Sfîntul Marin a fost soldat. Aprins de focul rîvnei dumnezeieşti, el nu numai că nu voia să aducă jertfe idolilor, dar şi pe ale altora le arunca şi le călca în picioare. Din această cauză Marin a fost tîrît în faţa tribunalelor, torturat şi ucis prin decapitare. Un anume senator, Astirius, îmbarcat într-o togă albă nespus de scumpă, a fost martor la chinurile lui Marin, pe care văzîndu-le, a fost cuprins şi el de focul dragostei dumnezeieşti al credinţei în Hristos, Cel Care dăruieşte robilor săi atîta minunat curaj şi tărie; de aceea el chiar atunci a luat pe umerii săi pe mucenicul, l-a dus şi l-a îngropat cu cinste. Văzînd aceasta, păgînii 1-au ucis şi pe el, văzînd că este creştin.