Acesta se născu la 17 martie 1859, tatăl său fiind conducător al corului mitropoliei din Ciudov. Micuțul Alexie crescu în locuința de două camere din strada Sfintei Treimi a cărei ușă de deschidea tuturor celor ce veneau, adesea rude, prieteni, dar și alți oameni trimiși de Dumnezeu pentru a primi aici mângâiere și ajutor. Întreaga sa viață, sfântul Alexie își va aminti de faptele bune ale mamei sale, printre care primirea în locuința lor a sorei ei, rămasă văduvă, dimpreună cu cei trei copii ai săi. Din pricina aglomerării, copiii fură nevoiți să doarmă pe niște lavițe în pod.
Între frații și verii săi, Alexie se distingea prin inima sa miloasă și firea liniștită. Nu îi plăcea să se sfădească, dorea să se înțeleagă cu toți cei din jur, îi plăcea să îi facă pe oameni bucuroși, să îi mângâie și să glumească cu ei pentru a-i înveseli. În vizite, când se afla printre copiii care se jucau zgomotos, el se retrăgea într-un colț liniștit, pricină pentru care copiii îl numeau binecuvântatul Alioșenka.
Alexei studie mai întâi la Școala Zaiconospasski, iar mai apoi la Seminarul Teologic din Moscova. Era un elev disciplinat, atent, autodidact, întotdeauna dispus să fie de folos cât mai mult cu putință. A absolvit seminarul fără a avea ceea ce este indispensabil oricărui învățăcel: un loc liniștit unde să învețe, astfel, el se trezea noaptea pentru a-și face lecțiile. Ca mulți dintre colegii săi, Alexei visa să devină doctor. Totuși mama sa se împotrivi, căci dorea ca el să ajungă om al rugăciunii. (vom continua)