Viața Sfântului Atanasie al III-lea (Patelarie)
Sfântul Atanasie Patelarie s-a născut în anul 1580 în oraşul Rethimno din insula Creta, primind la botez numele de Alexios. După ce studiază la înaltele şcoli din insula natală, Alexios intră în viaţa călugărească, mai întâi la Mănăstirea „Sf. Ecaterina” din Muntele Sinai, unde va fi călugărit cu numele de Anania, iar mai apoi la Mănăstirea „Sf. Atanasie” din Tesalonic. În scurt timp ajunge la Muntele Athos, intrând în obştea Mănăstirii Esfigmenu (sau Xeropotam). De aici pleacă în pelerinaj la Locurile Sfinte şi la vechea mănăstire din Sinai. Sfârşindu şi călătoria, se întoarce în Sfântul Munte, găsindu şi un loc retras aproape de Kareia, unde petrece în rugăciune, post şi priveghere. Aici este hirotonit ieromonah, primind numele de Atanasie. În anul 1626, o veche scriere grecească arată că Sfântul Atanasie, se afla în Ţara Românească, unde profesa ca dascăl pentru fii de boieri.
Datorită virtuţilor şi cunoştinţelor sale, Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe Sfântul Atanasie la Constantinopol. În anul 1631 este ales Mitropolit al Tesalonicului, iar trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, Sfântul Atanasie va ocupa şi scaunul patriarhal al Constantinopolului. Pe când încă era Mitropolit al Tesalonicului, Sfântul Atanasie a avut de înfruntat presiunile orânduirii turce care cereau noi taxe. A suferit chinuri şi umilinţe, care îl fac să părăsească eparhia şi să ia calea pribegiei. Ajunge la Roma, dar aici este profund dezamăgit: i se cerea să accepte şi să iscălească o mărturisire de credinţă catolică, în schimbul ajutorului pe care l sperase.
Sfântul Ierarh va găsi însă sprijin şi ocrotire în Ţara Moldovei. Sfântul care „stă pe tron” Cu învoirea voievodului Vasile Lupu şi cu încuviinţarea Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, Patriarhul ecumenic Atanasie este găzduit la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galaţi, în anul 1642, unde va sluji până prin 1653, când pleacă după ajutoare în Rusia. Un călător contemporan cu Sfântul Atanasie, diaconul Paul de Alep, ne informează că patriarhul Atanasie avea în grija sa şi păstorirea credin¬cioşilor din Brăila, oraş aflat sub stăpânire otomană şi unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.
Cu siguranţă că mitropolitul îi încredinţase Sfântului Atanasie dreptul de a hirotoni preoţi şi diaconi, pentru partea de sud a Moldovei şi de a în¬druma viaţa credincioşilor de la Dunăre. Sfântul Ierarh se îngrijea şi de bi¬se¬rica Mănăstirii „Sfântul Nicolae”, pe care într o scrisoare înmânată ţarului Rusiei, în vara anului 1653 o numeşte „mănăstirea mea de la Galaţi”. Deşi avea o vârstă venerabilă (74 de ani), multele trebuinţe ale mănăstirii îl determină pe fostul patriarh să plece în Rusia, sperând în ajutorul ţarului. Pe drumul de întoarcere spre Galaţi, în anul 1654, obosit de greutatea drumului, Sfântul Atanasie îşi dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu la Mă¬năstirea „Schimbarea la Faţă” din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de as¬tăzi), la 5 aprilie 1654, în a treia zi a Sfintelor Paşti. Înveşmântat cu toate însemnele ierarhice, este înmormântat în jilţ, fiind înhumat într un mormânt săpat sub soleea bisericii, în faţa Sfântului Altar. Acest mod de îngropare l a făcut cunoscut pe Sfântul Atanasie în lumea slavă, sub denumirea de Atanasie sideaşcii, adică „sfântul care şade” (stă pe tron).
După opt ani de la mutarea sa la veşnicele locaşuri, prin descoperire dumnezeiască, trupul fericitului patriarh Atanasie s a aflat neputrezit. Cu binecuvântarea mitropolitului Kievului, sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evlavie în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea sa s a hotărât a se face în fiecare an, la 2 mai, ziua cinstirii Sfântului Atanasie cel Mare. Astăzi, sfintele sale moaşte, care săvârşesc multe minuni, se păstrează în Catedrala „Buna Vestire” din Harkov, într o raclă aşezată lângă altarul din partea dreaptă a sfântului lăcaş. Cinstit la Dunărea de Jos Deşi puţin cunoscut în rândurile credincioşilor gălăţeni, Bunul Dumnezeu, „Cel ce este minunat întru Sfinţii Săi”, l-a readus pe Sfântul Atanasie în evlavia creştinilor de la Dunărea de Jos.
Astfel, în data de 12 octombrie 2000, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului împreună cu patriarhul de vie memorie al Bisericii Orto¬doxe Române, Teoctist au binecuvântat o placă omagială pe peretele de la intrarea în biserica „Sfântul Nicolae“, pe care este gravat următoarea inscripţie: „În această biserică a slujit între anii 1642 1653 patriarhul ecumenic Atanasie Patelarie, alungat de turci de pe tronul Constantinopolului, stabilindu şi reşedinţa în chiliile Mănăstirii Sfântul Nicolae, cu îngăduinţa voievodului Moldovei Vasile Lupu. S a aşezat această comemorativă placă astăzi, 12 octombrie 2000, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, şi de Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, din iniţiativa Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos“.
Prima slujbă închinată Sfântului Atanasie în România s a săvârşit în biserica parohială „Sfântul Nicolae“ din Galaţi, în zilele de 1 2 mai 2004 la care a participat şi chiriarhul Dunării de Jos. Apoi, ca urmare a unei intense corespondenţe purtate, începând cu anul 2003, între Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nicodim al Harkovului şi Bogoduhovului şi Preasfinţitul Episcop Casian, ierarhul ucrainean a răspuns cu bunăvoinţă solicitării chiriarhului Dunării de Jos şi a oferit în dar o frumoasă icoană a Sfântului Atanasie, în care se păstrează şi o părticică din moaştele sfântului ierarh. În luna octombrie a anului 2004, o delegaţie a Eparhiei Dunării de Jos a efectuat un pelerinaj la Harkov, de unde a adus la Galaţi cinstitele moaşte mult aşteptate. Sfintele relicve au fost primite cu mare entuziasm la Catedrala episcopală, în ziua de 26 octombrie 2004 de către Preasfinţitul Casian, înconjurat de preoţi, monahi, reprezentanţi ai autorităţilor locale, studenţi, seminarişti, profesori şi elevi, şi numeroşi credincioşi.
După 350 de ani de la mutarea la Domnul, Sfântul Atanasie a intrat, astfel, în calendarul spiritual al zonei Dunării de Jos. Sfintele sale moaşte sunt venerate an de an de mii de credincioşi, atât la ziua de prăznuire a sfântului, cât şi cu prilejul altor pelerinaje, procesiuni şi manifestări creştine. Biserica Mănăstirii „Sf. Nicolae” din Galaţi, astăzi biserică parohială, a primit ca ocrotitor spiritual şi pe Sfântul Atanasie, iar la iniţiativa ierarhului locului, o nouă biserică, construită în cartierul Micro 18 din Galaţi, a fost închinat ocrotirii aceluiaşi mare ierarh şi sfânt al Bisericii Ortodoxe. Din darul lui Dumnezeu, credincioşii de aici îl au din nou printre ei pe Sfântul Atanasie, prin părticica moaştelor sale, dar şi prin binecuvântarea şi ocrotirea sa.
Ca şi la Harkov, şi la Galaţi, dreptmăritorii creştini se roagă neîncetat Sfântului Ierarh Atanasie, iar sfântul le vine grabnic în ajutor, căci an de an, o minune se întâmplă mereu la sfintele sale moaşte: slujitorii care schimbă sfinţitele veşminte arhiereşti ale Sfântului, dau mărturie că, de fiecare dată, tălpile ciorapilor de lână pe care le pun în picioarele sfântului sunt tocite şi găurite, deşi celelalte odăjdii sunt neatinse - Sfântul „aleargă“ în continuare spre ajutorul celor ce îl cheamă în rugăciune.
▲Proclamarea solemnă a introducerii în calendarul BOR
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Episcopia Dunării de Jos a hotărât ca ceremonia de proclamare solemnă a introducerii în calendar a Sfântului Ierarh Atanasie să se facă în zilele de 1 – 3 mai 2009, la Galaţi, la locurile unde sfântul ierarh a vieţuit o vreme, respectiv la biserica „Sf. Nicolae” – fosta reşedinţă a sfântului -, biserica „Sf. Atanasie Patriarhul”, dar şi la Catedrala episcopală din Galaţi, locul unde se păstrează o părticică din cinstitele sale moaşte.
***
Sfântul ierarh Atanasie Patelarie a fost unul dintre ierarhii altor popoare care au poposit pe meleagurile noastre românești pe care le sfinți cu rugăciunile sale curate și cu nevoințele osârdnice vreme de 12 ani.
Acesta se născu în anul 1580 în insula Creta, într-o familie creştină şi cu bun nume. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa – o evlavioasă creştină. Primind din pruncie o educaţie aleasă, viitorul ierarh, ce primise la botez numele de Alexie, se îndreptă încă din tinereţe spre studiul dumnezeieştilor scripturi şi spre viaţa duhovnicească profundă.
După moartea tatălui său, Alexie renunţă la lume şi intră în viaţa călugărească, mai întâi la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, unde fu călugărit cu numele Atanasie, apoi la Mănăstirea Sfântul Atanasie din Tesalonic, unde fu hirotonit ieromonah, iar mai apoi în Muntele Athos, la Mănăstirile Esfigmenu şi Xeropotam. Pentru o vreme se află ca dascăl şi în Ţara Românească, unde traduse „Psaltirea“ în greaca populară.
Aflând de alesele sale calităţi teologice şi duhovniceşti, sfântul patriarh Chiril Lucaris îl cheamă pe sfântul Atanasie în Constantinopol la apărarea credinţei ortodoxe mult încercate, la acea vreme, de atacurile ereticilor şi ale necredincioşilor.
Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii mucenciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București
În anul 1631, fu ales mitropolit al Tesalonicului, iar 3 ani mai târziu, pentru scurtă vreme, sfântul Atanasie ocupă şi scaunul patriarhal al Constantinopolului.
Silit fiind să-şi părăsească păstoriţii săi şi să ia calea pribegiei, sfântul primi sprijin şi găzduire la domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, care îi îngădui să se aşeze la Mănăstirea Sfântul Nicolae din oraşul Galaţi.
Vreme de 12 ani, între 1642 şi 1654, cu o scurtă pauză în anul 1652, când fu ales din nou patriarh ecumenic, sfântul Atanasie îmbogăţi spiritual ținutul Dunării de Jos, însă nu-şi uită nici scaunul său mitropolitan, pentru care ceru neîncetat ajutor material. Tocmai pentru acest scop, întreprinse o lungă călătorie la Moscova, unde obţinu de la ţarul Rusiei sprijin pentru eparhia sa, în grea suferinţă.
Un călător contemporan cu sfântul Atanasie, diaconul Paul de Alep, ne relatează că sfântul patriarh Atanasie avea în grija sa şi păstorirea credincioşilor din Brăila, oraş aflat sub stăpânire otomană şi unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.
Deşi era înaintat în vârstă, având 74 de ani, multele trebuinţe ale mănăstirii îl determină pe fostul patriarh să plece în Rusia, sperând în ajutorul ţarului.
Pe drumul de întoarcere spre Galaţi, în anul 1654, obosit de greutatea drumului, sfântul Atanasie îşi dădu sufletul în mâinile Domnului Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de astăzi), la 5 aprilie 1654, în a treia zi a Sfintelor Paşti.
După 8 ani de la mutarea sa la veşnicele lăcaşuri, prin descoperire dumnezeiască, trupul fericitului patriarh Atanasie se află necurins de stricăciune.
Astăzi, sfintele sale moaşte, care săvârşesc multe minuni, se păstrează în Catedrala Buna Vestire din Harkov, Ucraina, într-o raclă aşezată lângă altarul din partea dreaptă a sfântului lăcaş, fiind de secole izvor de binecuvântare şi tămăduire pentru credincioşi.
***
Icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie (prăznuită în ziua de 19 noiembrie/2 decembrie)
(Sursă: http://vyatskaya-eparhia.ru/)
Icoana Maicii Domnului cunoscută ca „Mângâierea celor necăjiți și întristați” este un triptic cu balamale ce datează din veacul al XVII-lea. Conform tradiției această icoană a aparținut sfântului patriarh Atanasie al Constantinopolului.
În toate călătoriile sale, dar și în perioadele de retragere, inclusiv în vremea șederii în Muntele Athos, vlădica avu cu sine această icoană a Maicii Domnului.
După adormirea sfântului părinte, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” fu dusă la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, unde rămase până în octombrie 1849, când fu înființat schitul rusesc Sfântul Andrei. Atunci, mitropolitul Grigorie care se retrăsese la Vatoped, oferi această icoană ca binecuvântare schitului nou înființat. Icoana fu așezată în chilia întemeietorului, părintele Visarion. Înainte de a muri, acesta binecuvântă pe frați cu icoana Maicii Domnului spunând:
– Această icoană ar putea fi pentru voi bucurie și mângâiere în necazuri și întristări.
În 1863, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” se proslăvit prin nenumărate minuni în ținutul rusesc Vyatsk, atunci când ieromonahul Paisie veni din Athos pentru a strânge donații, aducând cu sine și icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Acum, icoana se află în Catedrala Sfântul Nicolae din Sankt Petersburg. O dovadă a puterii făcătoare de minuni a icoanei, există în Rusia ortodoxă contemporană. În Mănăstirea Sfântul Alexie din Voronej se află o copie a icoanei athonite, ce poartă inscripția: „această icoană a fost pictată și sfințită în Mănăstirea rusească Sfântul Ioan Gură de Aur din Sfântul Munte Athos, în timpul păstoririi ieroschimonahului Kiril (1905).”
În anul 1999, la scurt timp după ce icoana fu restaurată, începu să izvorască mir. Într-o zi din luna iulie, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curseră râuri de lacrimi de mir.
***
Personalitate proeminentă a vieţii bisericeşti ortodoxe în secolul al XVII-lea, mitropolit al Tesalonicului şi patriarh ecumenic în două rânduri, pentru scurte perioade de timp, într-o vreme de mari încercări pentru credinţa creştină, cinstit ca sfânt în Creta, locul naşterii sale, şi Ucraina, locul adormirii sale, Sfântul Atanasie al III-lea al Constantinopolului (1580-1654) a fost mai puţin cunoscut, până de curând, în România. Vreme de mai bine de un deceniu, el a locuit, însă, la Galaţi, la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“, realizând, atât în timpul vieţii, cât mai ales după mutarea sa la cele veşnice, o adevărată punte de legătură între popoarele şi Bisericile de sorginte greacă, slavonă şi română. Ca recunoaştere a rolului şi a locului său în istoria şi spiritualitatea românească, Sfântul Sinod a hotărât, la propunerea Eparhiei Dunării de Jos, ca Sfântul Atanasie să fie înscris, din anul 2008, şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
Sfântul Atanasie s-a născut în anul 1580 în insula Creta, într-o familie creştină şi cu bun nume. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa - o evlavioasă creştină. Primind din pruncie o educaţie aleasă, viitorul ierarh, ce primise la botez numele de Alexie, s-a îndreptat încă din tinereţe spre studiul dumnezeieştilor scripturi şi spre viaţa duhovnicească profundă.
File de sinaxar.
După moartea tatălui său, Alexie renunţă la lume şi intră în viaţa călugărească, mai întâi la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina“ din Sinai, unde este călugărit cu numele Atanasie, apoi la Mănăstirea „Sfântul Atanasie“ din Tesalonic, unde este hirotonit ieromonah, iar mai apoi în Muntele Athos, la Mănăstirile Esfigmenu şi Xeropotam. Pentru o vreme se va afla ca dascăl şi în Ţara Românească, unde traduce „Psaltirea“ în greaca populară.
Aflând de alesele sale calităţi teologice şi duhovniceşti, patriarhul Chiril Lucaris îl cheamă pe Sfântul Atanasie în Constantinopol la apărarea credinţei ortodoxe mult încercate, la acea vreme, de atacurile ereticilor şi ale necredincioşilor. În anul 1631, este ales mitropolit al Tesalonicului, iar trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, Sfântul Atanasie va ocupa şi scaunul patriarhal al Constantinopolului.
Silit fiind să-şi părăsească păstoriţii săi şi să ia calea pribegiei, sfântul primeşte sprijin şi găzduire la domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, care îi îngăduie să se aşeze la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ din oraşul Galaţi. Vreme de 12 ani, între 1642 şi 1654, cu o scurtă pauză în anul 1652, când este ales din nou patriarh ecumenic, Sfântul Atanasie va îmbogăţi spiritual zona Dunării de Jos, dar nu îşi va uita nici scaunul său mitropolitan, pentru care va solicita neîncetat ajutor material. Tocmai pentru acest scop, va întreprinde o lungă călătorie la Moscova, unde obţine de la ţarul Rusiei sprijin pentru eparhia sa, în grea suferinţă.
Pe drumul de întoarcere spre Galaţi, obosit de greutatea drumului, Sfântul Atanasie îşi dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu la Lubni, în Ucraina de astăzi, după o viaţă întreagă dăruită slujirii pline de râvnă a Bisericii lui Hristos. La doar câţiva ani de la adormirea sa, este trecut în rândul sfinţilor, fiind prăznuit la 2 mai, la ziua Aducerii moaştelor Sfântului Atanasie cel Mare.
Sfintele moaşte ale Sfântului Atanasie al Constantinopolului, aflate la Harkov, în Ucraina, sunt de secole izvor de binecuvântare şi vindecare pentru credincioşi.
Moaştele Sfântului Atanasie la Galaţi.
Ca urmare a unei intense corespondenţe purtate începând cu anul 2003 între Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicodim al Harkovului şi Bogoduhovului şi Preasfinţitul Episcop Casian, ierarhul ucrainean a răspuns cu bunăvoinţă solicitării chiriarhului Dunării de Jos şi a oferit în dar o frumoasă icoană a Sfântului Atanasie, care poartă încastrată şi o părticică din moaştele sfântului ierarh.
În luna octombrie a anului 2004, după 350 de ani de la mutarea la ceruri a sfântului, o delegaţie a Eparhiei Dunării de Jos a efectuat un pelerinaj la Harkov, de unde a adus la Galaţi sfintele moaşte mult aşteptate. Sfintele relicve au fost primite cu mare entuziasm la Catedrala episcopală, în ziua de 26 octombrie 2006, de ziua pomenirii Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir, de către Preasfinţitul Casian, înconjurat de preoţi, monahi, monahii, reprezentanţi ai autorităţilor locale, armatei şi numeroşi credincioşi.
În anul 2006, răspunzând invitaţiei Mitropolitului Harkovului, chiriarhul Dunării de Jos a efectuat o vizită în Ucraina, aducând la Galaţi un veşmânt al sfântului şi o nouă părticică din sfintele sale moaşte.
Cinstirea pe plan local şi naţional a Sfântului Atanasie.
Sfântul Atanasie a intrat, astfel, în calendarul spiritual al zonei Dunării de Jos. Sfintele sale moaşte sunt venerate an de an de mii de credincioşi, atât la ziua de prăznuire a sfântului, cât şi cu prilejul altor pelerinaje, procesiuni şi manifestări creştine. Biserica Mănăstirii „Sf. Nicolae“ din Galaţi, astăzi biserică parohială, a primit ca ocrotitor spiritual şi pe Sfântul Atanasie, iar, la iniţiativa Ierarhului locului, un nou locaş de cult, construit în cartierul Micro 18 din Galaţi, a fost închinat aceluiaşi mare ierarh şi sfânt al Bisericii Ortodoxe.
Toate aceste mărturii ale cinstirii pe plan local a Sfântului Atanasie s-au constituit ca argumente duhovniceşti şi misionare pentru aşezarea sfântului şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
Ziua de prăznuire a Sfântului Atanasie.
În urma demersurilor făcute de Eparhia Dunării de Jos, care a înaintat, spre studiu, motivaţiile înscrierii sfântului în calendarul Bisericii noastre, însoţite de slujba, acatistul şi icoana acestuia, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa sa de lucru din 6 martie 2008, ca Sfântul Atanasie să fie cinstit şi în patria sa adoptivă de la gurile Dunării, cu zi de prăznuire la 2 mai.
Cu prilejul prăznuirii din acest an a Sfântului Atanasie, primul moment de acest gen după înscrierea sfântului în calendarul Bisericii noastre, Episcopia Dunării de Jos a organizat un program spiritual special dedicat evenimentului. Moaştele sfântului au fost conduse în procesiune şi cinstite de credincioşi la Catedrala episcopală, la Biserica „Sf. Nicolae“ şi la noua biserica închinată Sfântului Atanasie.
Prezentând evlavioşilor creştini importanţa spirituală a momentului, Preasfinţitul Episcop Casian a subliniat, printre altele: „A chema după mai bine de trei sute cincizeci de ani un sfânt în ajutor, a zidi biserici şi aşezăminte închinate lui, a întocmi sfinte slujbe şi a trăi cu credinţă prezenţa sfântului în mijlocul nostru, prin părticele din sfintele sale moaşte, acestea toate sunt acte spirituale de excepţională importanţă pentru viaţa duhovnicească a Dunării de Jos.
De aceea, în acest an în care numele Sfântului Atanasie a fost înscris şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ne rugăm lui Dumnezeu ca viaţa şi învăţătura acestui mare sfânt să ne fie şi nouă, celor de astăzi, o pildă vie de credinţă şi de slujire. Ne rugăm Sfântului Atanasie, ca aşa cum el a mărturisit, în necazuri şi încercări, pe Mântuitorul Hristos Înviat din morţi, să ne ajute şi pe noi să-L mărturisim prin faptele vieţii noastre şi prin curăţia sufletului nostru. Ne rugăm Sfântului Atanasie, ca aşa cum a povăţuit şi sprijinit pe creştinii din Tesalonic şi Constantionopol, pe monahii din Muntele Athos, pe românii de aici, de la gurile Dunării şi pe ortodocşii din părţile Ucrainei, prin sfintele sale moaşte, să ne unească şi pe noi, pe toţi, creştinii români, greci sau slavi de pretutindeni, în dragoste şi credinţă neşovăielnică, în bucuria Domnului şi în nădejdea vieţii veşnice.“