștele Sfântului au fost mutate în Iuriev, unde Arhimandritul Fotie a construit o capelă în cinstea lui, în catedrala locală.