Sfântul Evghenie, Episcopul Hersonesului Sfântul Mucenic Anatolie din Nicomidia, Cuviosul Serghie de Radonej și Sfântul Sfințit Mucenic Evghenie din Hersones Sfântul Ierarh Capiton, Episcopul Hersonesului
Sfinții Șapte Mucenici Efrem, Vasile, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton şi Eterie, episcopii Chersonului (IV)

Viața pe scurt a Sfinților Șapte Mucenici Efrem, Vasile, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton şi Eterie, episcopii Chersonului

Toţi aceştia au fost episcopi ai Chersonului, în ani diferiţi. Toţi au luat mucenicia din mîinile necredincioşilor, evrei, greci şi sciţi, cu excepţia lui Eterie, care a adormit cu pace. Cu toţii au fost trimişi de către Patriarhul Ierusalimului ca misionari în aceste ţinuturi sălbatice şi păgîne, ca să aducă în ele lumina Evangheliei. Ei au luat în chinuri sîngeroase mucenicia pentru Hristos. În Cherson, Sfîntul Vasile episcopul a înviat din morţi pe fiul unei căpetenii, lucru care i-a umplut de ură pe evreii care locuiau acolo, şi i-a făcut să aducă pâră infamă asupra sfîntului episcop, în vremuri de prigoană. El a fost legat şi tîrît pe străzile cetăţii pînă cînd şi-a dat duhul. Efrem a fost omorît prin decapitare. Eugen, Elpidie şi Agatodor au fost bătuţi cu ciomege şi cu pietre şi aşa şi-au dat sufletele în mîinile lui Dumnezeu. Eterie a trăit în vremea împărăţiei lui Constantin cel Mare. El a păstorit Biserica lui Hristos în libertate şi pace, a ridicat o biserică slăvită în Cherson, şi a adormit cu pace. Cînd ultimul dintre ei, Sfîntul Capiton, a fost uns episcop pentru sciţii cei sălbatici şi primitivi, ei au cerut un semn de la sfînt ca să-l poată crede. Ei l-au pus să intre într-un cuptor de foc, zicîndu-i că vor crede doar dacă va ieşi viu din el. Cu rugăciune fierbinte şi credinţă mare, însemnîndu-se cu Semnul Sfintei Cruci, sfîntul episcop a intrat în foc, cu inima lipită strîns de Dumnezeu. El a rămas în acel cuptor vreme de un ceas, fără ca să i se ardă nimic, nici măcar straiele. După un ceas sfîntul episcop a ieşit cu bine din cuptorul arzînd. Atunci, cu o singură gură, primitivii sciţi au strigat: „Unul este Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor, mare şi puternic, Care le apără pe slugile Lui de flăcările focului!” Atunci toată cetatea şi împrejurimile au venit la Sfîntul Botez. Despre această minune s-a grăit pe larg la Sinodul întîi Ecumenic de la Niceea (anul 325 d. Hr.). Toţi Părinţii strînşi la Sinod L-au slăvit pe Dumnezeu şi au lăudat credinţa tare şi de neclintit a Sfîntului Capiton. S-a întîmplat ca în timpul unei călătorii pe rîul Nipru Sfîntul Capiton să fie prins de sciţii păgîni, care l-au înecat. Toţi aceşti sfinţi sfinţiţi mucenici au suferit în primele decenii ale veacului al patrulea.

Viața pe lung a Sfinților Șapte Mucenici Efrem, Vasile, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton şi Eterie, episcopii Chersonului

  În anul al şaisprezecelea al împărăţiei lui Diocleţian, preasfinţitul Patriarh al Ierusalimului, Efrem, a trimis mulţi episcopi în diferite ţări ca să vestească apostoleşte cuvîntul lui Dumnezeu şi să propovăduiască pe Hristos. Dintre aceia, doi episcopi, Efrem şi Vasile, au mers în ţara Tavroschitiei; şi, ieşind în cetatea Cherson, s-au ostenit amîndoi, propovăduind pe adevăratul Dumnezeu, la acel popor fără Dumnezeu, luminînd pe cei întunecaţi cu întunericul închinării la idoli elineşti.

    După aceea Sfîntul Efrem, lăsînd pe chersoneni în grija Sfîntului Vasile, a mers la sciţii care locuiau pe lîngă Dunăre şi acolo, propovăduind, pe mulţi i-a întors la Hristos. Iar după destule dureri şi osteneli ce a suferit în bunăvestirea lui Hristos, i s-a tăiat capul cu sabia, în ziua a şaptea a lunii martie. Iar Sfîntul Vasile, văzînd în Herson rătăcirea necredinciosului popor şi calea cea dreaptă a mîntuirii arătînd-o lor, a pornit cu mînie pe popor; şi, prinzîndu-l acei păgîni, l-au bătut fără milă şi l-au izgonit din cetate. Apoi el, ducîndu-se într-un munte, şedea într-o peşteră; iar depărtarea acelui munte de cetatea Herson era ca la o sută de stadii şi se numea Partenon, adică fecioresc; deoarece într-acel munte a fost o capişte de idoli a unei fecioare, zeiţă elinească.

    Într-acel munte şezînd, Sfîntul Vasile se bucura cu duhul că s-a învrednicit pentru Hristos a suferi răni şi izgonire, însă se mîhnea şi se tînguia pentru pierderea sufletelor omeneşti celor înşelate de diavol şi, pentru întoarcerea lor, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi. Nu după mult timp, oarecărui boier hersonean i-a murit singurul copil pe care-l avea şi l-a îngropat afară din cetate; iar părinţii lui cu multă jale şedeau lîngă mormînt trişti şi plîngînd. Sosind noaptea, iar ei neplecînd încă de la mormîntul fiului lor, li s-a arătat în vis fiul lor care murise, zicîndu-le: "Pentru ce plîngeţi şi vă tînguiţi de moartea mea? Nu puteţi să mă luaţi de aici viu, că zeii noştri nu pot să mă învie, fiind idoli neînsufleţiţi, învăţîndu-se de diavol spre amăgirea şi pierderea oamenilor. Dar de voiţi să mă aveţi viu, rugaţi pe omul acela străin pe care bătîndu-l l-aţi izgonit, ca să se roage pentru mine la Dumnezeul lui, şi să credeţi în Acel Dumnezeu, pe care el Îl propovăduieşte. Căci Acela este adevăratul Dumnezeu, Care are stăpînire peste cei vii şi peste cei morţi, puternic ca să mă scoale din morţi, cu rugăciunile acelui bărbat care de voi este mîhnit". Deşteptîndu-se din somn acei părinţi, şi-au spus unul altuia vedenia lor şi, văzînd-o potrivită, foarte s-au mirat şi s-au veselit; apoi, îndată alergînd în cetate, au spus vecinilor şi prietenilor lor.

    După ce s-a făcut ziuă, îndată cercetară pe omul lui Dumnezeu pretutindeni şi l-au aflat în peştera cea mai sus pomenită. Boierul acela cu casnicii săi mergînd la el, au căzut la sfintele lui picioare, rugîndu-l să învie pe fiul lor. Iar Sfîntul se lepăda, zicînd: "Cum pot eu să fac aceasta, fiind om păcătos? Dar de veţi crede în Dumnezeul Cel propovăduit de mine, apoi veţi cîştiga ceea ce cereţi; că Acela este singur puternic a învia morţi din mormînt". Iar ei au zis: "Dacă vom avea pe fiul nostru viu, apoi toate cele ce vei voi şi vei porunci, repede le vom face". Iar omul lui Dumnezeu, Vasile, sculîndu-se, a mers împreună cu dînşii la mormînt şi, după ce a prăvălit piatra de pe mormînt, a intrat înăuntru. Apoi, făcînd semnul Crucii spre cel mort, s-a rugat lui Dumnezeu. După aceea luînd apă şi sfinţind-o, a turnat peste cel mort, chemînd pe Preasfînta Treime în chipul Sfîntului Botez.

    Atunci îndată a înviat mortul şi a grăit, slăvind pe Dumnezeu, şi a cuprins spaimă mare pe toţi cei ce erau acolo şi bucurie negrăită celor ce-l născuseră. Şi cădeau la picioarele arhiereului, numindu-l mare, iar pe Dumnezeul Cel propovăduit de dînsul mărturisindu-L că este adevărat şi atotputernic. Apoi, luînd pe arhiereul lui Dumnezeu, pe Sfîntul Vasile, l-au dus în cetate cu mare cinste şi s-a botezat boierul acela împreună cu toată casa sa, crezînd în Hristos. Deci mulţi din popor văzînd acea minune, s-au unit cu cei credincioşi şi creştea Biserica lui Hristos în Herson; iar capiştele cele necurate elineşti se împuţinau cu încetul.

    Diavolul, văzînd aceasta, a intrat în inima iudeilor celor ce locuiau în Herson. Aceia au îndemnat pe elini ca să se scoale asupra creştinilor, iar mai vîrtos asupra Sfîntului Vasile, mai marele lor, ca să-l ucidă. Căci ziceau astfel: "Se va risipi cu înlesnire creştinătatea, dacă se va ucide dascălul lor". Deci s-a adunat nenumărată mulţime de păgîni înarmaţi, şi au năvălit fără de veste cu zgomot asupra arhiereului lui Dumnezeu şi, trăgîndu-l afară din casa lui, i-au legat picioarele şi l-au tîrît pe uliţele cetăţii, călcîndu-l cu picioarele şi ucigîndu-l cu pietre. Tîrîndu-l la locul unde creştinii puseseră un stîlp şi o cruce, acolo arhiereul lui Dumnezeu, Vasile, şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu, sfîrşindu-se muceniceşte, în a şaptea zi a lunii martie, în care şi Sfîntul Efrem a fost tăiat de sciţi cu sabia. Iar trupul Sfîntului Vasile l-au tîrît afară de porţile cetăţii şi l-au aruncat spre mîncarea cîinilor şi a păsărilor, unde zăcu multe zile fără îngropare. Însă, prin grija lui Dumnezeu, era nevătămat, căci noaptea se arăta deasupra acestui mucenicesc trup o stea prealuminoasă şi un lup, şezînd aproape, îl păzea de cîini; iar ziua zbura un vultur pe deasupra trupului, nelăsînd să se apropie păsările cele mîncătoare de trupuri, pînă ce creştinii, furîndu-l noaptea, l-au îngropat cu cinste.

    După uciderea Sfîntului episcop Vasile, unul din ucenicii lui, înnoptînd cu corabia în latura Helespontului, a aflat acolo trei episcopi, ostenindu-se întru bunavestire a lui Hristos, pe Evghenie, Elpidie şi Agatodor. Aceia, împreună cu Sfinţii Efrem şi Vasile, fuseseră trimişi la propovăduire de preasfinţitul Ermon, patriarhul Ierusalimului. Pe aceia ucenicul aflîndu-i acolo, le-a spus despre sfîrşitul Sfîntului Vasile; iar ei auzind, au preamărit pe Dumnezeu, Cel ce a încununat cu mucenicească cunună pe plăcutul Său. După aceea sfătuindu-se, s-au suit într-o corabie şi au plutit la cetatea Hersonului, voind să urmeze Sfîntului Vasile. Şi, propovăduind în Herson pe Hristos Dumnezeu, se adăuga în toate părţile numărul credincioşilor.

    Însă precum a înarmat diavolul asupra Sfîntului Vasile pe iudei şi pe elini, tot astfel i-a înarmat şi asupra lor. Că, adunîndu-se mulţimea lor, au prins pe sfinţii episcopi şi i-au tîrît legaţi pe cale, bătîndu-i cu lemne şi cu pietre, pînă ce sfinţii mucenici şi-au dat cinstitele lor suflete în mîinile Domnului. Iar trupurile lor le-au tras afară din cetate pe poarta prin care s-a obişnuit a scoate la îngropare pe cei morţi; şi le-au aruncat afară neîngropate, spre mîncarea cîinilor şi a păsărilor. Însă creştinii, luîndu-le în taină, le-au dat cinstitei îngropări. Deci sfinţii trei episcopi, Evghenie, Elpidie şi Agatodor, au pătimit după un an de la uciderea Sfîntului Vasile, în aceeaşi zi, adică la şapte martie.

    După cîţiva ani a fost trimis la Herson episcopul Eterie de către patriarhul Ierusalimului, în zilele marelui Constantin, care începuse a veni la credinţă. Văzînd Sfîntul Eterie în Herson cumplita necredinţă a poporului, care nu îngăduia cît de puţin pe creştini în cetate, s-a dus la Constantinopol, la împăratul Constantin şi s-a jeluit asupra necuratului popor din Herson care strîmtora pe creştini. Iar împăratul a dat poruncă să locuiască creştinii în Herson în linişte şi să facă adunările lor, spre lauda lui Dumnezeu, fără nici o opreală, iar toţi cei ce li se vor împotrivi să se izgonească afară din cetate. Cu această poruncă împărătească, Sfîntul Eterie întorcîndu-se în Herson, a veselit foarte mult turma lui Hristos, iar necredincioşii s-au mîhnit şi s-au tulburat.

    Zidind episcopul în cetate o biserică creştinească şi toate bine întocmindu-le, iarăşi s-a dus la împărat ca să-i dea mulţumire pentru acea facere de bine. Iar cînd se întorcea, a căzut în boală şi, ajungînd cu corabia la ostrovul Aas, a sosit sfîrşitul vieţii sale celei vremelnice şi începutul celei veşnice. Acolo îngropîndu-l, credincioşii au pus deasupra mormîntului său o cruce; şi au crescut copaci înalţi, care arătau de departe mormîntul sfîntului. Sfîrşitul Sfîntului Eterie a fost în şapte zile ale lunii martie, în care s-au săvîrşit şi cei mai dinainte episcopi.

    Înştiinţîndu-se creştinii despre Sfîntul Eterie, au plîns mult după dînsul, apoi au trimis la împăratul Constantin, înştiinţîndu-l despre sfîrşitul episcopului lor şi au cerut altul în locul aceluia. Apoi s-a trimis în locul lui Eterie, fericitul Capiton, episcopul Bisericii din Herson, şi s-a primit de credincioşi cu bucurie. După aceea, adunîndu-se mulţimea poporului necredincios şi apropiindu-se acel episcop nou, cerea de la dînsul semne, ca să-şi adeverească credinţa cu minune că este dreaptă, ca astfel şi ei să poată a se încredinţa. Deci ziceau astfel: "Să se aprindă un cuptor mare de foc şi să intre în el episcopul creştin. Şi de nu va arde, ci va fi viu, apoi cu toţii ne vom boteza!"

    Sfîntul Capiton, nădăjduind spre Dumnezeu, s-a învoit cu sfatul lor şi a poruncit ca să se facă un cuptor mare, anume pentru aceasta pregătit. Aprinzîndu-se cuptorul foarte tare, sfîntul episcop - pe cînd tot poporul privea la el -, şi-a pus omoforul şi se ruga lui Dumnezeu cu umilinţă ca să-şi arate puterea Sa cea dumnezeiască, precum altădată în cuptorul Babilonului, pentru încredinţarea poporului necredincios. După multă rugăciune, diaconul a strigat cu mare glas: "Să luăm aminte!" Atunci arhiereul a intrat în cuptor şi a stat în văpaia aceea un ceas, rugîndu-se cu mîinile întinse spre cer, dar n-a primit nici o vătămare din acea văpaie mare de foc. Apoi, luînd cărbuni aprinşi în felonul său, a ieşit la popor fără de nici o vătămare, şi toţi erau cuprinşi de mare mirare şi de frică, privind la acea slăvită minune - căci focul nu se atinsese nici de veşmintele lui, ba încă şi felonul plin de cărbuni aprinşi nu se aprinsese -, şi cu mare glas şi cu o gură au strigat: "Unul este Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor, Cel mare şi tare, Care a păzit pe robul Său nears în cuptor".

    Atunci toată cetatea Herson şi ţara aceea au primit credinţa creştină, prin acea minune slăvită fiind încredinţaţi. Şi s-a vestit acea minune marelui Constantin, cum şi la întîiul Sinod a toată lumea din Niceea, adică a celor 318 Sfinţi Părinţi; şi toţi preamărind pe Dumnezeu, se minunau de credinţa cea mare şi de îndrăzneala către Dumnezeu a Sfîntului episcop Capiton. Iar după cîţiva ani, Sfîntul Capiton, plecînd cu corabia din Herson la Constantinopol s-a ridicat o furtună mare şi corabia a fost aruncată de valuri spre gura rîului Nipru. Acolo se aflau nişte oameni necredincioşi şi fără de Dumnezeu, şi, scoţînd pe toţi cîţi se aflau în corabie şi toate jefuindu-le, numai pe singur arhiereul lui Dumnezeu, Capiton, l-au înecat în apă.

    Aşa s-a sfîrşit muceniceşte, în douăzeci şi una de zile ale lunii decembrie; însă pomenirea lui este numărată cu cei dinainte arhierei din Herson care au pătimit în ziua a şaptea a lunii martie; deoarece şi sfîntul lui suflet este împreunat cu ale celor din ceruri. Toţi aceşti şapte arhierei ai lui Dumnezeu, episcopi ai Hersonului, stau ca şapte îngeri înaintea Preasfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului şi a Sfîntului Duh, Unul Dumnezeu, slăvindu-L împreună cu toţi sfinţii, în veci. Amin.

Condacul Sff. Mucenici, gl. 2:

Pe ostașii credinței cei de curând arătați, ca pe unii ce cu osârdie au pătimit pentru Hristos, cu cununi de laude, după vrednicie, toți să-i încununăm; căci se roagă pentru noi lui Hristos, ca niște turnuri și păzitori ai credinței creștinești.

Canon de rugăciune către Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Efrem Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie şi Eterie şi către cei împreună cu dânşii, Episcopii din Cherson

Troparul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Efrem Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie şi Eterie şi al celor împreună cu dânşii, Episcopii din Cherson, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
 

Condacul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Efrem Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie şi Eterie şi al celor împreună cu dânşii, Episcopii din Cherson

Glasul 2
Cele de sus căutând...

Astăzi este ziua cea purtă­toare de lumină a păstorilor care în chip luminat au slujit lui Dumnezeu în Cherson. Şi lăudând prăznuirea voastră ca a unora ce aţi pătimit pentru Hristos, sfinţiţilor mucenici, rugaţi pe Hristos, Păstorul Cel Mare, ca să ne numere şi pe noi printre oile ce stau de-a dreap­ta şi să cântăm vouă: bucura-ţi-vă, sfinţiţi părinţi, cei ce v-aţi vărsat sângele vostru pentru Hristos.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate l-a trecut pedestru Israel cel de demult; cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieşti revărsări de lumină fiind îmbrăcaţi, muce­nicilor, izbăviţi din negura pati­milor pe cei ce cu dreaptă cre­dinţă cinstesc pururea prazni­cul vostru cel purtător de lumi­nă şi preastrălucit.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul lui Dumnezeu Întrupându-Se, păstori preastrăluciţi v-a arătat pe voi, cuvioşilor, ca să vestiţi Dumnezeirea Lui celor rătăciţi şi primejduiţi de necunoştinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De apele cele făcătoare de viaţă ale Duhului umplându-vă, pe cei topiţi de arsura închi­nării la idoli i-aţi adăpat, mări­ţilor şi către Apa mântuirii i-aţi îndrumat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegatu-s-a blestemul stră­moşilor prin naşterea ta cea mai presus de minte, Preacu­rată Fecioară şi s-au bucurat de intrarea cea dintâi a Raiului, lăudându-se cu glas mare.
 

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Stih: Sfinte Părinte Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-ţi mintea de Focul Cel Dumnezeiesc, Praînţelepte Vasilevs, ca un păs­tor preabun, ai ars materia ne­credinţei în Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Lumina Duhului, măriţilor, aţi atras la lumina Preasfân­tului Botez pe cei ce se găseau în întunericul celor cumplite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cărările tale îndreptându-se către Dumnezeu, Sfinte Vasilevs, cu harul ai întors pe toţi din calea rătăcirii către cunoştinţa de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Domnul, Cel Ce smulge pe oameni de sub stăpânirea vrăj­maşului, fără întinăciune L-ai născut, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.
 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, ridicat pe Cruce, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să fie lăudată preasfinţita ceată a mucenicilor, cea împo­dobită cu harul preoţiei şi al muceniciei, care cântă veselindu-se: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ocârmuitori purtători de Dumnezeu ai Bisericii s-au ară­tat de Duhul Cel Sfânt Sfinţii Efrem şi Agatodor, Vasilevs, Capiton, Evghenie, Elpidie şi Dumneze­iescul Eterie.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Către cele Dumnezeieşti fiind povăţuiţi în Taină, Dumneze­ieştilor părinţi, cu adevărat aţi păstorit popoare, întru cuvioşie şi dreptate şi aţi primit sfârşit fericit prin mucenicie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cei omorâţi de necredinţă, prin ridicarea Celui omorât au dobândit viaţă veşnică, crezând prin tine în Hristos, Dumnezeul nostru, Sfinte Mucenice Vasilevs, Preasfinţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe oamenii cei omorâţi i-ai înviat, Fecioară, născând Viaţa Cea Ipostatică, mai presus de minte, pe Hristos Dumnezeul nostru, Care S-a făcut Om din milostivire.
 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Paharul cinstitei mucenicii l-aţi băut, purtătorilor de Dum­nezeu părinţi, chemând cu credinţă numele Domnului.

Stih: Sfinte Părinte Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce Singur dă morţilor în­viere, la rugăciunea ta, Sfinte Vasilevs, a înviat pe cel mort, făcând să strălucească propovăduirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vestind că Fiul este întocmai la cinste cu Tatăl, aţi micşorat tirania credinţei în idoli, părin­ţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fericit este poporul care te cunoaşte pe tine, Preacurată, Maică a Stăpânului tuturor şi cu dragoste te fericeşte pe tine.
 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu laude să încununăm pe Sfinţii Agatodor şi pe Evghenie, pe Marele Vasilevs şi pe Înţelep­tul Elpidie, cei ce au fost ie­rarhi şi viteji mucenici.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întru cele legiuite ale Duhu­lui fiind crescuţi, preaînţelepţilor, înaintea celor fărădelege aţi pus Legile cele mântuitoare şi i-aţi atras la lumina dreptei credinţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-v-aţi oi de prin di­ferite cetăţi, dar păstori ai unui singur popor şi moştenitori ai cetăţii celei Dumnezeieşti întru care locuiesc mucenicii cei bineplăcuţi lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Umbrele Legii şi pildele Pro­feţilor te-au închipuit de mai înainte pe tine, Fecioară, Ceea ce ai avut Naştere de negrăit prin cuvânt, Care mântuieşte lumea, Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, de sângele demonilor curăţindu-se cu Sângele Cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Astăzi este ziua cea purtă­toare de lumină a păstorilor care în chip luminat au slujit lui Dumnezeu în Cherson. Şi lăudând prăznuirea voastră ca a unora ce aţi pătimit pentru Hristos, sfinţiţilor mucenici, rugaţi pe Hristos, Păstorul Cel Mare, ca să ne numere şi pe noi printre oile ce stau de-a dreap­ta şi să cântăm vouă: bucura-ţi-vă, sfinţiţi părinţi, cei ce v-aţi vărsat sângele vostru pentru Hristos.
 

Cântarea a 7-a

Irmosul:

În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe, mai mult decât de văpaia focului, au strigat: Bine­cuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Capiton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucurându-te, ai intrat în cuptor, Sfinte Părinte Capiton; dar ai rămas nears, ca şi cei trei tineri şi ai scos din focul cel ce va să fie pe cei necredincioşi, care s-au încredinţat de Dumnezeieştile tale minuni.

Stih: Sfinte Părinte Capiton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fără să şovăi şi fără să te în­spăimânţi de poruncă, Sfinte Părinte Capiton, te-ai îmbrăcat cu sfinţitul veşmânt, purtând pe el cărbunii Focului, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Oprit-ai năvala necunoştinţei de Dumnezeu, cu Dumnezeieştile tale cuvinte, punând cu­noştinţa dreptei credinţe întru toţi cei alunecaţi în adâncul deşertăciunii, lucrătorule de cele Dumnezeieşti Sfinte Capiton, in­suflate de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce a zidit pe Eva cu mâna, Fecioară, vrând să zidească din nou pe toţi, din pântecele tău se Întrupează, primind început, Cel de un scaun cu Tatăl şi cu Duhul.
 

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin durerile trupului fiind omorâţi, cuvioşilor pă­rinţi, viaţă fără de moarte aţi pricinuit tuturor celor ce se închinau idolilor celor morţi; şi cei ce s-au mântuit pururea strigă împreună cu voi: Bine­cuvântaţi, toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Într-un glas să lăudăm, cre­dincioşilor, pe Sfinţii Evghenie şi pe Agatodor, pe Efrem şi pe Elpidie, împreună cu Eterie, pe Vasilevs şi Capiton, ca pe nişte surpători ai vrăjmaşului şi ierarhi ai lui Hristos, Căruia să stri­găm: Binecuvântaţi, toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veselit-ai popoare, Părinte Înţelepte Efrem, cu învăţăturile tale şi acum te-ai mutat către Strălucirea Cea Neînserată, că­tre Veselia Cea Veşnică, primind răsplătirile oboselilor tale şi strigând: Binecuvântaţi, toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Struguri ai Viţei de viaţă pur­tătoare fiind acum, preaferici­ţilor, izvorâţi vinul tămădui­rilor tuturor şi veseliţi inimile tuturor celor ce vă laudă cu credinţă şi strigă: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dintru tine S-a arătat ca Om, Întrupându-Se, Cel mai presus de fire, Preacurată şi în două firi, cu două lucrări şi cu două voinţe S-a înfăţişat, celor cu care a voit a se arăta asemenea. Căruia strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
 

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea sfinţilor sfinţi­ţilor mucenici săvârşind, veniţi toţi cu cântări sfinţite să-i cinstim cu mare glas, ca pe cei ce se roagă pentru noi Preaînduratului Dumnezeului nostru.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Târâţi fiind pe pământ de că­tre cei fărădelege, Dumneze­ieştilor Mucenici, v-aţi arătat ca nişte pietre preţioase şi aţi surpat cu Puterea lui Dum­nezeu zidurile înşelăciunii; pentru aceasta, după vrednicie, vă fericim.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi cetatea Chersonului prăznuieşte pomenirea voastră, căci v-aţi arătat turnuri de apărare ale ei, stâlpi Dumnezeieşti şi întăriri, păstori şi învăţători şi rugători, de Dumnezeu feri­ciţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată acum, cu Ceata îngerilor s-a numărat ceata părinţilor: Evghenie, Efrem şi Capiton, Elpidie, Eterie şi Vasilevs cel Stră­lucit şi Cugetătorul de Dum­nezeu Agatodor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioara cea de Dumnezeu Dăruită, purtând în braţe pe Cel Ce poartă toate în palmă, înspăimântându-se, striga, zicând: cum să Te cunosc pe Tine şi Fiu şi Făcător al meu, Cel Ce eşti de Necuprins cu mintea?

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netă­iată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Cu mirul ungerii slujind lui Dumnezeu, v-aţi arătat păstori ai poporului celui credincios şi ca nişte mieluşei curaţi junghiindu-vă, v-aţi adus Cuvântului, Păstorului Celui mai Mare, Ce­lui Ce S-a jertfit ca un Miel, mu­cenicilor prealăudaţi şi lumi­nătorilor a toată lumea. Pentru aceasta, prăznuim cu dragoste Dumnezeiasca voastră pomenire.
 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Ca o Viţă Nelucrată, Fecioară, ai odrăslit Strugurele Cel Preafrumos, Cel Ce ne izvorăşte nouă vinul mântuirii, Care ve­seleşte sufletele şi trupurile tu­turor. Pentru aceasta, pe tine, ca pe o Pricinuitoare a bunătă­ţilor, fericindu-te, totdeauna cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te, cea Plină de dar!
 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Moarte de ocară ai răbdat de bunăvoie, prin Răstignire, În­durate. Şi văzându-Te Ceea ce Te-a născut, Hristoase, cu amar s-a rănit Cu ale cărei rugă­ciuni, pentru milostivirea milei Tale, Unule Preabunule şi Iubitorule de oameni Doamne, milostiveşte-Te şi mântuieşte lu­mea, Cel Ce ai ridicat păcatul lumii.