coana Maicii Domnului din Lida (astăzi orașul Lod din Istrael) este prăznuită pe 12/25 martie și 26 iunie/9 iulie.
Această icoană făcătoare de minuni este menționată în slujba icoanei Maicii Domnului din Kazan - Kazanskaya (22 octombrie) în cea de-a treia cântare a Canonului.
Conform tradiției, în anul 35, Sfinții Apostoli Petru și Pavel predicau în orașul Lida, lângă Ierusalim. Au construit acolo o biserică închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după care au mers la Ierusalim și au rugat-o să vină la sfințirea bisericii. Ea le-a promis că va fi acolo şi i-a trimis înapoi la Lida.
Întorşi la biserica ce urma a fi sfinţită, sfinţii apostoli au găsit, pe un perete, zugrăvit chipul Maicii Domnului. Alte surse spun că icoana nefăcută de mână omenească a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a apărut pe un stâlp al bisericii din Lida. Imediat după, a venit și Maica Domnului, care s-a bucurat văzând mulțimea oamenilor ce era adunată acolo. Ea a binecuvântat icoana, înzestrând-o cu darul facerii de minuni.
Împăratul Iulian Apostatul (361-363) a auzit despre icoana Maicii Domnului și a încercat să o distrugă. Meșterii trimiși de împărat pentru a distruge icoana nu au reușit să îndeplinească fărădelegea: cu cât ciopleau icoana, culorile ei pătrundeau și mai adânc în piatră. Imediat după aceasta, vestea s-a răspândit în tot ținutul și mulțime de oameni au venit să cinstească icoana Maicii Domnului.
Sfântul Gherman, viitorul Patriarh al Constantinopolului a trecut într-una din călătoriile sale prin Lida, și văzând frumusețea icoanei Maicii Domnului a comandat o copie a acesteia. Sfântul Gherman a adus icoana cu el, în Constantinopol atunci când a devenit Patriarh, și a oferit-o Mănăstirii Heleopatra.
La începutul persecuției iconoclaste a împăratului Leon al III-lea, icoana a fost trimisă în secret de către Sfântul Gherman la Roma, Papei Grigorie al III-lea.
Icoana Maicii Domnului a fost așezată timp de 106 ani în Basilica Sfântul Petru din Roma. Din acest motiv, icoana Maicii Domnului „Lidianca” de la Mănăstirea Neamț (26 iunie/9 iulie) mai este numită în sinaxarele rusești și icoana Maicii Domnului „Romana”.
Printre cele mai vechi surse care menționează despre icoana nefăcută de mână omenească a Maicii Domnului din Lida sunt: un document atribuit Sfântului Andrei Criteanul din 726 și o scrisoare scrisă de trei Patriarhi din răsărit către împăratul iconoclast Teofil (829-842) în anul 839 și o lucrare a lui Gheorghe Călugărul din 886.