Mai facem pomenirea şi a Sfintelor muceniţe fecioare: Marta şi Maria, surori de mamă, care, arzînd cu dreaptă credinţă şi dragoste spre Hristos, se asemănau surorilor din Evanghelie, Marta şi Maria; şi a fratelui lor, Sfîntul mucenic Licarion, copilul. Acelea au fost în părţile Asiei, în vremurile în care Biserica lui Hristos era prigonită de împăraţii şi de boierii păgîni, închinători la idoli. Marta şi Maria petreceau în feciorie slujind lui Hristos, şi doreau să moară pentru El. Odată, s-a întîmplat păgînului voievod a merge pe lîngă casa lor şi Marta, deschizînd uşa, a strigat cu sora sa către voievod: "Sîntem creştine". Dar voievodul cu slugile nu băgau de seamă şi treceau înainte, iar ele au strigat iarăşi în urma voievodului: "Sîntem creştine". Iar voievodul le-a răspuns: "Vă iert pentru tinereţele voastre, căci nu vreau să vă ucid".

    Sfînta Marta a zis: "O, voievodule, moartea mucenicească nu este moarte, ci viaţă". Voievodul, auzind acestea, s-a mîniat foarte şi a poruncit s-o prindă. Apoi a ieşit şi Sfînta Maria şi a zis către voievod: "Cele ce a grăit sora mea şi eu le mărturisesc". Apoi a ieşit după surori acel copil, anume Licarion şi a strigat: "Precum au zis Marta şi Maria, asemenea şi eu grăiesc, sînt creştin". Atunci voievodul a poruncit să-i spînzure pe cruci, pe cîte trei. Iar maica lor sta şi le zicea: "Mîntuiţi-vă scumpii mei fii şi primiţi cununa de la Hristos". Maria, care era spînzurată pe cruce, a zis: "Mîntuită să fii şi tu maica noastră, cu rodul pîntecelui tău, că ne-ai adus lui Hristos". Şi un ostaş a străpuns cu sabia pe Marta pe Maria şi pe Licarion, fiind pe cruce, şi toţi trei şi-au dat duhul în mîinile Domnului.