Pomenirea Sfântului Ioanichie din Devici

loanichie era sîrb din localitatea Jicea. Încă de tînăr pe el l-a covîrşit dragostea lui Hristos. El şi-a părăsit casa şi familia şi s-a retras în regiunea Ibar de la gura Rîului Negru, într-o peşteră îngustă în care, după tradiţie, Sfântul Petru din Koriş vieţuise în nevoinţe pustniceşti înainte de el. Cînd faima lui a început să se întindă în popor, el a plecat în taină la Dreniţa şi s-a ascuns în pădurea deasă de la Devici. Aici Sfîntul loanichie a petrecut ani îndelungaţi în singurătate, tăcere şi rugăciune.

După tradiţie, Marele Jupan sîrb Gheorghe Brancovici a adus-o la el pe fiica lui ce suferea de nebunie, iar sfintul a vindecat-o. De bucurie şi spre mulţumire, Gheorghe a înălţat o mînăstire în acel loc, cunoscută şi astăzi pe numele de Devici. Aici odihnesc şi sfintele moaşte făcătoare de minuni ale Sfîntului loanichie. În această mînăstire, în anii mai din urmă, s-a nevoit în monahism şi faimoasa plăcută a lui Dumnezeu sihastră monahia Eufimia, mai cunoscută în ţinutul Kossovo sub numele de „Fericita Stoina.” Ea a adormit întru Domnul la anul 1895.