Și tot în această zi facem pomenirea Sfântului Cuvios Ierarh Isaac Sirul, episcop de Ninive, scriitor filocalic și mare părinte bisericesc (secolul al VII-lea).

Viața pe scurt a Sfântului Cuvios Isaac Sirul

Isaac s-a născut la Ninive şi şi-a petrecut tinereţea în nevoinţe ascetice, în Mănăstirea Sfîntului [Apostol] Matei din apropierea Ninivei. Cînd Isaac s-a făcut cunoscut oamenilor pentru sfinţenia vieţii sale şi pentru multele sale minuni, el a fost ales episcop în Ninive cu sila. Dar după numai cinci luni el a părăsit episcopia şi s-a tăinuit într-o pustie a Mînăstirii Rabban Şabur. El a scris multe cărţi, între care pînă la noi au ajuns cam o sută de predici despre viaţa duhovnicească şi despre nevoinţă, scrise în primul rînd din propria lui experienţă. A fost un cunoscător fără egal al sufletului omenesc şi un îndrumător puternic al vieţilor celor care veneau la el. Chiar şi sfinţi cum a fost Sfîntul Simeon de la Muntele Minunat (Noul Stîlpnic) de lîngă Antiohia veneau la Sfîntul Isaac Sirul pentru îndrumarea vieţii. Sfîntul Isaac Sirul a trecut la Domnul la bătrîneţi înaintate, cam pe la sfîrşitul veacului al şaptelea după Hristos.

Viața pe lung a Sfântului Cuvios Isaac Sirul

Sfântul Isaac Sirul, episcop de Ninive, a trăit în secolul al şaselea. El şi fratele său au intrat în mănăstirea ascetului Matei lângă Ninive şi au primit tunsoarea monahală. Învăţătura sa, virtuţile şi modul de viaţă ascetic au atras atenţia fraţilor şi aceştia i-au propus să conducă treburile mănăstirii. Sfântul Isaac nu voia o asemenea povară asupra lui, preferând să trăiască în singurătate, de aceea a părăsit mănăstirea pentru a vieţui în pustiu.

Fratele său a insistat de mai multe ori pe lângă el să se întoarcă la mănăstire dar nu a acceptat. Cu toate acestea, când renumele sfinţeniei vieţii sale s-a răspândit, a fost făcut Episcop de Ninive. Văzând cruzimea şi neascultarea locuitorilor cetăţii, sfântul a simţit că era peste puterile lui să le fie conducător şi cu atât mai mult plângea de dorul singurătăţii. Odată, doi creştini au venit la el, cerându-i să le judece o pricină. Unul confirma că datora bani celuilalt, dar cerea să i se mai dea puţin răgaz. Cel care îl împrumutase îl ameninţa că îl va duce la judecată pentru a-l forţa să plătească. Sfântul Isaac, cu un citat din Evanghelie, îi ceru să fie milos şi să îi mai lase datornicului ceva timp până să plătească. Omul îi spuse : "Mai lasă-mă cu Evanghelia ta!". Sfântul Isaac îi răspunse : "Dacă nu te supui poruncilor Domnului din Evanghelie, ce mai vrei de la mine?" După numai cinci luni ca Episcop, Sfântul Isaac s-a retras din funcţie şi a plecat în munţi să trăiască împreună cu pustnicii. Mai târziu, s-a dus la mănăstirea din Rabban Shabur, unde a trăit până la moarte, ajungând la un înalt nivel de desăvârşire spirituală.

De la începutul secolului al optulea şi până la începutul secolului al optsprezecelea, în Europa nu s-a ştiut nimic despre Sfântul Isaac Sirul, cu excepţia numelui său şi a lucrărilor sale.

Abia în 1719 o biografie a sfântului a fost publicată la Roma, alcătuită de un autor arab anonim. În 1896, mai multe informaţii despre Sfântul Isaac au fost date la iveală. Învăţatul soteriolog francez, abatele Chabot, a publicat mai multe lucrări din secolul al optulea despre istoria Siriei scrise de Iezudena, episcop de Barsa, unde a fost găsită istoria Sfântului Isaac Sirul.